ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 14 iulie 2005, SC A. SRL Tulcea a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei nr. 3066 din 5 iulie 2005, emisă de A.R.R. - Agenția Tulcea, până la soluționarea în fond a litigiului de contencios administrativ dintre părți. În motivarea cererii respective, reclamanta a arătat că împotriva actului administrativ unilateral s-a adresat autorității publice competente, cu o contestație, iar pe de altă parte, prin executarea imediată a deciziei i se cauzează, ei și beneficiarilor serviciului de transport, pagube însemnate. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 447/CA din 15 decembrie 2005, a admis cererea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că această soluție se impune, deoarece societatea comercială a făcut dovada existenței motivelor care justifică suspendarea actului administrativ, anume producerea unor pagube mari, prin lipsirea de încasări, cu consecințe negative directe, decurgând din imposibilitatea de plată a ratelor de leasing, pierderea locurilor de muncă, dar și a urgenței măsurii. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta A.R.R. Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis cererea de suspendare, fără ca pe rolul instanțelor judecătorești să existe o acțiune a societății comerciale reclamante pentru anularea actului administrativ. Că, în raport cu motivele avute în vedere la anularea licențelor de execuție eliberate reclamantei și cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, ale căror condiții nu erau îndeplinite, cererea trebuia respinsă ca neîntemeiată.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. În speță, cu copia contestației înregistrate sub nr. 3232 din 14 iulie 2005, SC A. SRL Tulcea a făcut dovada demersului la autoritatea publică competentă, pentru desființarea deciziei nr. 3060/2005. Pe de altă parte, așa cum s-a învederat prin concluziile scrise depuse de reclamantă, aceasta a înlăturat motivul, care a existat anterior emiterii licențelor de traseu, prin renunțarea la o cursă pe ruta Tulcea - București, în favoarea cursei Tulcea - I.C.

Brătianu. Cererea era admisibilă și în raport cu faptul că prin aplicarea imediată a deciziei de anulare a licențelor de execuție atribuite, s-ar prejudicia în mod grav interesele legitime ale societății comerciale și ale beneficiarilor serviciului de transport. Mai precis, societatea comercială ar fi privată de realizarea unor încasări ca urmare a vânzării biletelor de călătorie, iar locuitorii din zonă, de avantajele unui serviciu public, pentru unicul motiv că au fost deservite cu același autobuz, două trasee, în loc de un singur traseu. Apreciind, deci, că erau îndeplinite condițiile cerute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și admițând cererea de suspendare, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 447/CA din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2006.