ÎCCJ, decizie (scj.ro #83428)

Contract de credit . Cauze de nulitate Întrucât suma menționată cu titlu de credit nu a fost acordată , s-a constatat nulitatea contractului de credit, în lipsa unui act din care să rezulte voința părților de a nova, conform art.1130 C.civ . (Secția comercială, decizia nr.1213 din 28 martie 2006) Reclamanta S.C . A.C . SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.B . SA, Sucursala Constanța, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de credit din 12 iunie 1995, precum și a contractului de gaj fără deposedare, încheiat cu aceleași părți la 18 aprilie 2002. Prin sentința civilă nr.1143 din 10 februarie 2004, Tribunalul Constanța a respins acțiunea. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr.130 din 9 mai 2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința civilă, în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de credit și a contractului de gaj fără deposedare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, solicitând respingerea acțiunii prin menținerea soluției instanței de fond, întrucât chiar și în lipsa unei novații, creditul a fost acordat la valoarea utilajelor agricole preluate. Recursul este nefondat . Din examinarea probatoriilor, s-a constatat că între părți inițial s-a încheiat contractul de credit din 12 iunie 1995 și contractul de credit din 12 iunie 1995 pentru procurarea unor utilaje și echipamente agricole, fără a fi menționată perioada și dobânda la credit.

În vederea garantării creditului respectiv și a comisioanelor și dobânzilor aferente s-a încheiat contractul de gaj fără deposedare din 18 aprilie 2002. Cum, este de necontestat că împrumutul propriu zis nu a fost acordat reclamantei, iar aceasta a achitat contravaloarea utilajelor agricole achiziționate de la S.C . I. SA către această furnizoare, instanța de apel a constatat că, în speță, nu a intervenit o novație, părțile nu au manifestat o voință de a nova datoriile prin schimbarea debitorului. Rezultă că prin hotărârea atacată s-a făcut o corectă aplicație a dispozițiilor art.1130 C. civ ., care prevăd că novația nu se prezumă, voința de a o face trebuie să rezulte evident din act.

În această situație, în lipsa unui act din care să rezulte voința părților de a nova, încheierea contractului de credit a cărui anulare s-a cerut, nu poate conduce la concluzia că părțile ar fi convenit schimbarea debitorului prin acordarea creditului, pe care pârâta a recunoscut că nu l-a înmânat efectiv reclamantei, care a achitat utilajele în contul furnizorului, așa cum s-a constatat prin expertiza efectuată în cauză. În consecință, cum suma menționată cu titlu de credit nu a fost acordată și nici primită niciodată, instanța de apel a constatat nulitatea contractului de credit, în lipsa cauzei pentru care părțile trebuiau să-și manifeste consimțământul. Astfel că, recursul pârâtei, în raport cu dispozițiile art.304 C.proc . civ . a fost respins, ca nefondat .