ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14

iulie 2005, SC A. SRL Tulcea a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării deciziei nr. 3066 din 5 iulie 2005, emisă de A.R.R. -

Agenția Tulcea, până la soluționarea în fond a litigiului de contencios

administrativ dintre părți.

În motivarea cererii respective,

reclamanta a arătat că împotriva actului administrativ unilateral s-a adresat

autorității publice competente, cu o contestație, iar pe de altă parte, prin

executarea imediată a deciziei i se cauzează, ei și beneficiarilor serviciului

de transport, pagube însemnate.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 447/CA din 15 decembrie 2005, a admis cererea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că această

soluție se impune, deoarece societatea comercială a făcut dovada existenței

motivelor care justifică suspendarea actului administrativ, anume producerea

unor pagube mari, prin lipsirea de încasări, cu consecințe negative directe,

decurgând din imposibilitatea de plată a ratelor de leasing, pierderea

locurilor de muncă, dar și a urgenței măsurii.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta A.R.R.

Recurenta a susținut că în mod

eronat prima instanță a admis cererea de suspendare, fără ca pe rolul

instanțelor judecătorești să existe o acțiune a societății comerciale

reclamante pentru anularea actului administrativ. Că, în raport cu motivele

avute în vedere la anularea licențelor de execuție eliberate reclamantei și cu

prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ,

ale căror condiții nu erau îndeplinite, cererea trebuia respinsă ca

neîntemeiată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să

dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea

instanței de fond.

În speță, cu copia contestației

înregistrate sub nr. 3232 din 14 iulie 2005, SC A. SRL Tulcea a făcut dovada

demersului la autoritatea publică competentă, pentru desființarea deciziei nr. 3060/2005.

Pe de altă parte, așa cum s-a

învederat prin concluziile scrise depuse de reclamantă, aceasta a înlăturat

motivul, care a existat anterior emiterii licențelor de traseu, prin renunțarea

la o cursă pe ruta Tulcea - București, în favoarea cursei Tulcea - I.C.

Brătianu.

Cererea era admisibilă și în raport cu

faptul că prin aplicarea imediată a deciziei de anulare a licențelor de

execuție atribuite, s-ar prejudicia în mod grav interesele legitime ale

societății comerciale și ale beneficiarilor serviciului de transport.

Mai precis, societatea comercială ar

fi privată de realizarea unor încasări ca urmare a vânzării biletelor de

călătorie, iar locuitorii din zonă, de avantajele unui serviciu public, pentru

unicul motiv că au fost deservite cu același autobuz, două trasee, în loc de un

singur traseu.

Apreciind, deci, că erau îndeplinite

condițiile cerute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004 și admițând cererea de suspendare, curtea de apel a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.R.R.

împotriva sentinței civile nr. 447/CA din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 mai 2006.