ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4739/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația introdusă pe rolul

Tribunalului Olt la 28 februarie 2002 reclamantele S.A. și A.V. au chemat în

judecată Primăria comunei D., pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța

să dispună anularea dispoziției nr. 12 emisă de pârâtă la 15 februarie 2002

prin care s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 2,00 ha

teren.

În motivarea contestației,

întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantele au arătat

că sunt moștenitoarele defunctului P.I., acestuia din urmă fiindu-i trecută în

proprietatea statului întreaga avere, potrivit Decretului nr. 111/1951 privind

reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, fără

moștenitori sau fără stăpâni, în baza sentinței civile nr. 1032 din 17

septembrie 1954.

Contestației menționate, pârâta

Primăria comunei D. i-a opus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acesteia.

Prin sentința nr. 737 din 17 iunie

2002, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată contestația, cu motivarea că în

raport de probațiile administrate (înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară)

rezultă că suprafața de teren a cărei restituire s-a solicitat reprezintă teren

intravilan, ocupat în prezent de gospodării și cu privire la care s-au emis

titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fiind exceptată de la

restituire în temeiul Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut în considerentele

sentinței civile arătate că pe parcursul soluționării cauzei, conform

declarației autentificată sub nr. 263 din 9 aprilie 2002 reclamanta A.V.a

renunțat la judecată, iar prin încheierea din 15 aprilie 2002 instanța a luat

act de renunțarea acesteia la judecată.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat în termen legal apel reclamanta S.(Z.)A. criticând soluția

pronunțată, în sensul că în mod greșit instanța a respins contestația întrucât

persoanelor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate li s-au

emis titlurile de proprietate în mod nelegal, suprafața de teren aparținând în

proprietate autorului defunct, P.I.

Prin decizia nr. 221 din 2 decembrie

2002, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul reclamantei

S.(Z.)A. păstrând motivarea instanței de fond, care în mod corect a apreciat că

suprafața solicitată de reclamantă a fost reconstituită. În baza Legii  nr.

18/1991 și Legii nr. 1/2002. S-a mai reținut în considerentele deciziei că, în

temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate al moștenitorilor autorului

P.I. a fost reconstituit pentru suprafața de 4750 m

2

și 1 ha pădure

pentru care s-au primit acțiuni corespunzătoare suprafeței de 8,50 ha, iar

conform Legii nr. 1/2000 s-au primit 6,50 ha pădure, potrivit anexei nr. 53 B

și 8,30 ha conform anexei nr. 37, poziția 2.

Decizia instanței de apel a făcut

obiectul exercitării căii de atac a recursului de către reclamanta S.(Z.)A.

care prin prisma motivelor invocate a reiterat practic motivele de apel.

Sub aspectul conținutului criticilor

motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 9 și  art. 11 din C. proc.

civ.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru considerentele expuse mai sus:

Cât privește motivul de recurs

referitor la netemeinicia hotărârii pronunțată de instanța de apel, cuprinzând

criterii referitoare la concluziile expertizei dispuse și administrate în cauză

precum și la conținutul înscrisurilor – greșit interpretate de instanța

fondului este de precizat că pct. 11 al art. 304 din  C. proc. civ. a fost

abrogat prin art. 1 din O.U.G. nr. 138/2000 publicat în M. Of., nr.

479/2.10.2000 acesta neputând face obiectul examinării prin exercitarea căii

extraordinare a recursului începând cu data de 2 mai 2001.

Referitor la motivele de recurs ce

vizează aplicarea greșită a legii, nici acestea nu sunt fondate, întrucât

ambele instanțe au interpretat legal dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada

6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, potrivit cu care, nu intră sub incidența

prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr.18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997.

În consecință făcând aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II – a din C. proc. civ., Curtea va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

contestatoarea S.A. împotriva deciziei nr. 221  din 2 decembrie 2002 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie  2003.