ÎCCJ, decizie (scj.ro #83674)

Contract de credit. Procedura de recuperare a debitului restant.Dobânzi Dacă debitorul rambursează creditul cu întârziere și în rate, determină creditorul la continuarea procedurii de recuperare a debitului restant, astfel că în această situație debitorul datorează nu numai sumele prevăzute în dispozitivul sentinței rămasă definitivă dar și dobânzile care curg de la pronunțarea sentinței și până la achitarea totală, ceea ce determină intentarea unei acțiuni separate având acest obiect, neputându-se invoca autoritatea de lucru judecat, chiar dacă ambele acțiuni au la bază același contract de credit.

Secția comercială, decizia nr.1666 din 6 martie 2002 Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr.996 din 13 decembrie 1999 a respins acțiunea reclamantei SC „B.P.” SA Teleorman în contradictoriu cu pârâta SC „R.S.” SRL, reținând că în cauză există autoritate de lucru judecat, același contract de credit nr.1130 din 30 septembrie 1996 formând și obiectul sentinței civile nr.423 din 8 septembrie 1998. Apelul reclamantei a fost respins prin decizia nr.2098 din 1 septembrie 2000 de Curtea de Apel București-Secția comercială, care, a reținut de asemenea, că există în cauză autoritate de lucru judecat. Invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., reclamanta a declarat recurs susținând că instanțele, în mod greșit, au apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat pentru dobânzile care au făcut obiectul cererii, dobânzi care au curs de la pronunțarea sentinței nr.423 din 8 septembrie 1998 până la data introducerii prezentei cereri.

În contextul unui prim motiv de recurs, se arată că pârâta a rambursat cu întârziere foarte mare și în trei rate obligația reținută în dispozitivul sentinței nr.423/1998, fapt ce a determinat banca reclamantă, cu respectarea normelor interne ale BNR, să continue procedura de recuperare a debitului restant. Printr-un al doilea motiv de recurs se arată că instanța în mod greșit a reținut în dispozitivul sentinței achitarea integrală a sumelor de către pârâți. Recursul este fondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la modul de repartizare a sumelor acordate prin sentința civilă nr.423/1998 se constată că aceasta nu are nici-o relevanță juridică, pentru că instanța nu a menționat că sumele respective reprezintă datoriile până la 16.03.1998 și nici nu a rezervat reclamantei, dreptul de a formula o acțiune separată pentru sumele eventual datorate de către pârâtă și giranți, după data de 16 martie 1998. În consecință, pârâta și giranții nu datorează reclamantei numai sumele prevăzute în dispozitivul sentinței civile nr.423/1998 rămasă definitivă la data de 17.03.1999. După pronunțarea sentinței pârâta a făcut plăți și datorează dobânzi pentru perioada de la 17.03.1999 data rămânerii definitive a sentinței și până la data plăților.

În consecință, se constată că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât prezenta acțiune are alt obiect, decât cel stabilit prin sentința civilă nr.423/1998, respectiv plata unor dobânzi pentru sumele stabilite definitiv și până la achitare.În consecință, s-a admis recursul, s-a modificat decizia recurată în sensul admiterii apelului reclamantei, sentința primei instanțe a fost desființată și cauza trimisă aceluiași tribunal pentru rejudecarea în fond, cu privire la dobânzile datorate la sumele stabilite prin sentința rămasă definitivă și irevocabilă.