ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2003

Asupra recursului de față; Din examinare lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA Constanța a acționat în judecată pe pârâtele SC O. SRL Constanța și SC E. SRL București, în contradictoriu cu care a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se anuleze contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 1764 din 27 aprilie 1998. A susținut că, la data încheierii acestui contract, nu mai erau aplicabile dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, iar în obiectul de activitate al SC C. SA Constanța nu existau operațiuni de leasing, care să permită încheierea unui atare contract. Acțiunea a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 4239/1999, care și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, iar această instanță a respins, prin sentința nr. 1029 din 3 aprilie 2000, acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.

Ulterior, Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 701/ COM din 12 octombrie 2000, a desființat sentința menționată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că a fost greșită aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 88/1997 privind prescripția de trei luni a dreptului material la acțiune. Așadar, cauza a fost restituită spre rejudecare Tribunalului Constanța care, prin sentința nr. 809/ COM din 30 martie 2001, a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a administratorului reclamantei, iar pe fond, a respins acțiunea acesteia, ca nefondată. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că reclamanta, în cauză, este societatea, iar nu administratorul acesteia, astfel că excepția ridicată de pârâtă este privită ca neîntemeiată.

S-a mai reținut, de asemenea, că încheierea contractului de leasing imobiliar, în litigiu, s-a făcut prin novația contractului de asociere în participațiune nr. 720 din 14 martie 1994, în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, conform mandatului special al F.P.S. București nr. 300/1162 din 5 martie 1998 și a hotărârii nr. 2 din 11 martie 1998 a Adunării Generale a Acționarilor SC C. SA. Apelul declarat de reclamantă, împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 902/ COM din 18 octombrie 2001, care a reținut că este adevărat că O.U.G. nr. 88/1997 se referă la societățile comerciale la care statul este acționar majoritar, nimic nu împiedică, însă, societatea aflată în proces de privatizare, și în care statul nu mai este acționar majoritar, să încheie atare contracte pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs și a solicitat modificarea acesteia, iar pe fond a solicitat să se admită cererea sa deoarece: - instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicare greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; - prin hotărârea recurată a fost schimbată natura actului dedus judecății prin interpretarea lui greșită, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Recursul reclamantei este nefondat. Contractul de leasing imobiliar, prin novație cu clauză irevocabilă de vânzare prin negociere directă, reprezintă un instrument comercial utilizat de societățile comerciale, nefiind necesară trecerea acestei activități în obiectul de activitate al societății.

Conform H.G. nr. 202 din 30 martie 1998 - pct. 4, vânzări active – în toate situațiile de vânzare de active sau leasing imobiliar, se va avea în vedere că actele de vânzare-cumpărare sau leasing imobiliar să se încheie între societatea comercială proprietară și cumpărătorii sau locatarii respectivelor active, în baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor. Se va ține seama – prevede în continuare textul – de faptul că F.P.S. poate să-și impună deciziile doar în acele societăți comerciale la care este acționar majoritar. În momentul adoptării H.G. nr. 2 din 11 martie 1998 au fost avute în vedere toate elementele necesare și obligatorii: mandatul special al F.P.S., raportul de evaluare, modalitatea de înstrăinare, condițiile de preț – redevență, perioada contractuală, valoarea reziduală, cât și elementele de identificare a activului.

Așadar, nu s-a făcut nici o aplicare greșită a legii, cum critică recurenta această hotărâre, cum de altfel nu au fost nici actele deduse judecății greșit interpretate, motive pentru care recursul reclamantei apare ca nefondat și, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 902/ COM din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.