ÎCCJ, decizie (scj.ro #83428)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83428) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de credit . Cauze de
nulitate
Întrucât
suma menționată cu titlu de credit nu a fost acordată , s-a
constatat nulitatea contractului de credit, în lipsa unui act din care să
rezulte voința părților de a nova, conform art.1130
C.civ
.
(Secția comercială, decizia nr.1213 din 28 martie 2006)
Reclamanta
S.C
.
A.C
.
SA a chemat în judecată pe pârâta SC
R.B
. SA,
Sucursala Constanța, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de
credit din 12 iunie 1995, precum și a contractului de gaj fără deposedare,
încheiat cu aceleași părți la 18 aprilie 2002.
Prin sentința civilă nr.1143 din 10 februarie 2004, Tribunalul
Constanța a respins acțiunea.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr.130 din 9 mai 2005, a admis
apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința civilă, în sensul că a admis
acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de credit și a
contractului de gaj fără deposedare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a
declarat recurs, solicitând respingerea acțiunii prin menținerea soluției
instanței de fond, întrucât chiar și în lipsa unei novații, creditul a fost
acordat la valoarea utilajelor agricole preluate.
Recursul este
nefondat
.
Din examinarea probatoriilor, s-a constatat că între părți
inițial s-a încheiat contractul de credit din 12 iunie 1995 și contractul de
credit din 12 iunie 1995 pentru procurarea unor utilaje și echipamente
agricole, fără a fi menționată perioada și dobânda la credit.
În vederea garantării creditului respectiv și a comisioanelor și dobânzilor
aferente s-a încheiat contractul de gaj fără deposedare din 18 aprilie 2002.
Cum, este de necontestat că împrumutul propriu zis nu a fost acordat
reclamantei, iar aceasta a achitat contravaloarea utilajelor agricole
achiziționate de la
S.C
. I. SA către această
furnizoare, instanța de apel a constatat că, în speță, nu a intervenit o
novație, părțile nu au manifestat o voință de a nova datoriile prin schimbarea
debitorului.
Rezultă că prin hotărârea atacată s-a făcut o corectă aplicație a dispozițiilor
art.1130 C.
civ
., care prevăd că novația nu se
prezumă, voința de a o face trebuie să rezulte evident din act.
În această situație, în lipsa unui act din care să rezulte voința părților de a
nova, încheierea contractului de credit a cărui anulare s-a cerut, nu poate
conduce la concluzia că părțile ar fi convenit schimbarea debitorului prin acordarea
creditului, pe care pârâta a recunoscut că nu l-a înmânat efectiv reclamantei,
care a achitat utilajele în contul furnizorului, așa cum s-a constatat prin
expertiza efectuată în cauză.
În consecință, cum suma menționată cu titlu de credit nu a fost acordată și
nici primită niciodată, instanța de apel a constatat nulitatea contractului de
credit, în lipsa cauzei pentru care părțile trebuiau să-și manifeste
consimțământul.
Astfel că, recursul pârâtei, în raport cu dispozițiile art.304
C.proc
.
civ
. a fost respins, ca
nefondat
.