ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3401/2014

HOTĂRÂRE
04.11.2014
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3401/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia sub nr. 1039/213/2012 din 14

mai 2012 reclamantul F.I. a solicitat anularea titlului de proprietate din 09

martie 1994 emis pe numele pârâtei F.E., apreciind ca acest titlu de

proprietate este nelegal, reclamantul având drept de moștenire după tatăl sau,

numitul F.C., totodată menționându-se că nu s-a dezbătut succesiunea bunicilor

săi F.M. și F.O., iar pârâta F.E. nu a formulat cerere pentru a fi pusă în

posesie conform Legii nr. 18/1991.

Prin sentința civilă nr. 931 din 20 iunie 2012, pronunțată

de Judecătoria Corabia, în Dosarul nr. 1039/213/2012 s-a respins acțiunea

formulată de reclamantul F.I., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Urzica

de F.F., Prefectura Olt - Comisia Județeană Olt de Fond Funciar, F.E. și U.F.,

având ca obiect „fond funciar".

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

autorul F.M. s-a înscris în C.A.P. cu suprafața de 2,45 ha, la care s-a

aplicat, cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate, o reducere de 4%,

rezultând suprafața de 2,35 ha.

După apariția Legii nr. 18/1991 numitul F.C., tatăl

reclamantului a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate

pentru întreaga suprafață de 2,45 ha deținută de autorul său F.I.M..

În baza înțelegerii dintre autorul F.C. și pârâta F.E., ambii

având calitatea de moștenitori ai autorului F.I.M. și având în vedere și

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, Comisia Locala Urzica pentru

aplicarea legilor fondului funciar a procedat la reconstituirea dreptului de

proprietate pe numele pârâtei F.E. pentru suprafața de 2.670 mp teren

intravilan, iar pe numele autorului F.C. s-a reconstituit dreptul de

proprietate pentru diferența de 2,08 ha, până la concurența suprafeței de 2,35

ha.

În acest sens, prima instanță a apreciat că în mod corect

Comisia Locala Urzica de fond funciar a procedat la înscrierea pârâtei F.E. în

anexa 2.b. cu suprafața de 2.670 mp teren intravilan, și ulterior s-a emis

titlul de proprietate din 09 martie 1994 pe numele acesteia pentru suprafața

menționată.

S-a mai reținut și faptul că reclamantul nu a făcut dovada

respectării procedurii prealabile, în sensul că nu a contestat în termen de 10

zile propunerile Comisiei Locale Urzica de aplicare a legilor fondului funciar

și nici hotărârea Comisiei Județene Olt de aplicare a legilor fondului funciar,

în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, eludând astfel o etapă

administrativă obligatorie impusă de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F.I.,

criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Tribunalul Olt, secția I civilă, prin Decizia nr. 1124/2012

din 3 decembrie 2012 a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul

reclamant F.I., reținând că, reclamantul nu a dovedit faptul că emiterea titlului

în favoarea pârâtei i-a adus vreun prejudiciu, prin diminuarea dreptului său,

acesta beneficiind deja de o suprafață de teren mai mare decât cea validată în

adeverința de proprietate, totodată constatându-se că recurentul-reclamant nu a

făcut dovada interesului său legitim, condiție esențială în formularea unei

cereri în constatarea nulității absolute a titlului emis pârâtei.

Ca atare, Tribunalul a constatat că recurentul nu a

putut justifica nici un interes legitim în promovarea unei acțiuni în

desființarea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea

pârâtei, iar titlul fiind emis cu respectarea strictă a dispozițiilor din Legea

nr. 18/1991, atât în ceea ce privește suprafața pentru care s-a constituit

dreptul de proprietate, cât și în privința amplasamentului acelei suprafețe de

teren.

Împotriva acestei decizii, contestatorul F.I. a

formulat contestației în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data

de 1 august 2014.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului

din perspectiva dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora, instanța

se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac

de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, va admite

excepția necompetenței sale materiale în soluționarea prezentei cauze, invocată

în temeiul prevederilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la 319 alin.

(1) din același cod, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit prevederilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ.

coroborate cu art. 159

1

alin. (2) din același cod, care dispun că:

„necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale,

când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;" și că:

„necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de

părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt

legal citate în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea

dezbaterilor asupra fondului", Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 319

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația în anulare se introduce la

instanța a cărei hotărâre se atacă, constată că nu este competentă material în

soluționarea căii extraordinare de atac de retractare pendinte.

Astfel, în considerarea normelor legale evocate și în

raport de faptul că decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Olt, secția

I civilă, potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca

fiind competent material în soluționarea prezentei cereri, Tribunalul Olt.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va declina competența de soluționare

a contestației în anulare formulată de contestatorul F.I. pe care o va trimite

spre competentă soluționare Tribunalului Olt.

Declină

competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul F.I.

împotriva Deciziei nr. 1124/2012 din 3 decembrie 2012 și a Deciziei nr. 1007

din 7 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă, în favoarea

Tribunalului Olt.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2619/2012
urma bunicii sale. Acest certificat, pe de o parte, nu poate constitui titlu de proprietate, iar pe de altă parte, reclamantul nu este singurul urmaș al bunicii sale. 3.2 Instanța a eludat prevederea din certificatul de moștenitor, potrivit
ÎCCJ 2014-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2014
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Olt la data de 3 noiembrie 2003, reclamanții B.E. și R.I.F. au contestat dispoziția Primarulu
ÎCCJ 2012-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7100/2012
T1. din 8 decembrie 1999 și T8. din 8 decembrie 1999 au fost emise prin reconstituire a dreptului de proprietate ce a aparținut defuncților. Prin titlul de proprietate nr. T1. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru moșten
ÎCCJ 2014-05-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1695/2014
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr. Dosar 2662/263/2012, reclamanta C.E. a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar S. și Comisia Județeană de
ÎCCJ 2004-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6294/2004
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 2 august 2002 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul I.D. a solicitat, în contradictoriu cu SC C. SA din Slatina și A.P.A
Sursă