ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2836/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 1996, reclamanta B.R.D. SA, sucursala municipiului București a chemat în judecată pe pârâta SC R. SCS București, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 56.829.339 lei, reprezentând plăți restante (credit și dobânda aferentă) și penalități de întârziere de 19.815.031 lei, cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că în baza contractului de credit a acordat pârâtei un credit în valoare de 20 milioane lei cu dobânzi aferente de la data punerii la dispoziție și până la rambursarea creditului.

S-a precizat structura debitului ca fiind 20 milioane lei credit restant, 36.829.339 lei dobânzi și 19.815.030 lei penalități de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere la plată. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 2575 din 26 iunie 1996, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. După parcurgerea a două cicluri procesuale, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 170 din 30 aprilie 2004, respectând indicațiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4809 din 20 septembrie 2001, a admis apelul promovat de SC R. SCS, a schimbat în tot sentința civilă criticată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea și pârâta obligată la plata sumei de 34.531.230 lei dobânzi majorate pentru nerambursarea la termen a ratelor de credit.

Totodată a dispus compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a omologat raportul de expertiză reținând că apelanta pârâtă a achitat atât creditul de 20.000.000 lei, cât și dobânzile contractuale aferente conform convenției părților din actul adițional la contractul de credit, iar suma de 34.531.230 lei reprezintă dobânda majorată cu cinci procente pentru nerambursarea creditului și a dobânzilor la termenele scadente, conform graficului de eșalonare, astfel cum a fost stipulat prin art. 5 alin. (3) din contractul de credit precum și de clauzele convenției de credite, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, dobânda fiind calculată în funcție de natura creditului (pe termen mediu și pe termen scurt) și în funcție de datele de plăți scadente, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1111 C. civ., referitoare la importanța plăților.

S-a mai reținut că obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză sunt neîntemeiate cu atât mai mult cu cât intimata a achiesat în final la concluziile expertizei. Împotriva soluției instanței de apel au declarat recurs, în termen și legal timbrat, atât reclamanta cât și pârâta. Reclamanta B.R.D., sucursala Unirea, critică soluția pe aspecte de nelegalitate considerând că s-au calculat eronat cheltuielile de judecată, prin compensarea acestora, rămânând descoperită suma de 4.493.207 lei. Se mai susține că datorită neacordării dobânzilor, hotărârea criticată a încălcat prevederile art. 296 C. proc. civ., prin crearea unei situații mai grele decât aceea din decizia civilă nr. 387/1998.

De asemenea, recurenta – reclamantă, consideră că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, respectiv cu privire la neacceptarea plății făcută prin compensațiune, decât de la data încasării efective a sumei datorate în luna mai 1999. Pârâta SC R. SCS critică soluția instanței de apel, apreciind că este vădit netemeinică și nelegală, caz prevăzut de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Se susține că, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut având în vedere precizările succesive făcute de banca creditoare în special la termenul de judecată din 30 aprilie 2004, și că hotărârea este lipsită de temei legal fiind calculată o dobândă capitalizată obținându-se o nouă dobândă la dobândă, ignorându-se clauzele contractului de credit din 29 aprilie 1993. Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la criticile asupra modalităților de calcul a debitului, se reține că potrivit raportului de expertiză la care părțile au achiesat s-a avut în vedere clauzele contractului de credit care prevăd expres sancțiunile în cazul achitării cu întârziere a ratelor astfel cum au fost eșalonate. La pronunțarea soluției instanța de apel a avut în vedere observațiile instanței supreme cât și indicațiile date, raportul de expertiză la care părțile au achiesat ținându-se seama de dispozițiile legale ale art. 1111 C. civ., cât și de regulamentele B.N.R. în sensul că dobânda se încasează de bancă înaintea oricăror alte plăți cu excepția drepturilor de salarii. Raportul de expertiză, a avut în vedere situația la zi a plăților neputându-se reține criticile potrivit cărora s-a acordat mai mult decât s-a cerut sau că s-a îngreunat situația în propria cale de atac, fiind respectate întocmai normele de creditare.

Astfel justificat s-a reținut că pârâta a achitat atât creditul de 20.000.000 lei cât și dobânzile contractuale aferente, corespunzător convenției părților din actul adițional la contractul de credit, iar suma de 34.531.230 lei reprezintă dobânda majorată cu cinci procente, conform graficului de eșalonare astfel cum a fost stipulat prin art. 5 alin. (3) din contractul de credit (dosar TB 944/1996) precum și de clauzele convenției de credite, astfel suma fost modificat prin actul adițional dobânda fiind calculată în funcție de natura creditului (pe termen mediu și pe termen scurt) și în funcție de datele de plăți scadente făcând aplicarea dispozițiilor art. 1111 C. civ., referitoare la imputația plăților.

Se reține că la soluția pronunțată s-a avut în vedere toate apărările și probele administrate neacceptarea plății prin consemnațiune fiind analizată în cadrul raportului de expertiză, instanța de apel pronunțându-se asupra acestui aspect prin respingerea obiecțiunilor formulate. Examinând cererile formulate începând cu introducerea acțiunii în raport cu soluțiile date pe parcursul celor trei cicluri procesuale. Curtea reține că s-a făcut o aplicarea corectă a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., privind compensarea cheltuielilor de judecată având în vedere soluțiile pronunțate. Față de cele arătate, din examinarea globală a motivelor de recurs rezultă că soluția pronunțată este conformă cu normele legale în materie criticile formulate fiind nejustificate astfel că, Văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de B.R.D. – G.S.G. SA București, sucursala Unirea și de SC R SCS București, împotriva deciziei 351 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.