ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.01.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2006

HOTĂRÂRE
26.01.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 8 martie

2005, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională

a Vămilor, anularea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă și

obligarea acesteia să emită un alt ordin, prin care să-i stabilească drepturile

salariale în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 161/2003, pentru funcția de

inspector principal.

A solicitat, de asemenea, și

restituirea diferenței dintre salariul rezultat ca urmare a aplicării

dispozițiilor Legii nr. 161/2003 și cel rezultat prin aplicarea O.U.G. nr.

92/2004.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1082 din 6

iunie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că, în speță,

sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, privind

funcționarii publici salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004, recurentul

recunoscând faptul că până la 31 decembrie 2004 a fost retribuit conform

acestui ultim act normativ.

A mai reținut instanța că aplicarea

retroactivă a ordinului contestat, ca și neobținerea în termenul de 30 de zile,

a avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, nu atrag nulitatea

actului aflat în discuție.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, criticând hotărârea instanței de fond, pentru

greșita aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2004 și, susținând că funcția de

inspector principal pe care a deținut-o, este prevăzută și în noua

reglementare, încadrarea sa într-o funcție inferioară echivalând cu o

retrogradare.

A mai susținut recurentul că în mod

greșit instanța de fond a reținut că răspunsul Autorității Naționale a Vămilor,

la contestația formulată de el, a avut avizul Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, deoarece acest aviz nu a existat.

Recursul este neîntemeiat.

Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost

reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici

pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul

2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei

ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport

cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa

postului.

Astfel, prin art. 6 alin. (1) - (9)

din O.U.G. nr. 92/2004, s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici de

execuție, în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu

salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004, privind

unele măsuri în domeniul funcției publice.

De asemenea, prin art. 7 alin. (1) -

(9) din aceeași ordonanță de urgență s-a prevăzut salarizarea funcționarilor

publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G.

nr. 82/2004 și cu gradele profesionale și treptele de salarizare

corespunzătoare funcțiilor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de

conducere.

Prin Ordinul nr. 69/2005, emis de

șeful Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus, începând cu 1 ianuarie 2005,

reîncadrarea funcționarilor publici din aparatul central al Autorității

Naționale a Vămilor, în funcțiile publice redate în dreptul fiecăruia,

beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face

parte din ordinul respectiv.

Astfel, recurentul-reclamant care,

potrivit O.U.G. nr. 82/2004, era salarizat la 1 noiembrie 2004, pentru funcția

publică de execuție de inspector de specialitate.

Potrivit prevederilor art. 6 alin.

(3) din O.U.G. nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați

potrivit O.U.G. nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se

reîncadrează în gradul profesional „asistent” și beneficiază de salariul de

bază prevăzut în Anexele nr. I - IV, pentru funcția publică de execuție

deținută, gradul profesional „asistent”, treapta 1 de salarizare.

Or, prin Ordinul Autorității

Naționale a Vămilor nr. 69/2005, reîncadrarea și salarizarea reclamantului s-a

realizat întocmai potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr.

92/2004, actul administrativ fiind, deci, emis pe baza și în executarea în concret

a legii.

De asemenea, în mod greșit a reținut

instanța de fond, că ordinul atacat ar aduce atingere principiului stabilității

funcției publice, din moment ce reîncadrarea în noile funcții s-a dispus prin

lege, prin O.U.G. nr. 92/2004, ale cărei prevederi nu au fost declarate

neconstituționale, iar Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 69/2005 este

conform cu această ordonanță de urgență.

Totodată, este lipsită de temei și

concluzia că ordinul atacat ar retroactiva, indicarea datei de 1 ianuarie 2005

fiind conformă cu dispozițiile legale, reîncadrarea și salarizarea prevăzute de

O.U.G. nr. 92/2004 fiind pentru anul 2005.

De altfel, Curtea Constituțională, soluționând mai multe

excepții de neconstituționalitate care au vizat prevederile art. 6 din O.U.G.

nr. 92/2004, a statuat că atât încadrarea, prin lege, a diferiților funcționari

publici, în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea

conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar

putea modifica pentru viitor, tot prin lege, cum s-a întâmplat în cazul O.U.G.

nr. 92/1994.

De asemenea, a mai precizat Curtea

Constituțională, pe drept cuvânt și riguros științific, că ține de opțiunea

liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a

funcționarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.

În concluzie, recursul de față este

nefondat și va fi respins ca atare, hotărârea instanței de fond fiind legală și

temeinică.

Respinge recursul declarat de S.C.

împotriva sentinței civile nr. 1082 din 6 iunie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2005, reclamantul T.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor București, anulare
ÎCCJ 2006-02-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2006
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul D.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămi
ÎCCJ 2006-01-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 180/2006
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea
ÎCCJ 2005-12-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5788/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 martie 2005, reclamantul T.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea decizie
ÎCCJ 2006-02-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2006
octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei F.E., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Ordinul Au
Sursă