ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 16 noiembrie 2004, reclamanta SC C.T. SRL Tulcea a chemat în judecată A.R.R.,

solicitând anularea actelor administrative prin care s-a dispus anularea

licenței de transport rutier public.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că măsura dispusă este neîntemeiată, întrucât societatea

nu a încălcat prevederile legale pentru executarea de transporturi rutiere de

persoane în trafic intern și internațional.

Pe de altă parte, a susținut

reclamanta, normele aplicabile în materie, O.G. nr. 44/1997, aprobată prin

Legea nr. 105/2000, prevăd posibilitatea, și nu obligația de a aplica măsura

anulării licenței, existând și sancțiunea alternativă a suspendării actului.

Prin sentința civilă nr. 113

din 4 martie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a respins

excepțiile invocate de pârâtă și a admis acțiunea, dispunând anularea măsurii

anulării licențelor de transport public și de execuție, comunicate prin adresa

nr. 3423 din 27 august 2004.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, deși societatea a comis abateri de la

reglementările specifice privind transporturile rutiere, acestea nu întrunesc

condițiile de gravitate care să impună anularea licențelor de transport public

și de execuție deținute de reclamantă.

De asemenea, instanța a

constatat că măsura nu a fost dispusă de organul competent prevăzut de lege,

respectiv A.R.R., la propunerea agențiilor teritoriale subordonate, ci direct

de A.R.R. Tulcea, încălcându-se prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1842/2001 și

art. 4 lit. u) din Regulamentul de organizare și funcționare a A.R.R.

Prin sentința civilă nr. 143

din 28 martie 2005, aceeași instanță a respins, ca nefondată, cererea de

completare a hotărârii pronunțate la 4 martie 2005, cererea de suspendare a

actului administrativ fiind lipsită de interes, în condițiile în care s-a

judecat odată cu acțiunea principală.

Împotriva sentinței nr. 113

din 4 martie 2005 a declarat recurs, pârâta A.R.R., invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ.

Astfel, pârâta a arătat că

instanța nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, notele de constatare și

control din 25 iunie 2004 și respectiv, 19 iulie 2004, acte în care se

menționează abaterile grave săvârșite de societate, care justifică măsura

dispusă.

S-a mai învederat că decizia

de anulare a licenței de transport rutier public a fost luată de autoritatea

centrală care, ulterior, a comunicat agenției A.R.R. Tulcea, să procedeze la

executarea acestei decizii.

În cauză, a declarat recurs

și reclamanta SC C.T. SRL Tulcea, dar împotriva sentinței civile nr. 143 din 28

martie 2005, arătând că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de

suspendare a actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat.

Au fost depuse ca acte noi

în recurs, adresa nr. 1734 din 11 aprilie 2005, a agenției A.R.R. Tulcea și

dovada reacordării licențelor de transport public și de execuție, măsură luată

în baza dispoziției A.R.R., de punere în aplicare a dispozitivului sentinței nr.

113 din 4 martie 2005.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, rezultă din probe că

reclamanta a comis mai multe abateri în perioada 2003 - 2004, prin încălcarea

prevederilor legale în materia transportului public de persoane în trafic

intern și internațional, pentru care a fost de mai multe ori amendată

contravențional, însă gravitatea faptelor comise nu justifică aplicarea

sancțiunii extreme a anulării licențelor de transport.

De altfel, după pronunțarea

sentinței, pârâta a decis prin adresa nr. 17117 din 11 aprilie 2005, punerea în

aplicare a dispozitivului hotărârii, deși o atacase cu recurs, reactivând, atât

licența de transport rutier public, cât și cea de execuție pentru traseu,

pentru toate vehiculele societății reclamante.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtă.

Cât privește recursul

declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 143 din 28 martie 2005, prin

care s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ

contestat, acesta apare vădit lipsit de interes, în raport cu situația nou

creată, a reacordării licențelor de transport.

Prin urmare și recursul

declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de SC C.T. SRL Tulcea și de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 143

din 28 martie 2005, a Curții de Apel Constanța, secția maritimă, fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, și sentinței civile nr. 113/CA din 4 martie 2005, a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, precum și

pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2005.