ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 729/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 iulie 2005, SC O.W. SRL Miercurea Ciuc a solicitat ca în contradictoriu cu A.A.R.R.H. să se dispună suspendarea aplicării actului administrativ, adresa din 28 iunie 2005, emisă de pârâtă până la soluționarea acțiunii privind anularea actului. De asemenea, a cerut anularea acelui act și obligarea pârâtei la plata unor daune materiale și morale pentru prejudiciile provocate prin emiterea actului administrativ nelegal, precum și a cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1392 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Harghita și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

S-a reținut că o atare soluție se impune deoarece actul administrativ contestat a fost emis de o autoritate publică centrală, respectiv A.R.R. și potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curțile de Apel judecă în primă Instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. În sprijinul soluției a mai fost invocată lipsa de personalitate juridică a A.A.R.R.H. După înregistrarea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta și-a precizat și completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat citarea în calitate de pârâtă, alături de A.A.R.R.H., a A.R.R.

A cerut totodată, suspendarea executării adresei din 28 iunie 2005 emisă de prima pârâtă, precum și a adresei din 27 iunie 2005, emisă de pârâta secundă, pentru ca astfel, societatea să-și poată relua activitatea de transport rutier, anularea acestei din urmă adrese prin care s-a comunicat nulitatea actului de atestare a îndeplinirii condițiilor de transport persoane, ca nelegală și în fine, obligarea pârâtei A.R.R. la repararea pagubelor înregistrate de reclamantă pe întreaga perioadă în care, datorită retragerii licențelor de execuție pentru traseul Gheorgheni - Budapesta, i-a fost oprită activitatea de transport rutier. Prin sentința civilă nr. 76 din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată, în sensul că a dispus anularea ambelor acte administrative supuse controlului jurisdicțional și a obligat pe pârâta A.R.R.

să plătească reclamantei suma de 358.485,44 lei cu titlu de daune materiale. Celelalte pretenții în legătură cu daunele materiale și morale formulate prin acțiune au fost respinse ca neîntemeiate și în sfârșit, s-a prevăzut obligarea aceleiași autorități publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.648,30 lei către reclamantă. Hotărârea judecătorească mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamanta SC O.W. SRL Miercurea Ciuc și de către pârâta A.R.R. Recurentele au invocat mai multe motive de casare ce vizează deopotrivă nelegalitatea și netemeinicia soluției. Din oficiu, la termenul fixat pentru judecarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a ridicat și pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Curții de Apel, de a soluționa în primă Instanță, cauza de față.

Această excepție este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, acțiunea precizată și completată a reclamantei SC O.W. SRL Miercurea Ciuc are ca obiect principal, cererea acesteia pentru anularea adresei din 28 iunie 2005, emisă de pârâta A.A.R.R.H., precum și a adresei din 27 iunie 2005, emisă de pârâta A.R.R., ca nelegale. Prin intermediul primei adrese i s-a comunicat reclamantei, „faptul că actul din 20 mai 2005 prin care s-a aprobat eliberarea licențelor de execuție pentru traseul Gheorgheni - Budapesta este nul, prezentând vicii de procedură” și „faptul că aceste licențe se retrag și se anulează”(fila nr. 4 a Dosarului Tribunalului Harghita nr. 1773/2005).

Prin adresa din 27 iunie 2005, pârâta A.R.R. a comunicat A.A.R.R.H. că în urma discuției purtate cu reprezentanții altor agenți economici, inclusiv ai reclamantei, a reieșit faptul că nu au fost respectate în totalitate procedurile de obținere a tuturor avizelor necesare, chiar dacă s-a obținut autorizarea din partea M.T. din Ungaria. De asemenea, s-a apreciat că actul din 20 mai 2005 este nul, prezentând vicii de fond și se impune retragerea și anularea licențelor de execuție pentru traseu eliberate (fila nr. 72 a Dosarului Curții de Apel Târgu Mureș). Din examinarea celor două adrese rezultă că numai cea dintâi are natura unui act administrativ unilateral, emis de A.A.R.R.H. în conformitate cu atribuțiile ce i-au fost conferite de lege.

Prin acest act administrativ de autoritate s-a dispus retragerea licențelor de execuție pentru traseu eliberate reclamantei și anularea lor ca urmare a constatării unor vicii de procedură. Actul respectiv este producător de efecte juridice prin el însuși, îndeplinind toate condițiile cerute de art. 2 alin. c) din Legea nr. 554/2004 care definesc noțiunea de act administrativ. Aceste condiții nu sunt întrunite însă, în cazul adresei din 27 iunie 2005, emisă de pârâta secundă care exprimă doar opinia organului emitent în legătură cu lipsa de validitate a licențelor de execuție pentru traseu eliberate reclamantei și cere agenției județene din subordine să procedeze la retragerea și anularea licențelor.

Curtea de Apel Târgu Mureș a ignorat toate aceste aspecte, calificând în mod greșit adresa din 27 iunie 2005, precum și împrejurarea că atribuția de anulare a licențelor de execuție eliberate nu revine A.R.R., ci A.A.R.R.H., care este și organul emitent, conform legii, art. 10 alin. (1) și alin. (2) din Normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul nr. 1892/2006 al M.T.C.T. Aceeași Instanță a considerat că, neavând personalitate juridică A.A.R.R.H. nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă și prin încheierea din 24 martie 2006 a dispus scoaterea ei din cauză, soluționând ulterior acțiunea numai în contradictoriu cu pârâta A.R.R.

Procedând în modul arătat, Instanța a nesocotit legea, deoarece agențiile județene rutiere, constituite în subordinea A.R.R. dispun de o capacitate administrativă proprie, care le conferă competența de emite acte administrative în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. În consecință, ele au capacitatea de a sta în proces în nume propriu și sub acest aspect, Înalta Curte reamintește că lipsa personalității juridice rămâne nerelevantă ori de câte ori trebuie stabilită legitimarea procesuală a părților din litigiile de contencios administrativ. Cu alte cuvinte, împrejurarea că agenția județeană a A.R.R.

nu are personalitate juridică, nu este de natură să atragă, în mod automat, competența materială a Curții de Apel (corespunzător calității de autoritate centrală a A.R.R.), deoarece emitentul unui act administrativ unilateral, cum este în speță A.A.R.R.H., poate fi chemată în judecată și sta în Instanță în nume propriu ca pârâtă, raportat la atribuțiile legale ce i-au fost conferite, chiar fără a avea personalitate juridică. Având în vedere aceste considerente și apreciind că prin soluționarea, în primă Instanță a fondului litigiului dintre părți, Curtea de Apel a încălcat normele de procedură privitoare la competența după materie, urmează a se admite recursurile și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal.

Văzând și dispozițiile art. 2 lit. d), art. 158 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC O.W. SRL împotriva sentinței civile nr. 76 din data de 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Harghita, secția contencios administrativ și fiscal. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.