ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1989/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1989/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții
de Apel Constanța și înregistrată sub nr. 3084 din 28 septembrie 1999, reclamanta
SC C.T. SA Constanța, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Constanța, a
solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- anularea contractului de leasing nr.
1772 din 27 aprilie 1998.
În motivarea acțiunii, reclamanta învederează,
în esență, că actul a cărui anulare se cere s-a încheiat în baza Hotărârii
A.G.A. din 11 martie 1998 și prin aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 88/1997 și a
H.G. nr. 55/1998, acte normative care nu mai erau incidente, întrucât societatea
reclamantă avea capital majoritar privat, iar pe de altă parte, în obiectul de
activitate al pârâtei nu erau induse operațiuni de leasing.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, prin sentința nr. 18/COM din 9 noiembrie 1999, a dispus, în baza art.
158 alin. (1) și (3) C. proc. civ, cu referire la art. 159 alin. (1) și (2) C.
proc. civ., declinarea competenței de judecată a acțiunii în favoarea
Tribunalului Constanța, secția comercială.
S-a reținut că dispozițiile art. 32
31
,
32
9
, 32
10
, 32
28
și 32
29
din O.G. nr.
88/1997, introduse prin Legea nr. 99/1999, intrată în vigoare la 26 iunie 1999,
sunt ulterioare încheierii și executării contractelor în litigiu.
S-a motivat că aceste dispoziții
conțin norme de procedură, inclusiv de competență, care sunt de imediată
aplicare și determină în același timp sfera actelor și situațiilor juridice
cărora le sunt aplicabile.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs SC C. SRL, invocând greșita aplicare a legii, cât privește
stabilirea instanței competente în soluționarea cauzei.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia
nr. 5277/COM din 2 noiembrie 2000, a constatat perimat recursul reținând, în
esență, că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 252 C. proc. civ.
Tribunalul Constanța, secția
comercială, prin sentința nr. 810/COM din 30 martie 2001, a respins excepția
lipsei capacității procesuale de exercițiu a administratorului SC C.T. SA
Constanța invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând,
în esență, următoarele:
- cauza de nulitate invocată de
reclamantă cu privire la încălcarea principiului specialității capacității de folosință
contractul de leasing fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 34 alin.
(1) din Decretul nr. 31/1954 și O.U.G. nr. 51/1997
- dispozițiile O.U.G. nr. 51/1997 nu
înlătură dreptul societăților comerciale de a încheia contracte de leasing
imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, aspect ce rezultă, de altfel, și
din dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997
- dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 și
H.G. nr. 55/1998 nu exclud aplicarea acestei metode de privatizare și în cazul
societăților comerciale la care statul este acționar majoritar.
Împotriva acestei hotărâri,
reclamanta SC C.T. SA a declarat apel, susținând, în esență, neaplicarea art. 32
28
din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată, a art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997,
a art. 14 din O.U.G. nr. 51/1997, test care prevede condiția specialității
capacității de folosință.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, prin decizia nr. 854/COM din 19 septembrie 2001, a respins apelul,
ca nefondat, constatând legalitatea sentinței apelate, instanța reținând, în
esență, următoarele:
- împrejurarea că anumite dispoziții
privitoare la vânzarea de active, cuprinse în O.U.G. nr. 88/1997 și H.G. nr. 55/1998,
se referă la societățile la care statul sau autoritatea administrației publice locale
este acționar majoritar, nu exclude aplicarea acestei metode de privatizare și
societăților la care statul nu mai deține capital majoritar, urmare a tranzacționărilor
acțiunilor.
- indiferent dacă F.P.S.-ul era sau
nu majoritar, societatea comercială aflată în pragul privatizării trebuia să respecte
Hotărârea A.G.A. de aprobare a încheierii contractului de leasing cu clauză
irevocabilă de vânzare, care-și produceau efectele legale.
- operațiunea de leasing nu poate fi
confundată cu instrumentul comercial reprezentat de contractul de leasing, care
este un act specific circuitului comercial și care nu reprezintă un obiect de
activitate distinct.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta SC C.T. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie,
invocând atât dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – încălcarea și
aplicarea greșită a art. 1, 27 și 41 din O.U.G. nr. 88/1997, Cap. III, Titlul
III din H.G. nr. 55/1998, H.G. nr. 202/1998, art. 14 din O.G. nr. 51/1997 și art.
34 din Decretul nr. 31/1954, cât și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
– schimbarea naturii actului dedus judecății prin interpretarea lui greșită.
Curtea, analizând decizia recurată
prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru
motivele ce se vor arăta în continuare.
Contractul de leasing imobiliar cu
clauza irevocabilă de vânzare perfectat de SC C.T. SA, în calitate de locator, și
SC C. SRL, în calitate de utilizator, s-a încheiat în fapt, prin efectul
novației contractului de asociere în participațiune preexistent, înregistrat
sub nr. 4409 bis din 15 decembrie 1997, în baza mandatului special al F.P.S.
București cu nr. 300/1162 din 5 martie 1998 și a Hotărârii A.G.A. nr. 2 din 11
martie 1998.
Dispozițiile art. 27 alin. (1) din
O.U.G. nr. 88/1997, permit societăților comerciale, regiilor autonome care au
în derulare contracte de locație de gestiune, de închiriere sau de asociere în
participațiune să vândă sau să încheie contracte de leasing imobiliar cu clauză
irevocabilă de vânzare cu locatarii sau asociați lor, în situațiile în care
aceștia au efectuat investiții în respectivele active, în condițiile stabilite
de text.
De reținut este faptul că sus
menționatul contract de leasing a fost încheiat cu respectarea cerințelor stabilite
la momentul adoptării Hotărârii A.G.A. nr. 2/1998 – dată la care F.P.S. nu avea
calitatea de acționar majoritar.
Analizând dispozițiile legale, incidente
în cauza de față, se constată că acestea nu sunt de natură a condiționa acțiunea
de privatizare de calitatea de acționar majoritar a statului, nespecificând care
trebuie să fie participarea statului la structura acționariatului.
Astfel, din economia dispozițiilor
cuprinse în art. 1 din O.U.G. nr. 88/1997, se arată că menționatul act
legislativ stabilește cadrul juridic și „pentru vânzarea activelor aparținând
societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației
publice locale este acționar”.
În anexa I pct. 4 al H.G. din 30
martie 1998, privind aprobarea Programului de privatizare a societăților comerciale,
se relevă în mod expres că și în situațiile de leasing imobiliar perfectarea
contractului se realizează în baza aprobării Adunării Generale a Acționarilor.
Rezultă, așadar, prin coroborarea
textelor legale la care s-a făcut referire, că, încheierea contractului de
leasing imobiliar cu clauză de vânzare a fost încheiat cu respectarea prevederilor
legale, în cauză, nefiind incidente dispozițiile art. 51/1997, modificată, care
poartă asupra leasing-ului indirect.
Se reține, totodată, că în mod
corect s-a apreciat de către instanța de apel faptul neîncălcării principiului
specialității capacității de folosință prin încheierea respectivului contract
de leasing imobiliar, întrucât operațiunea de leasing, așa cum aceasta este reglementată
de O.U.G. nr. 51/1996, nu poate fi confundată cu contractul de leasing, ca
instrument comercial.
În consecință, Curtea apreciază criticile
ca nefondate, motiv pentru care, potrivit art. 312 C. proc. civ., va respinge
recursul, menținând ca legală și temeinică decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.T. SA Constanța, împotriva
deciziei nr. 854/COM din 19 septembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 1 aprilie 2003.