ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2003

Asupra recursului de față;

Din examinare lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC C. SA Constanța a acționat în judecată

pe pârâtele SC O. SRL Constanța și SC E. SRL București, în contradictoriu cu

care a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se anuleze contractul de

leasing cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 1764 din 27 aprilie 1998.

A susținut că, la data încheierii acestui contract,

nu mai erau aplicabile dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, iar în

obiectul de activitate al SC C. SA Constanța nu existau operațiuni de leasing,

care să permită încheierea unui atare contract.

Acțiunea a fost înregistrată la Curtea de Apel

Constanța, sub nr. 4239/1999, care și-a declinat competența de soluționare în

favoarea Tribunalului Constanța, iar această instanță a respins, prin sentința

nr. 1029 din 3 aprilie 2000, acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.

Ulterior, Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr.

701/ COM din 12 octombrie 2000, a desființat sentința menționată și a trimis

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că a fost greșită

aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 88/1997 privind prescripția de trei luni a

dreptului material la acțiune.

Așadar, cauza a fost restituită spre rejudecare

Tribunalului Constanța care, prin sentința nr. 809/ COM din 30 martie 2001, a

respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a administratorului

reclamantei, iar pe fond, a respins acțiunea acesteia, ca nefondată.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a

reținut că reclamanta, în cauză, este societatea, iar nu administratorul

acesteia, astfel că excepția ridicată de pârâtă este privită ca neîntemeiată.

S-a mai reținut, de asemenea, că încheierea

contractului de leasing imobiliar, în litigiu, s-a făcut prin novația

contractului de asociere în participațiune nr. 720 din 14 martie 1994, în

contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, conform

mandatului special al F.P.S. București nr. 300/1162 din 5 martie 1998 și a

hotărârii nr. 2 din 11 martie 1998 a Adunării Generale a Acționarilor SC C. SA.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva deciziei

pronunțată de instanța de apel, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 902/ COM din 18 octombrie 2001,

care a reținut că este adevărat că O.U.G. nr. 88/1997 se referă la societățile

comerciale la care statul este acționar majoritar, nimic nu împiedică, însă,

societatea aflată în proces de privatizare, și în care statul nu mai este

acționar majoritar, să încheie atare contracte pe baza hotărârii Adunării

Generale a Acționarilor.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a

declarat recurs și a solicitat modificarea acesteia, iar pe fond a solicitat să

se admită cererea sa deoarece:

-

instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicare greșită a

legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

-

prin hotărârea recurată a fost schimbată natura actului dedus judecății prin

interpretarea lui greșită, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Recursul reclamantei este nefondat.

Contractul de leasing imobiliar, prin novație cu

clauză irevocabilă de vânzare prin negociere directă, reprezintă un instrument

comercial utilizat de societățile comerciale, nefiind necesară trecerea acestei

activități în obiectul de activitate al societății.

Conform H.G. nr. 202 din 30 martie 1998 - pct. 4,

vânzări active – în toate situațiile de vânzare de active sau leasing

imobiliar, se va avea în vedere că actele de vânzare-cumpărare sau leasing

imobiliar să se încheie între societatea comercială proprietară și cumpărătorii

sau locatarii respectivelor active, în baza hotărârii Adunării Generale a

Acționarilor. Se va ține seama – prevede în continuare textul – de faptul că

F.P.S. poate să-și impună deciziile doar în acele societăți comerciale la care

este acționar majoritar.

În momentul adoptării H.G. nr. 2 din 11 martie 1998

au fost avute în vedere toate elementele necesare și obligatorii: mandatul

special al F.P.S., raportul de evaluare, modalitatea de înstrăinare, condițiile

de preț – redevență, perioada contractuală, valoarea reziduală, cât și

elementele de identificare a activului.

Așadar, nu s-a făcut nici o aplicare greșită a legii,

cum critică recurenta această hotărâre, cum de altfel nu au fost nici actele

deduse judecății greșit interpretate, motive pentru care recursul reclamantei apare

ca nefondat și, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC C. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 902/ COM din 18 octombrie

2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie

2003.