ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 ianuarie 2006, reclamanta SC M. SRL Piscu - Vechi, județul Dolj a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și A.R.R. - A.D., anularea Deciziei nr. 10929 din 26 august 2005, prin care s-a dispus anularea licențelor de execuție pentru traseu și predarea licențelor la A.R.R. – A.D., cu cheltuieli de judecată. în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în baza contractului de asociere cu SC D.T. SRL s-a constituit A.B. de transport rutier, asociație care a câștigat licitația organizată de A.R.R. – A.D. la 3 iunie 2005 și căreia i-au fost emise licențele de execuție.
Ulterior, susține reclamanta, datorită faptului că SC D.T. SRL a depus cerere de retragere din asociație, în mod nelegal, prin actul contestat, s-a dispus anularea licențelor de execuție menționate, deși societatea îndeplinea toate criteriile prevăzute de art. 33 alin. (3) din Ordinul nr. 1842/2001 și conform art. 32 alin. (5) din același ordin, licența de execuție se atribuie nominal fiecărui membru al asociației, fiind suficient, în opinia sa, să se anuleze numai licența SC D.T. SRL. Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 74 din 6 februarie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în considerarea prevederilor art. 158 C. proc.
civ. și ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum și în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat. Judecând în fond pricina în primă Instanță, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 591 din 6 iunie 2006, pronunțată în ședința camerei de consiliu de la 6 iunie 2006, a respins excepțiile invocate de pârâta A.R.R. privind lipsa plângerii prealabile, lipsa capacității de exercițiu și a calității procesuale pasive a A.R.R. – A.D. Instanța de Fond a reținut în considerentele hotărârii menționate că, întrucât nu s-a făcut, de către pârâte, dovada datei comunicării deciziei atacate către reclamantă și având în vedere cererile adresate de către aceasta conducerii A.R.R.
– A.D. la 29 august 2005 și A.R.R. la 30 noiembrie 2005, reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, așa cum impun prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004. A mai constatat Instanța că, deși A.R.R. – A.D. este un serviciu din cadrul A.R.R., dat fiind că aceasta a emis actul atacat are calitate procesuală pasivă. Pe fondul pricinii, Curtea de Apel Craiova a reținut că soluția pronunțată se impune, în considerarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) și lit. c) din Ordinul M.L.P.T.L nr. 1842/2001 și a faptului că reclamanta îndeplinește condițiile pe care le întrunea și la momentul emiterii licenței, astfel încât nu se impune anularea licenței doar pentru retragerea din asociație a SC D.T. SRL. Împotriva hotărârii susmenționate a formulat recurs în termenul legal pârâta A.R.R.B., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei SC M. SRL.
S-a învederat, prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că Instanța de Fond a respins în mod eronat excepția lipsei plângerii prealabile, invocată de recurentă înaintea Instanței de Fond. S-a precizat de către recurentă că reclamanta nu s-a adresat A.R.R. cu plângere prealabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, și că Instanța de Fond a reținut în mod greșit îndeplinirea procedurii prealabilă, fără să analizeze în prealabil împrejurarea că la dosarul cauzei exista borderoul care proba comunicarea acrului contestat către reclamantă la data de 29 august 2005. Recurenta a arătat că Instanța de Fond în mod eronat a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a A.R.R.
– A.D.. și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R. – A.D., întrucât această entitate nu are organe proprii de conducere și nici autonomie în activitatea sa, nu are fonduri puse la dispoziție și nici nu își poate asuma obligații. Cât privește fondul cauzei, recurenta SC M. SRL a precizat că în mod netemeinic și nelegal a fost admisă acțiunea reclamantei SC M. SRL și s-a dispus anularea Deciziei nr. 10929 din 26 august 2005 emisă de A.R.R. – A.D., întrucât atribuirea electronică din data de 03 iunie 2005 s-a desfășurat în conformitate cu Metodologia de atribuire electronică a licențelor de execuție pentru traseu din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean între două județe limitrofe și interjudețean și a unui calendar bine stabilit, precum și în baza unui calendar bine stabilit.
Recursul este fondat și va fi admis, cu consecința modificării atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă SC M. SRL ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în recurs conform normei de trimitere conținută în dispozițiile art. 316 din același act normativ, Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Astfel, cât privește excepția, neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile administrative, invocată de pârâta A.R.R.
în față Instanței de Fond și reiterată în recurs, se constată că aceasta a fost în mod eronat respinsă de prima Instanță, atâta timp cât comunicarea actului administrativ contestat, către reclamantă, s-a realizat cu borderoul poștal din 29 august 2005, iar plângerea prealabilă s-a formulat, de către această parte, la data de 30 noiembrie 2005. Potrivit prevederilor art. 64 alin. (1) din Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 de aprobare a Normelor de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, cu modificările și completărilor ulteriore, contestația împotriva refuzului de eliberare a licenței de transport rutier public, a licenței de transport rutier în interes propriu și a licențelor de execuție, precum și împotriva măsurii de suspendare sau de anulare a acestora se depune în termen de 15 zile de la comunicare la sediul A.R.R.
În cazul în care măsura aplicată este reconfirmată de A.R.R. deținătorul de transport rutier public, licență de transport rutier în interes propriu sau de autorizație de transport rutier în interes propriu se poate adresa cu plângere, potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) din normele metodologice sus menționate, Instanțelor de contencios administrativ conform legii contenciosului administrativ. Mai mult, dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa Instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
Plângerea prealabilă se poate introduce, conform prevederilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Reclamanta nu a înregistrat plângerea prealabilă administrativă obligatorie în termenul prevăzut de textele legale sus precizate și nici nu a făcut dovada unor motive temeinice de natură a justifica îndeplinirea cu întârziere, dar în cadrul termenului de 6 luni de la emiterea actului, a acestui demers administrativ, astfel că se impune admiterea excepției invocate de pârâta A.R.R. și respingerea acțiunii reclamantei SC M. SRL ca inadmisibilă.
Formularea plângerii administrative peste termenul prevăzut de lege, cum este cazul reclamantei, echivalează practic cu neîndeplinirea acestei proceduri prealabile obligatorii, care prezintă în litigiile de contencios administrativ caracterul unei condiții speciale de exercițiu a dreptului la acțiune, cu rol de fine de neprimire. În aceste condiții, reținând că în mod greșit Instanța de Fond a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată în cauză și a soluționat pe fond acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. SRL, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 304 punctul 9 și art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., admiterea recursului formulat de pârâta A.R.R., cu consecința modificării sentinței civile nr. 591 din 06 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC M. SRL, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de A.R.R.B. împotriva sentinței civile nr. 591 din camera de consiliu de la 6 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.