ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul D.P. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care să se dispună:

- anularea Ordinului nr. 69 din 26

ianuarie 2005, al Secretarului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, prin

care s-a dispus reîncadrarea în funcția publică de inspector clasa I, gradul

profesional asistent treapta I, conform O.U.G. nr. 92/2004;

- obligarea pârâtei să emită un

ordin, prin care să decidă că salarizarea reclamantului să se efectueze

potrivit funcției publice și gradului profesional, astfel cum a fost stabilit

potrivit Legii nr. 161/2003, de inspector principal;

- obligarea pârâtei să repună pe

reclamant în situația inițială, anterioară emiterii actului administrativ

atacat, prin operarea în statele de funcții și de personal, în cartea de muncă,

precum și restituirea diferenței dintre salariul cuvenit potrivit funcției și

gradului profesional stabilite în temeiul Legii nr. 161/2003 și cel acordat

potrivit gradului profesional, ca urmare a aplicării eronate a O.U.G. nr. 92/2004.

În cuprinsul acțiunii, reclamantul a

invocat următoarele motive de nelegalitate:

- Ordinul nr. 69/2005, al Autorității

Naționale a Vămilor retroactivează, aplicându-se începând cu 1 ianuarie 2005,

fiind emis cu nerespectarea termenului prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004;

- prin ordinul menționat au fost

aplicate nelegal și incorect dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, care nu ar fi

trebuit să-și găsească aplicabilitatea în cazul instituțiilor care au efectuat

reîncadrarea funcționarilor publici conform Legii nr. 161/2003, cum este și

cazul Autorității Naționale a Vămilor;

- încălcarea de către Autoritatea

Națională a Vămilor, a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, deoarece

reclamantul a avut raporturile de serviciu suspendate de drept, fiind în

concediu și reluându-și activitatea după 1 ianuarie 2005, situație în care ar

fi trebuit să beneficieze de salariul corespunzător funcției publice de

inspector principal, în care a fost numit anterior, în baza Legii nr. 161/2003.

Prin sentința civilă nr. 942 din 19

mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantului P.D., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin O.U.G. nr. 92/2004 s-au

reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici

pentru anul 2005, iar conform art. 31, prevederile ordonanței de urgență se

aplică și personalului vamal care are calitate de funcționar public, deci și

reclamantului.

Instanța de fond a constatat că O.U.G.

nr. 92/2004 a reglementat nu numai drepturile salariale, ci și alte drepturi,

începând cu data de 1 ianuarie 2005, iar prin emiterea Ordinului nr. 69 din 26

ianuarie 2005 s-au pus în aplicare dispozițiile art. 6 - 8 din ordonanța

menționată, privind reîncadrarea funcționarilor publici.

Sub acest aspect, instanța nu a

reținut motivul de nelegalitate invocat de reclamant, privind greșita aplicare

a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, aceste dispoziții nefiind

aplicabile reclamantului. Instanța a mai reținut că dispozițiile legale

menționate sunt aplicabile tuturor funcționarilor publici de execuție

salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, fiind irelevant faptul că reclamantul a

fost reîncadrat conform Legii nr. 161/2003 și în baza unei sentințe civile.

Motivul de nelegalitate privind

retroactivitatea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, nu a fost reținut,

deoarece, ordinul s-a aplicat conform O.U.G. nr. 92/2004, începând cu data de 1

ianuarie 2005, iar emiterea ordinului, prin care s-au aplicat dispozițiile art.

6-8, s-a făcut în condițiile art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, după obținerea, la

21 ianuarie 2005, de către Autoritatea Națională a Vămilor, a avizului obligatoriu

al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Nici motivul de nelegalitate invocat

privind aplicarea art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, nu a fost reținut.

Dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004,

aprobată prin Legea nr. 76/2005 sunt în sensul că „funcționarii publici ale

căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care își

reiau activitatea după data de 1 ianuarie 2005, vor beneficia de salarii de

bază stabilite potrivit ordonanței de urgență, pentru funcția publică în care

au fost reîncadrați în condițiile art. 6-8”.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel București au declarat recurs, reclamantul D.P. și Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București.

Motivele invocate de recurenți au

fost următoarele:

În recursul reclamantului D.P. se

apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304

pct. 9 C. proc. civ.), deoarece Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 69/2005

a fost emis după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2004.

Recurentul critică faptul că

instanța de fond a reținut ca fiind corectă reîncadrarea efectuată de Autoritatea

Națională a Vămilor, în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, deoarece, în

opinia recurentului, această reîncadrare nu trebuia făcută, întrucât fusese

realizată la data de 15 iulie 2003, în temeiul Legii nr. 161/2003. Consideră că

reîncadrarea pe alte funcții în temeiul O.U.G. nr. 92/2004 trebuia efectuată doar

de acele instituții sau autorități publice care nu au aplicat Legea nr. 161/2003,

precum și că prin reîncadrare a fost trecut pe o funcție inferioară, ceea ce nu

se poate face decât în urma aplicării unei sancțiuni.

Totodată, recurentul D.P. mai critică

faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare

hotărâtor pentru dezlegarea pricinii (art. 30 pct. 10 C. proc. civ.), în sensul că răspunsul dat de Autoritatea Națională a Vămilor, la contestația

formulată de recurent, nu a avut avizul reprezentantului funcționarilor publici

din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

În recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București

Se consideră că hotărârea atacată a

fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Astfel, recurentul consideră că

instanța de fond a apreciat în mod greșit că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr.

92/2004 îi sunt aplicabile și reclamantului.

Mai apreciază recurentul că

dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, prin conținut și interpretare,

vizează grila de salarizare și alte drepturi de aceeași natură ale

funcționarilor publici, dar nu și funcția publică deținută de aceștia.

Consideră că reîncadrarea funcționarilor publici a constat în trecerea de la un

sistem de funcții, la altul, în mod unitar, pentru toți funcționarii publici și

s-a efectuat în temeiul Legii nr. 161/2003.

Recurentul susține că O.U.G. nr. 92/2004

nu conține criteriile de evaluare și sistemul de punctaj în baza cărora să se

poată proceda la reîncadrarea funcționarilor publici, așa cum s-a întâmplat cu

Legea nr. 161/2003.

În fine, recurentul susține că art. 45

lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, prin care sunt abrogate orice dispoziții

contrare, nu vizează decât reglementările de natură salarială, având în vedere

sfera de reglementare a ordonanței, nu și raporturile juridice privind reîncadrarea

funcționarilor publici, care s-a făcut în temeiul Legii nr. 161/2003.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu materialul probator aflat la dosarul cauzei

și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004,

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici pentru anul 2005, prevede că funcționarii publici de

execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004 se reîncadrează în grade

profesionale și beneficiază de salariile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2004.

Textul art. 6 menționează, pentru fiecare categorie, clasă și grad profesional stipulate

de O.U.G. nr. 82/2004, care sunt elementele de reîncadrare corespunzătoare

prevăzute de noua ordonanță de urgență. Se observă că O.U.G. nr. 92/2004

reglementează atât reîncadrarea funcționarilor publici respectivi, cât și

salarizarea acestora în raport cu reîncadrarea efectuată.

O.U.G. nr. 92/2004 se aplică tuturor

funcționarilor publici salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004, astfel că nu se

poate aprecia că în cazul intimatului-reclamant D.P., aplicarea actului

normativ menționat reprezintă o retrogradare în funcție.

Reașezarea funcțiilor și în mod

corelativ a salariilor corespunzătoare acestora a fost aplicată tuturor

funcționarilor publici, potrivit acelorași dispoziții legale.

Câtă vreme criteriul de referință al

O.U.G. nr. 92/2004 pentru reașezarea funcțiilor l-a reprezentat încadrarea

potrivit O.U.G. nr. 82/2004, nici un alt argument privind particularitățile în

care s-a făcut încadrarea unui funcționar public sub reglementarea precedentă,

nu are relevanță, noul act normativ necuprinzând vreo nuanțare în acest sens.

Astfel, toți funcționarii publici care au avut o anumită categorie, clasă și

grad profesional, potrivit O.U.G. nr. 82/2004, se reîncadrează potrivit noii

reglementări într-o altă categorie, clasă și grad profesional, fără vreo altă

condiționare.

Instanța de fond a apreciat în mod

corect că prin emiterea ordinului atacat după data de 1 ianuarie 2005, în

condițiile menționate, nu s-a încălcat principiul neretroactivității.

Referitor la motivul invocat de

recurentul-reclamant D.P., privind soluționarea contestației sale, de către

intimata-pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor, fără avizul reprezentantului

funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale, urmează ca acesta

să fie înlăturat, atât în dosarul de fond, cât și în cel de recurs

nemenționându-se numărul și data acestui document și nici nu a fost anexat,

pentru a se putea proceda la verificarea sa.

Se constată că instanța de fond a

pronunțat o sentință temeinică și legală, urmând ca recursurile declarate în

cauză să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de D.P.

și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile

nr. 942 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.