ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 617/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța,

sub nr. 3056/COM/1999, SC L.A.A.D. SRL Constanța a solicitat instanței ca, prin

sentința ce se va da, în contradictoriu cu SC U.G. SA Basarabi, Constanța, să

se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 495 din 19

martie 1998, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 194.946.900 lei,

reprezentând actualizarea sumei de 100.000.000 lei achitată de ea ca avans, la

plata sumei de 100.000.000 lei, cu titlu de daune, pentru neîndeplinirea

obligațiilor contractuale, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 2147

din 8 septembrie 2000 a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că, în raport

cu clauzele contractului, acesta a fost rezolvit de plin drept, iar restituirea

sumei achitată ca avans nu se poate dispune, având în vedere culpa reclamantei

în neexecutarea contractului.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 89/COM

din 14 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă

împotriva sentinței mai sus menționate.

SC L.A.A.D. SRL a declarat recurs împotriva deciziei,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată, în

esență, că:

- greșit a respins instanța de apel critica privind

nemotivarea în fapt și în drept a sentinței pronunțate de instanța de fond;

- în apel, nu s-a ținut seama de faptul că tribunalul

a reținut și interpretat greșit clauzele contractului juridic, dedus judecății,

respectiv cele ale contractului a cărui rezoluțiune se solicită, iar probele

administrate nu au fost luate în considerare.

Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru

următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

hotărârile trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept ce au format convingerea

instanței.

Instanța de apel, având în vedere critica formulată

pe acest aspect, cu privire la sentința pronunțată, a reținut corect că acesta

este corespunzător motivat în fapt, în raport cu obiectul acțiunii, probele

administrate în cauză, inclusiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat între

părți.

În baza acestora, s-a ajuns la concluzia culpei

reclamantei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Faptul că instanța de fond nu a indicat expres

dispozițiile art. 969 și urm. C. civ., care au motivat soluția, nu putea fi

reținut ca o nemotivare în drept a sentinței. Soluția pronunțată este

rezultatul situației de fapt, desprinsă din ansamblul probelor administrate,

raportată la dispozițiile legale mai sus menționate.

Clauzele contractului, astfel cum a reținut instanța

de apel, au fost corect interpretate de tribunal.

În raport cu obiectul acțiunii, instanța trebuia să

stabilească în primul rând, care din părți nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale și sancțiunea ce se aplică.

În aceste condiții, s-au avut în vedere dispozițiile art.

7 din contract, potrivit cărora reclamanta se obliga să comunice vânzătorului „lățimea

vasului, cu cinci zile înaintea sosirii acestuia, moment în care începe și

transportul mărfii în portul Basarabi”.

Această dispoziție este în neconcordanță cu

prevederile art. 4, potrivit cărora transportul celor 800 tone fier vechi de la

sediul pârâtei în portul Basarabi și încărcarea pe vapor era în sarcina

acesteia.

Din nici o probă a dosarului nu rezultă că reclamanta

și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 7, în sensul de a-i comunica

pârâtei, cu 5 zile înainte de sosirea vaporului în portul Basarabi, lățimea

acestuia, pentru ca acesta, la rândul său, să poată demara transportarea mărfii

contractate.

Rezultă, din cele mai sus arătate, culpa reclamantei în

neîndeplinirea obligațiilor contractuale, faptul că a achitat o cotă de 25% din

prețul mărfii, astfel cum s-a obligat, conform art. III, nu este de natură a

exonera de răspundere pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 12 din

contract „în cazul neexecutării contractului în termen de 45 zile de la data

încheierii, 19 martie 1998, acesta se consideră reziliat de plin drept, fără a

mai fi nevoie de îndeplinirea vreunei formalități prealabile, caz în care

cumpărătorul pierde avansul”.

Pentru că în mod corect, așa cum s-a arătat, s-a

reținut culpa reclamantei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale și cum,

potrivit dispozițiilor art. 12 din contract, acesta este reziliat de drept și „cumpărătorul

pierde avansul”. Soluția pronunțată de instanța de apel, inclusiv cea

pronunțată de tribunal, este legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins

ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta, SC L.A.A.D. SRL

Constanța, împotriva deciziei nr. 89 din 14 februarie 2001 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.