ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 729/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 1 iulie 2005, SC O.W. SRL Miercurea Ciuc a

solicitat ca în contradictoriu cu A.A.R.R.H. să se dispună suspendarea aplicării

actului administrativ, adresa din 28 iunie 2005, emisă de pârâtă până la

soluționarea acțiunii privind anularea actului.

De asemenea, a cerut

anularea acelui act și obligarea pârâtei la plata unor daune materiale și

morale pentru prejudiciile provocate prin emiterea actului administrativ

nelegal, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1392

din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Harghita și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ.

S-a reținut că o atare

soluție se impune deoarece actul administrativ contestat a fost emis de o

autoritate publică centrală, respectiv A.R.R. și potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curțile de Apel judecă în primă Instanță, procesele și cererile în materie de

contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor

centrale.

În sprijinul soluției a mai

fost invocată lipsa de personalitate juridică a A.A.R.R.H.

După înregistrarea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta și-a precizat și completat cererea de chemare în

judecată în sensul că a solicitat citarea în calitate de pârâtă, alături de A.A.R.R.H.,

a A.R.R.

A cerut totodată,

suspendarea executării adresei din 28 iunie 2005 emisă de prima pârâtă, precum

și a adresei din 27 iunie 2005, emisă de pârâta secundă, pentru ca astfel,

societatea să-și poată relua activitatea de transport rutier, anularea acestei

din urmă adrese prin care s-a comunicat nulitatea actului de atestare a

îndeplinirii condițiilor de transport persoane, ca nelegală și în fine,

obligarea pârâtei A.R.R. la repararea pagubelor înregistrate de reclamantă pe

întreaga perioadă în care, datorită retragerii licențelor de execuție pentru

traseul Gheorgheni - Budapesta, i-a fost oprită activitatea de transport

rutier.

Prin sentința civilă nr. 76

din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată, în sensul că a

dispus anularea ambelor acte administrative supuse controlului jurisdicțional

și a obligat pe pârâta A.R.R. să plătească reclamantei suma de 358.485,44 lei

cu titlu de daune materiale.

Celelalte pretenții în

legătură cu daunele materiale și morale formulate prin acțiune au fost respinse

ca neîntemeiate și în sfârșit, s-a prevăzut obligarea aceleiași autorități

publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.648,30 lei către

reclamantă.

Hotărârea judecătorească mai

sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamanta SC O.W. SRL

Miercurea Ciuc și de către pârâta A.R.R.

Recurentele au invocat mai

multe motive de casare ce vizează deopotrivă nelegalitatea și netemeinicia

soluției.

Din oficiu, la termenul

fixat pentru judecarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a

ridicat și pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Curții

de Apel, de a soluționa în primă Instanță, cauza de față.

Această excepție este

întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce se vor dezvolta în

continuare.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, acțiunea precizată și completată a

reclamantei SC O.W. SRL Miercurea Ciuc are ca obiect principal, cererea

acesteia pentru anularea adresei din 28 iunie 2005, emisă de pârâta A.A.R.R.H.,

precum și a adresei din 27 iunie 2005, emisă de pârâta A.R.R., ca nelegale.

Prin intermediul primei

adrese i s-a comunicat reclamantei, „faptul că actul din 20 mai 2005 prin care

s-a aprobat eliberarea licențelor de execuție pentru traseul Gheorgheni -

Budapesta este nul, prezentând vicii de procedură” și „faptul că aceste licențe

se retrag și se anulează”(fila nr. 4 a Dosarului Tribunalului Harghita nr. 1773/2005).

Prin adresa din 27 iunie

2005, pârâta A.R.R. a comunicat A.A.R.R.H. că în urma discuției purtate cu

reprezentanții altor agenți economici, inclusiv ai reclamantei, a reieșit

faptul că nu au fost respectate în totalitate procedurile de obținere a tuturor

avizelor necesare, chiar dacă s-a obținut autorizarea din partea M.T. din

Ungaria.

De asemenea, s-a apreciat că

actul din 20 mai 2005 este nul, prezentând vicii de fond și se impune retragerea

și anularea licențelor de execuție pentru traseu eliberate (fila nr. 72 a Dosarului Curții de Apel Târgu Mureș).

Din examinarea celor două

adrese rezultă că numai cea dintâi are natura unui act administrativ

unilateral, emis de A.A.R.R.H. în conformitate cu atribuțiile ce i-au fost

conferite de lege.

Prin acest act administrativ

de autoritate s-a dispus retragerea licențelor de execuție pentru traseu

eliberate reclamantei și anularea lor ca urmare a constatării unor vicii de

procedură.

Actul respectiv este

producător de efecte juridice prin el însuși, îndeplinind toate condițiile

cerute de art. 2 alin. c) din Legea nr. 554/2004 care definesc noțiunea de act

administrativ.

Aceste condiții nu sunt

întrunite însă, în cazul adresei din 27 iunie 2005, emisă de pârâta secundă

care exprimă doar opinia organului emitent în legătură cu lipsa de validitate a

licențelor de execuție pentru traseu eliberate reclamantei și cere agenției

județene din subordine să procedeze la retragerea și anularea licențelor.

Curtea de Apel Târgu Mureș a

ignorat toate aceste aspecte, calificând în mod greșit adresa din 27 iunie 2005,

precum și împrejurarea că atribuția de anulare a licențelor de execuție

eliberate nu revine A.R.R., ci A.A.R.R.H., care este și organul emitent, conform

legii, art. 10 alin. (1) și alin. (2) din Normele privind organizarea și

efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate

prin Ordinul nr. 1892/2006 al M.T.C.T.

Aceeași Instanță a

considerat că, neavând personalitate juridică A.A.R.R.H. nu poate sta în

judecată în calitate de pârâtă și prin încheierea din 24 martie 2006 a dispus scoaterea ei din cauză, soluționând ulterior acțiunea numai în contradictoriu cu pârâta

A.R.R.

Procedând în modul arătat, Instanța

a nesocotit legea, deoarece agențiile județene rutiere, constituite în

subordinea A.R.R. dispun de o capacitate administrativă proprie, care le

conferă competența de emite acte administrative în regim de putere publică,

pentru satisfacerea unui interes public.

În consecință, ele au

capacitatea de a sta în proces în nume propriu și sub acest aspect, Înalta

Curte reamintește că lipsa personalității juridice rămâne nerelevantă ori de

câte ori trebuie stabilită legitimarea procesuală a părților din litigiile de

contencios administrativ.

Cu alte cuvinte,

împrejurarea că agenția județeană a A.R.R. nu are personalitate juridică, nu

este de natură să atragă, în mod automat, competența materială a Curții de Apel

(corespunzător calității de autoritate centrală a A.R.R.), deoarece emitentul

unui act administrativ unilateral, cum este în speță A.A.R.R.H., poate fi

chemată în judecată și sta în Instanță în nume propriu ca pârâtă, raportat la

atribuțiile legale ce i-au fost conferite, chiar fără a avea personalitate

juridică.

Având în vedere aceste

considerente și apreciind că prin soluționarea, în primă Instanță a fondului

litigiului dintre părți, Curtea de Apel a încălcat normele de procedură

privitoare la competența după materie, urmează a se admite recursurile și a fi

casată sentința cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal.

Văzând și dispozițiile art. 2

lit. d), art. 158 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

O.W. SRL împotriva sentinței civile nr. 76 din data de 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Harghita, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.