ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2836/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 25 ianuarie 1996, reclamanta B.R.D. SA, sucursala municipiului București a

chemat în judecată pe pârâta SC R. SCS București, solicitând ca în baza

sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 56.829.339 lei,

reprezentând plăți restante (credit și dobânda aferentă) și penalități de

întârziere de 19.815.031 lei, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor

reclamanta a arătat că în baza contractului de credit a acordat pârâtei un

credit în valoare de 20 milioane lei cu dobânzi aferente de la data punerii la

dispoziție și până la rambursarea creditului.

S-a precizat structura debitului ca

fiind 20 milioane lei credit restant, 36.829.339 lei dobânzi și 19.815.030 lei

penalități de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere la plată.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 2575 din 26 iunie 1996, a admis acțiunea astfel cum a fost

formulată.

După parcurgerea a două cicluri

procesuale, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia

comercială nr. 170 din 30 aprilie 2004, respectând indicațiile date de Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4809 din 20 septembrie 2001, a

admis apelul promovat de SC R. SCS, a schimbat în tot sentința civilă criticată,

în sensul că s-a admis în parte acțiunea și pârâta obligată la plata sumei de

34.531.230 lei dobânzi majorate pentru nerambursarea la termen a ratelor de

credit.

Totodată a dispus compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției, instanța de

control judiciar a omologat raportul de expertiză reținând că apelanta pârâtă a

achitat atât creditul de 20.000.000 lei, cât și dobânzile contractuale aferente

conform convenției părților din actul adițional la contractul de credit, iar

suma de 34.531.230 lei reprezintă dobânda majorată cu cinci procente pentru

nerambursarea creditului și a dobânzilor la termenele scadente, conform

graficului de eșalonare, astfel cum a fost stipulat prin art. 5 alin. (3) din

contractul de credit precum și de clauzele convenției de credite, astfel cum a

fost modificat prin actul adițional, dobânda fiind calculată în funcție de

natura creditului (pe termen mediu și pe termen scurt) și în funcție de datele

de plăți scadente, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1111 C. civ.,

referitoare la importanța plăților.

S-a mai reținut că obiecțiunile

formulate de părți la raportul de expertiză sunt neîntemeiate cu atât mai mult

cu cât intimata a achiesat în final la concluziile expertizei.

Împotriva soluției instanței de apel

au declarat recurs, în termen și legal timbrat, atât reclamanta cât și pârâta.

Reclamanta B.R.D., sucursala Unirea,

critică soluția pe aspecte de nelegalitate considerând că s-au calculat eronat

cheltuielile de judecată, prin compensarea acestora, rămânând descoperită suma

de 4.493.207 lei.

Se mai susține că datorită

neacordării dobânzilor, hotărârea criticată a încălcat prevederile art. 296 C.

proc. civ., prin crearea unei situații mai grele decât aceea din decizia civilă

nr. 387/1998.

De asemenea, recurenta – reclamantă,

consideră că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, respectiv

cu privire la neacceptarea plății făcută prin compensațiune, decât de la data

încasării efective a sumei datorate în luna mai 1999.

Pârâta SC R. SCS critică soluția

instanței de apel, apreciind că este vădit netemeinică și nelegală, caz

prevăzut de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Se susține că, instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut având în vedere precizările succesive făcute de banca

creditoare în special la termenul de judecată din 30 aprilie 2004, și că

hotărârea este lipsită de temei legal fiind calculată o dobândă capitalizată

obținându-se o nouă dobândă la dobândă, ignorându-se clauzele contractului de

credit din 29 aprilie 1993.

Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la criticile asupra

modalităților de calcul a debitului, se reține că potrivit raportului de

expertiză la care părțile au achiesat s-a avut în vedere clauzele contractului

de credit care prevăd expres sancțiunile în cazul achitării cu întârziere a

ratelor astfel cum au fost eșalonate.

La pronunțarea soluției instanța de

apel a avut în vedere observațiile instanței supreme cât și indicațiile date,

raportul de expertiză la care părțile au achiesat ținându-se seama de

dispozițiile legale ale art. 1111 C. civ., cât și de regulamentele B.N.R. în

sensul că dobânda se încasează de bancă înaintea oricăror alte plăți cu

excepția drepturilor de salarii.

Raportul de expertiză, a avut în

vedere situația la zi a plăților neputându-se reține criticile potrivit cărora

s-a acordat mai mult decât s-a cerut sau că s-a îngreunat situația în propria

cale de atac, fiind respectate întocmai normele de creditare.

Astfel justificat s-a reținut că

pârâta a achitat atât creditul de 20.000.000 lei cât și dobânzile contractuale

aferente, corespunzător convenției părților din actul adițional la contractul

de credit, iar suma de 34.531.230 lei reprezintă dobânda majorată cu cinci

procente, conform graficului de eșalonare astfel cum a fost stipulat prin art. 5

alin. (3) din contractul de credit (dosar TB 944/1996) precum și de clauzele

convenției de credite, astfel suma fost modificat prin actul adițional dobânda

fiind calculată în funcție de natura creditului (pe termen mediu și pe termen

scurt) și în funcție de datele de plăți scadente făcând aplicarea dispozițiilor

art. 1111 C. civ., referitoare la imputația plăților.

Se reține că la soluția pronunțată

s-a avut în vedere toate apărările și probele administrate neacceptarea plății

prin consemnațiune fiind analizată în cadrul raportului de expertiză, instanța

de apel pronunțându-se asupra acestui aspect prin respingerea obiecțiunilor

formulate.

Examinând cererile formulate

începând cu introducerea acțiunii în raport cu soluțiile date pe parcursul

celor trei cicluri procesuale.

Curtea reține că s-a făcut o

aplicarea corectă a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., privind compensarea

cheltuielilor de judecată având în vedere soluțiile pronunțate.

Față de cele arătate, din examinarea

globală a motivelor de recurs rezultă că soluția pronunțată este conformă cu

normele legale în materie criticile formulate fiind nejustificate astfel că,

Văzând dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de B.R.D.

– G.S.G. SA București, sucursala Unirea și de SC R SCS București, împotriva

deciziei 351 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 mai 2005.