ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 180/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta I.C. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,

anularea Ordinului nr. 72/2005 și adresei nr. 3259/35 din 28 ianuarie 2005,

emise de pârâtă, prin care a fost încadrată în funcția de execuție inspector

clasa I, gradul asistent, treapta 3 și recunoașterea dreptului de a-i fi

stabilit salariul de bază pentru funcția de inspector principal și reîncadrarea

sa în funcția publică de inspector principal.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 898 din

12 mai 2005, a respins acțiunea formulată de reclamanta I.C., în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că, în cauză potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, nu mai sunt

aplicabile reîncadrările efectuate în baza deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003,

emisă în baza Legii nr. 161/2003 și confirmată prin sentința civilă nr.

1818/2003, deoarece în baza noului act normativ a avut loc o reîncadrare a

reclamantei, care a beneficiat de salariul de bază prevăzut de O.U.G. nr.

92/2004, pentru funcția publică deținută, conform O.U.G. nr. 82/2004, acțiunea

neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recursuri, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, precum și reclamanta I.C.

Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București motivează recursul, potrivit art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând că instanța de fond a apreciat în mod eronat că sunt

aplicabile reclamantei, dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004; că prin

reîncadrarea reclamantei, aceasta a fost trecută într-o funcție publică

inferioară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 75 și urm., art. 65 alin. (3)

lit. d) din Legea nr. 188/1999.

Reclamanta I.C. critică sentința

civilă nr. 898 din 12 mai 2005, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând,

în esență, că, deși Ordinul contestat nr. 72, emis de pârâtă, este datat 26

ianuarie 2005, acesta prevede că reîncadrarea funcționarilor publici se face

retroactiv, de la 1 ianuarie 2005; recurenta mai susține că dispozițiile O.U.G.

nr. 92/2004 nu îi erau aplicabile, întrucât dreptul său era stabilit prin

sentința civilă nr. 1818/2003, a Curții de Apel București, fiind și în concediu

medical până la data de 1 ianuarie 2005.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt

nefondate, pentru considerente ce se vor expune în continuare.

Prin Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie

2005, emis de Secretariatul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, s-a

dispus reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale

Vamale București și din birourile vamale subordonate, în funcțiile publice și

cu salariile de bază prevăzute în anexa la ordin, cu începere de la 1 ianuarie

2005, realizându-se o uniformizare a drepturilor salariale și a altor drepturi

ale funcționarilor publici și neaducându-se atingere principiului

neretroactivității.

La emiterea ordinului s-au avut în

vedere prevederile O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor

salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2005,

precum și avizul favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Recurenta a fost reîncadrată în

funcția publică de execuție de inspector vamal asistent clasa I, treapta 3,

conform prevederilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004, față de vechea

încadrare de inspector principal, categoria A, clasa III, gradul 3, în baza

prevederilor Legii nr. 161/2003 și O.U.G. nr. 82/2004.

O.U.G. nr. 92/2004 a prevăzut în

art. 6, reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în grade profesionale

și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, conform

prevederilor O.U.G. nr. 82/2004, fără să le fie, astfel, diminuată salarizarea,

ci dimpotrivă, realizându-se o creștere salarială, contrar susținerii

recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București.

Prin Ordinul nr. 72/2005 s-a

realizat reîncadrarea și salarizarea recurentei în conformitate cu dispozițiile

art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004, cu respectarea întocmai a acestor

dispoziții care prevăd atât reîncadrarea, cât și salarizarea corespunzătoare

noii reîncadrări.

Se reține că recurenta nu a suferit

o diminuare a drepturilor salariale, urmare a noii reîncadrări, nefiind

vătămată prin emiterea ordinului pe care l-a contestat.

Trebuie avut în vedere și faptul că

dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 s-au constatat a fi constituționale

de către Curtea Constituțională, prin mai multe decizii date în soluționarea

unor excepții de neconstituționalitate ale acestui articol, reținându-se că

reîncadrarea, prin lege, a diferiților funcționari publici și salarizarea lor

nu reprezintă drepturi fundamentale și că ține de opțiunea legiuitorului să

facă încadrarea în categorii, clase, grade profesionale a funcționarilor

publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.

Anterior emiterii ordinului

contestat s-a obținut avizul favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici, cu nr. 744 din 21 ianuarie 2005, fiind respectate, astfel, și

prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, neputându-se reține că s-ar fi

încălcat dispozițiile art. 10 alin. (2) din ordonanță, deoarece nu prezintă

relevanță avizul dat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în anul

2003, în baza căruia a fost emis un alt ordin.

Susținerea recurentei, că

reîncadrarea sa încalcă principiul dreptului câștigat, potrivit sentinței

civile nr. 1818/2003, a Curții de Apel București, nu poate fi primită, întrucât

sentința respectivă a fost pronunțată în considerarea prevederilor Legii nr.

161/2003, iar prin apariția O.U.G. nr. 92/2004, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 76/2005, au fost abrogate orice dispoziții contrare.

Față de susținerea recurentei

privind reîncadrarea sa în perioada în care contractul său de muncă era

suspendat, aceasta aflându-se în concediu medical până la 1 ianuarie 2005, se

reține că în cauză se face aplicarea prevederilor art. 36 din O.U.G. nr.

92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005.

Pentru considerentele de mai sus, în

temeiul dispozițiilor art. 299 și 312 C. proc. civ., se vor respinge ambele

recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de I.C.

împotriva sentinței civile nr. 898 din 12 mai 2005 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 ianuarie 2006.