ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 136/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 136/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Tribunalul Constanța, prin ordonanța nr. 1872 din 10
iulie 2000, a admis cererea formulată de reclamantă și, în baza art. 482 C.
com., a autorizat vânzarea gajului ce face obiectul contractului de gaj nr.
4220/1999 transcris sub nr. 614/1999, respectiv, autoturismul marca Mercedes C
180.
S-a dispus ca vânzarea să se facă în public, prin
executorii judecătorești de pe lângă Tribunalul Constanța, la 28 iulie, ora 10.
Prin sentința civilă nr. 1966/ COM din 1 august 2000,
s-a admis opoziția formulată de S.C. A.P. S.R.L. și a schimbat, în tot,
ordonanța nr. 1872 din 10 iulie 2000, în sensul că a respins cererea
creditoarei B.I.R., ca nefondată.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin
decizia nr. 935/COM din 23 noiembrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul
reclamantei și a admis apelul formula de B.I.R., a schimbat în tot sentința nr.
1966/COM/2000, în sensul că a menținut ordonanța din 10 iulie 2000 a
Tribunalului Constanța.
Instanța a reținut că prestațiile succesive, la care
s-a obligat debitorul, dă dreptul creditorului să ceară realizarea gajului, în
cazul în care acesta nu s-a conformat întrucât, față de dispozițiile art. 969
C. civ., contractul este legea părților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
debitoarea, susținând că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
art. 482 C. com., întrucât vânzarea gajului nu poate fi cerută decât în caz de
neplată la termen a întregii datorii, or, în conformitate cu contractul de
împrumut, creditul este scadent la data de 14 mai 2000.
Recursul nu este fondat.
Rezultă din materialul probator, administrat în
cauză, că, prin contractul de credit încheiat de părți, debitorul s-a obligat
la prestații succesive, termenele și sancțiunea nerespectării acestora fiind
prevăzute în art.16, 19 și 24 din contract.
Prestațiile succesive, la care s-a obligat debitorul,
dă dreptul creditorului să ceară realizarea gajului, în cazul în care acesta nu
s-a conformat întrucât, potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea
părților.
Așa fiind, critica debitoarei este neîntemeiată întrucât
împrumutul contractat nu s-a acordat cu condiția să fie restituit integral, la
data de 14 mai 2002, ci cu plata în rate a sumelor convenite chiar de părți.
Cum instanțele au apreciat corect exigibilitatea
fiecărei rate și neîndeplinirea obligației de rambursare asumată de debitoare
la datele stipulate în contract, astfel că în mod just au reținut că, în speță,
sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 482 C. com. pentru a se autoriza
vânzarea gajului.
În consecință, decizia atacată este legală și temeinică,
motiv pentru care Curtea, în conformitate cu art. 316 și 296 C. proc. civ., va
respinge, ca nefondat, recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A.P. S.R.L.
Constanța, împotriva deciziei nr. 935 din 23 noiembrie 2000 a Curții de Apel
Constanța, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie
2003.