ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6294/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 2 august 2002 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul I.D. a solicitat, în contradictoriu cu SC C. SA din Slatina și A.P.A.P.S. obligarea unității deținătoare de a pronunța o decizie motivată potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr.10/2001 cu privire la o suprafață de teren intravilan de 2,5 ha situată în sudul satului Miești, com. Cungrea, jud.Olt, la punctul „Solomon”, ce a aparținut tatălui său. Au fost atașate răspunsurile primite de la cele două pârâte în urma notificărilor adresate, certificatul de moștenitor nr. 62 din 22 mai 2002, eliberat în urma decesului părinților reclamantului, din care rezultă că acesta are o cotă de 1/5 din moștenire, precum și alte înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâta SC C. SA Olt a solicitat respingerea acțiunii, depunând totodată decizia nr. 115 nedatată prin care a respins cererea de restituire a suprafeței de 2,50 ha, solicitată, cu o dublă motivare: pentru toată suprafața de 4,50 ha ce a aparținut tatălui său în punctul Solomon, familiei reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii fondului funciar și în al doilea rând depozitul de cereale ocupat de societate se întinde numai pe 1,68 ha. Ca urmare a deciziei emise reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând anularea acesteia și retrocedarea imobilului. S-a întocmit o expertiză tehnică topografie-cadastru. Prin sentința civilă nr. 39 din 23 ianuarie 2003, Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea, a dispus anularea deciziei emise de SC C. SA.

și retrocedarea suprafeței de 16864 mp teren. A fost obligată pârâta la 4 milioane lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă acțiunea față de A.P.A.P.S. București. Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr. 128 din 6 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, care a respins apelul declarat de pârâtă. S-a reținut, în esență, că, față de modificarea acțiunii, corect s-a dispus restituirea în natură a suprafeței ocupate de pârâtă, pe care refuzase să o restituie pe cale administrativă și care nu formase obiectul reconstituirii potrivit Legii nr. 18/1991. Cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate, opus de pârâtă, instanța a constatat că, dată fiind preluarea și deținerea fără titlu a terenului ce a aparținut autorilor reclamantului, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC C. SA și reclamantul. Prin recursul său, pârâta invocă incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., reluându-se practic motivele de apel. Se mai susține că s-au ignorat prevederile art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 1898 C. civ. privind buna credință în procesul de privatizare. Reclamantul I.D. a criticat decizia sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată de către instanța de apel, fără a fi indicat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Nici unul dintre recursuri nu este fondat, pentru următoarele considerente. Cu privire la recursul pârâtei SC R. Olt SA: astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, reclamantul își modificase acțiunea la data de 24 octombrie 2002, atacând decizia care i-a respins cererea de restituire în natură.

Ca atare, nu este fondat motivul de recurs care susține că instanțele au dat o interpretare greșită cererii. Nici cel de-al doilea motiv vizând reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 nu este fondat. Terenul pentru care s-a făcut notificarea de față fiind intravilan, intra sub incidența Legii nr. 10/2001, nefiind exceptat, astfel cum greșit se susține. Ambele instanțe au analizat și aplicat corect legea, când au constatat că în raport cu adevăratul proprietar, preluarea a fost abuzivă, astfel încât susținerea recurentei care a invocat buna credință nu are corespondent în actele dosarului. Nici recursul reclamantului nu este fondat. În condițiile în care, astfel cum însuși recurentul recunoaște, instanța a omis să consemneze cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, neacordându-le, în consecință, se putea apela la procedura reglementată de art. 281 2 C. proc.

civ. de completare a hotărârii, nefiind necesară exercitarea căii extraordinare de atac a recursului pentru acest aspect, mai ales că plata prestației achitată apărătorului includea și o asemenea cerere de completare. Pentru considerentele ce preced, recursurile fiind nefondate, vor fi respinse conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.D. și pârâta SC C. SA Slatina împotriva deciziei civile nr. 128 din 6 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.