ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 617/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța, sub nr. 3056/COM/1999, SC L.A.A.D. SRL Constanța a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va da, în contradictoriu cu SC U.G. SA Basarabi, Constanța, să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 495 din 19 martie 1998, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 194.946.900 lei, reprezentând actualizarea sumei de 100.000.000 lei achitată de ea ca avans, la plata sumei de 100.000.000 lei, cu titlu de daune, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 2147 din 8 septembrie 2000 a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că, în raport cu clauzele contractului, acesta a fost rezolvit de plin drept, iar restituirea sumei achitată ca avans nu se poate dispune, având în vedere culpa reclamantei în neexecutarea contractului.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 89/COM din 14 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate. SC L.A.A.D. SRL a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată, în esență, că: - greșit a respins instanța de apel critica privind nemotivarea în fapt și în drept a sentinței pronunțate de instanța de fond; - în apel, nu s-a ținut seama de faptul că tribunalul a reținut și interpretat greșit clauzele contractului juridic, dedus judecății, respectiv cele ale contractului a cărui rezoluțiune se solicită, iar probele administrate nu au fost luate în considerare.

Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârile trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței. Instanța de apel, având în vedere critica formulată pe acest aspect, cu privire la sentința pronunțată, a reținut corect că acesta este corespunzător motivat în fapt, în raport cu obiectul acțiunii, probele administrate în cauză, inclusiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți. În baza acestora, s-a ajuns la concluzia culpei reclamantei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Faptul că instanța de fond nu a indicat expres dispozițiile art. 969 și urm. C. civ., care au motivat soluția, nu putea fi reținut ca o nemotivare în drept a sentinței.

Soluția pronunțată este rezultatul situației de fapt, desprinsă din ansamblul probelor administrate, raportată la dispozițiile legale mai sus menționate. Clauzele contractului, astfel cum a reținut instanța de apel, au fost corect interpretate de tribunal. În raport cu obiectul acțiunii, instanța trebuia să stabilească în primul rând, care din părți nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și sancțiunea ce se aplică. În aceste condiții, s-au avut în vedere dispozițiile art. 7 din contract, potrivit cărora reclamanta se obliga să comunice vânzătorului „lățimea vasului, cu cinci zile înaintea sosirii acestuia, moment în care începe și transportul mărfii în portul Basarabi”. Această dispoziție este în neconcordanță cu prevederile art. 4, potrivit cărora transportul celor 800 tone fier vechi de la sediul pârâtei în portul Basarabi și încărcarea pe vapor era în sarcina acesteia.

Din nici o probă a dosarului nu rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 7, în sensul de a-i comunica pârâtei, cu 5 zile înainte de sosirea vaporului în portul Basarabi, lățimea acestuia, pentru ca acesta, la rândul său, să poată demara transportarea mărfii contractate. Rezultă, din cele mai sus arătate, culpa reclamantei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale, faptul că a achitat o cotă de 25% din prețul mărfii, astfel cum s-a obligat, conform art. III, nu este de natură a exonera de răspundere pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 12 din contract „în cazul neexecutării contractului în termen de 45 zile de la data încheierii, 19 martie 1998, acesta se consideră reziliat de plin drept, fără a mai fi nevoie de îndeplinirea vreunei formalități prealabile, caz în care cumpărătorul pierde avansul”.

Pentru că în mod corect, așa cum s-a arătat, s-a reținut culpa reclamantei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale și cum, potrivit dispozițiilor art. 12 din contract, acesta este reziliat de drept și „cumpărătorul pierde avansul”. Soluția pronunțată de instanța de apel, inclusiv cea pronunțată de tribunal, este legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, SC L.A.A.D. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 89 din 14 februarie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.