ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 ianuarie

2006, reclamanta SC M. SRL Piscu - Vechi, județul Dolj a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și A.R.R. - A.D., anularea Deciziei nr. 10929

din 26 august 2005, prin care s-a dispus anularea licențelor de execuție pentru

traseu și predarea licențelor la A.R.R. – A.D., cu cheltuieli de judecată.

în motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că, în baza contractului de asociere cu SC D.T. SRL s-a

constituit A.B. de transport rutier, asociație care a câștigat licitația

organizată de A.R.R. – A.D. la 3 iunie 2005 și căreia i-au fost emise licențele

de execuție.

Ulterior, susține reclamanta,

datorită faptului că SC D.T. SRL a depus cerere de retragere din asociație, în

mod nelegal, prin actul contestat, s-a dispus anularea licențelor de execuție

menționate, deși societatea îndeplinea toate criteriile prevăzute de art. 33

alin. (3) din Ordinul nr. 1842/2001 și conform art. 32 alin. (5) din același

ordin, licența de execuție se atribuie nominal fiecărui membru al asociației,

fiind suficient, în opinia sa, să se anuleze numai licența SC D.T. SRL.

Tribunalul Dolj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 74 din 6 februarie

2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în considerarea

prevederilor art. 158 C. proc. civ. și ale art. 10 din Legea nr. 554/2004,

precum și în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a emitentului

actului contestat.

Judecând în fond pricina în

primă Instanță, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 591 din 6 iunie 2006, pronunțată în ședința

camerei de consiliu de la 6 iunie 2006, a respins excepțiile invocate de pârâta A.R.R. privind lipsa plângerii prealabile, lipsa capacității de exercițiu

și a calității procesuale pasive a A.R.R. – A.D.

Instanța de Fond a reținut în

considerentele hotărârii menționate că, întrucât nu s-a făcut, de către pârâte,

dovada datei comunicării deciziei atacate către reclamantă și având în vedere

cererile adresate de către aceasta conducerii A.R.R. – A.D. la 29 august 2005

și A.R.R. la 30 noiembrie 2005, reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă,

așa cum impun prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

A mai constatat Instanța că,

deși A.R.R. – A.D. este un serviciu din cadrul A.R.R., dat fiind că aceasta a

emis actul atacat are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul pricinii, Curtea de

Apel Craiova a reținut că soluția pronunțată se impune, în considerarea

dispozițiilor art. 44 alin. (1) și lit. c) din Ordinul M.L.P.T.L nr. 1842/2001

și a faptului că reclamanta îndeplinește condițiile pe care le întrunea și la

momentul emiterii licenței, astfel încât nu se impune anularea licenței doar

pentru retragerea din asociație a SC D.T. SRL.

Împotriva hotărârii

susmenționate a formulat recurs în termenul legal pârâta A.R.R.B., prin care

s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea sentinței atacate și respingerea

acțiunii reclamantei SC M. SRL.

S-a învederat, prin motivele de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în

sensul că Instanța de Fond a respins în mod eronat excepția lipsei plângerii

prealabile, invocată de recurentă înaintea Instanței de Fond.

S-a precizat de către recurentă

că reclamanta nu s-a adresat A.R.R. cu plângere prealabilă, în conformitate cu

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în termenul de 30 de zile de la

data comunicării actului, și că Instanța de Fond a reținut în mod greșit

îndeplinirea procedurii prealabilă, fără să analizeze în prealabil împrejurarea

că la dosarul cauzei exista borderoul care proba comunicarea acrului contestat

către reclamantă la data de 29 august 2005.

Recurenta a arătat că Instanța

de Fond în mod eronat a respins excepția lipsei capacității procesuale de

exercițiu a A.R.R. – A.D.. și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R.

– A.D., întrucât această entitate nu are organe proprii de conducere și nici

autonomie în activitatea sa, nu are fonduri puse la dispoziție și nici nu își

poate asuma obligații.

Cât privește fondul cauzei,

recurenta SC M. SRL a precizat că în mod netemeinic și nelegal a fost admisă

acțiunea reclamantei SC M. SRL și s-a dispus anularea Deciziei nr. 10929 din 26

august 2005 emisă de A.R.R. – A.D., întrucât atribuirea electronică din data de

03 iunie 2005 s-a desfășurat în conformitate cu Metodologia de atribuire

electronică a licențelor de execuție pentru traseu din Programul de transport

rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean

între două județe limitrofe și interjudețean și a unui calendar bine stabilit,

precum și în baza unui calendar bine stabilit.

Recursul este fondat și va fi

admis, cu consecința modificării atacate în sensul respingerii acțiunii în

contencios administrativ formulată de reclamantă SC M. SRL ca inadmisibilă,

pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în recurs conform normei de trimitere

conținută în dispozițiile art. 316 din același act normativ, Instanța se va

pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care

fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Astfel, cât privește excepția,

neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile administrative,

invocată de pârâta A.R.R. în față Instanței de Fond și reiterată în recurs, se

constată că aceasta a fost în mod eronat respinsă de prima Instanță, atâta timp

cât comunicarea actului administrativ contestat, către reclamantă, s-a realizat

cu borderoul poștal din 29 august 2005, iar plângerea prealabilă s-a formulat,

de către această parte, la data de 30 noiembrie 2005.

Potrivit prevederilor art. 64

alin. (1) din Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 de aprobare a Normelor de

autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe

acestora, cu modificările și completărilor ulteriore, contestația împotriva

refuzului de eliberare a licenței de transport rutier public, a licenței de

transport rutier în interes propriu și a licențelor de execuție, precum și

împotriva măsurii de suspendare sau de anulare a acestora se depune în termen

de 15 zile de la comunicare la sediul A.R.R.

În cazul în care

măsura aplicată este reconfirmată de A.R.R. deținătorul de transport rutier

public, licență de transport rutier în interes propriu sau de autorizație de

transport rutier în interes propriu se poate adresa cu plângere, potrivit

prevederilor art. 64 alin. (2) din normele metodologice sus menționate, Instanțelor

de contencios administrativ conform legii contenciosului administrativ.

Mai mult, dispozițiilor art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a

se adresa Instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un

act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente,

în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau

în parte a acestuia.

Plângerea prealabilă se poate

introduce, conform prevederilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, pentru motive temeinice, și peste termenul

prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

Reclamanta nu a

înregistrat plângerea prealabilă administrativă obligatorie în termenul

prevăzut de textele legale sus precizate și nici nu a făcut dovada unor motive

temeinice de natură a justifica îndeplinirea cu întârziere, dar în cadrul

termenului de 6 luni de la emiterea actului, a acestui demers administrativ,

astfel că se impune admiterea excepției invocate de pârâta A.R.R. și respingerea

acțiunii reclamantei SC M. SRL ca inadmisibilă.

Formularea plângerii

administrative peste termenul prevăzut de lege, cum este cazul reclamantei,

echivalează practic cu neîndeplinirea acestei proceduri prealabile obligatorii,

care prezintă în litigiile de contencios administrativ caracterul unei condiții

speciale de exercițiu a dreptului la acțiune, cu rol de fine de neprimire.

În aceste condiții, reținând că

în mod greșit Instanța de Fond a respins excepția lipsei procedurii prealabile

invocată în cauză și a soluționat pe fond acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta SC M. SRL, urmează a se dispune, în temeiul

prevederilor art. 304 punctul 9 și art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

civ., admiterea recursului formulat de pârâta A.R.R., cu consecința modificării

sentinței civile nr. 591 din 06 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC M.

SRL, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.R.R.B. împotriva sentinței civile nr. 591 din camera de consiliu de la 6

iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în

sensul că respinge acțiunea, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2007.