ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2379/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Olt Slatina, prin sentința 2003 din 15 noiembrie 1999, a respins acțiunea introdusă de reclamanta SC R.O.M. SRL Caracal, împotriva SC L.I.P. SRL București, prin care se solicita constatarea nulității absolute a procesului-verbal angajament din 14 iunie 1997 și a contractului de credit nr. 01 din 1 septembrie 1997 încheiat cu B.C.P., filiala Drăgănești Olt. De menționat că, în cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu B.C.P. SA sucursala Olt, solicitându-se respingerea acțiunii. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că procesul-verbal angajament și contractul de credit, ce se cer anulate pentru eroare și dol, au fost încheiate de bună voie, nefiind încălcate dispozițiile art. 948 C. civ., că B.C.P.

SA Drăgănești a formulat o autorizare de vânzare garaj, care s-a admis de Tribunalul Olt la 16 mai 1998, fără ca reclamanta să facă opoziție la vânzare. Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia nr. 967 din 16 octombrie 2001, a motivat că, în cauză, nu operează eroarea procesului verbal de angajament din 14 iunie 1997, încheiat ca răspuns la oferta pârâtei de a prelua, prin translatare, o combină în contul preluării creditului acordat pârâtei de B.C.P. SA Olt pentru achiziționarea, la 26 februarie 1995, acestei combine, deoarece chiar reclamanta s-a obligat să preia creditul și dobânda aferentă pe perioada încheierii contractului de credit și până la zi.

Deci, cunoscând modul de achiziționare al combinei și fiind de acord să preia creditul și dobânda, reclamantei îi revenea sarcina să verifice situația creditului, deci, nu-i poate fi imputat pârâtei dolul prin reticență. Instanța de apel a înlăturat dolul provenind de la terț – B.C.P. SA Olt, față de condițiile în care s-a încheiat procesul-verbal angajament și a lipsei de diligență a reclamantei. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC R.O.M. SRL Caracal, care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., a susținut că instanțele au făcut o apreciere greșită a probelor, deoarece, deși reprezentantul pârâtei, care a semnat contractul de cumpărare al combinei, cunoștea că societatea cumpărătoare (datorită dispozițiilor art. 2 din contract) nu a devenit proprietara acesteia și cu toate acestea același reprezentant a încheiat și contractul de credit pentru o sumă pe care a garantat-o cu combina în litigiu, prin contractul de gaj fără deposedare din 4 martie 1996. De asemenea, pârâta, tot prin același reprezentant, a mai contractat un nou credit de la B.C.P. SA, conform contractului de credit din 23 noiembrie 1995, în scopul achiziționării de combine agricole. Din această expunere a situației de fapt, se trage concluzia de recurentă că eroarea rezultă chiar din cuprinsul procesului-verbal în care se menționase că patronul pârâtei este proprietarul combinei, deși, în realitate, nu o achitase, creând o falsă reprezentare a realității pentru cumpărător (reclamanta).

Din aceste motive, ca o consecință directă a nulității procesului-verbal angajament, este lovit de nulitate și contractul de credit nr. 01 din 1 septembrie 1997, prin care B.C.P. SA a acordat un credit recurentei și al cărui obiect de folosință era prevăzut în art. 1 alin. (2). Se apreciază că, dacă reprezentantul reclamantei, ar fi cunoscut situația tuturor contractelor nu s-ar mai fi acceptat cumpărarea combinei prin actul din 14 iunie 1997. Recursul este nefondat. Față de modul nesistematizat în care s-au formulat criticile, s-a pus în vedere recurentei să concretizeze la ce situații de fapt expuse se aplică dispozițiile de nelegalitate invocate din art. 304 C. proc. civ. Ca urmare, așa cum rezultă din practicaua hotărârii, recurenta a declarat că nu mai invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ., la care renunță, rămânând în discuție doar dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizându-se această unică nelegalitate invocată, în raport cu motivarea în fapt a acțiunii, cât și a temeiului de drept invocat, se constată nefondată. În verificarea acestui motiv de recurs trebuie pornit de la câteva elemente ale situației de fapt (reținută corect de instanțe și nu cum se pretinde) și anume, că între părțile din proces s-a încheiat actul din 14 iunie 1997 (a cărui anulare se cere) prin care pârâta se obliga să predea reclamantei o combină John Deer pe care o achiziționase în baza creditului acordat de intervenienta B.C.P. SA Drăgănești, iar reclamanta să o preia la valoarea rezultată din factură de 275.000 mărci germane, inclusiv creditul și dobânda aferentă pe perioada de la încheierea contractului de credit și până la zi (dosar nr. 5077/1998).

În legătură cu acest proces-verbal angajament, pe care reclamanta-recurentă l-a semnat, se susține că i-a fost viciat consimțământul art. 948 C. civ. (condiție esențială, care duce la invalidarea actului) prin eroare de dol provenit atât de la pârâtă, cât și de la intervenientă, deoarece nu i s-a prezentat contractul de credit dintre pârâtă și B.C.P. SA, valoarea acestuia și eșalonarea rambursării ratelor și dobânzilor fiind în eroare la încheierea acestui act. Cu privire la cel de al doilea act, respectiv, contractul de credit nr. 01 din 1 septembrie 1997, încheiat de reclamantă cu intervenienta pentru un credit de 366.000 mărci germane, pentru preluarea, prin translare, a combinei și echipamentului aferent, deoarece pârâta nu-și achitase ratele de credit și dobânzile, s-a considerat că, fiind un act subsecvent primului, este, de asemenea, lovit de nulitate prin vicierea consimțământului.

De la această situație de fapt, expusă succint, trebuie analizate cele 2 motive de nulitate invocate, avându-se în vedere două cerințe imperative ale art. 954 C. civ. și art. 960 C. civ., anume că eroarea produce nulitate numai când cade asupra substanței obiectului convenției, iar dolul nu se presupune, el trebuie dovedit. În cauza de față, avându-se în vedere și definiția dolului cuprinsă în art. 960 alin. (1) și (2) C. proc. civ., se constată că recurenta a răspuns la oferta pârâtei și a semnat actul a cărei anulare se cere, în deplină cunoștință de cauză cu privire la situația combinei și a creditului acordat de intervenientă pârâtei, obligându-se să-l preia în condițiile expres arătate în acțiune, inclusiv dobânzile.

Și atunci se naște firesc întrebarea, care sunt faptele obiective comise de pârâtă în ascunderea realității, privind procurarea combinei și a creditului, urmărind prin aceasta, cu intenție, să o inducă în eroare. Faptul că recurenta, cum corect s-a reținut de instanța de apel, cunoscând situația juridică a combinei la data preluării acesteia, nu a depus diligențe suplimentare în legătură cu creditul și dobânda, nu se poate înscrie în noțiunea de dol, deoarece nu constituie un mijloc de viclenie al intimatei, care i-a prezentat și s-a și consemnat existența creditului și dobânzile. Susținerea din recurs, referitoare la calitatea de proprietar a intimatei, nu constituie un mijloc de inducere în eroare asupra substanței obiectului convenției și nici de viclenie, față de restul conținutului actului în litigiu cu care recurenta nu numai că a fost de acord, dar le-a și preluat sub formă de obligație față de intervenientă.

Momentul trecerii combinei în folosința recurentei, precum și opozabilitatea actului față de terți este înscris clar în procesul-verbal angajament și, așa cum s-a arătat, propria culpă a recurentei, care nu a făcut diligențe suplimentare, dacă avea indicele și a semnat cu toate completările privind cumpărarea combinei, nu poate fi invocată pentru invalidarea actului. Se apreciază, ca fiind corectă, reținerea instanței de apel că împrejurarea de sine stătătoare, în sensul că combina formase obiectul unui contract de gaj fără deposedare, nu constituie o dovadă a dolului, față de conținutul actului încheiat de părți. De aceea, motivul de nelegalitate nu este incident în cauză, iar, ca o consecință a celor arătate pentru menținerea primului act invocat în acțiune, nu este nul nici contractul de credit încheiat între recurentă și B.C.P., urmând a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta, SC R.O.M. SRL Caracal, împotriva deciziei nr. 967 din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2004.