ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 180/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 72/2005 și adresei nr. 3259/35 din 28 ianuarie 2005, emise de pârâtă, prin care a fost încadrată în funcția de execuție inspector clasa I, gradul asistent, treapta 3 și recunoașterea dreptului de a-i fi stabilit salariul de bază pentru funcția de inspector principal și reîncadrarea sa în funcția publică de inspector principal. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 898 din 12 mai 2005, a respins acțiunea formulată de reclamanta I.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, în cauză potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, nu mai sunt aplicabile reîncadrările efectuate în baza deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă în baza Legii nr. 161/2003 și confirmată prin sentința civilă nr. 1818/2003, deoarece în baza noului act normativ a avut loc o reîncadrare a reclamantei, care a beneficiat de salariul de bază prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004, pentru funcția publică deținută, conform O.U.G. nr. 82/2004, acțiunea neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și reclamanta I.C.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București motivează recursul, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a apreciat în mod eronat că sunt aplicabile reclamantei, dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004; că prin reîncadrarea reclamantei, aceasta a fost trecută într-o funcție publică inferioară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 75 și urm., art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999. Reclamanta I.C. critică sentința civilă nr. 898 din 12 mai 2005, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că, deși Ordinul contestat nr. 72, emis de pârâtă, este datat 26 ianuarie 2005, acesta prevede că reîncadrarea funcționarilor publici se face retroactiv, de la 1 ianuarie 2005; recurenta mai susține că dispozițiile O.U.G.

nr. 92/2004 nu îi erau aplicabile, întrucât dreptul său era stabilit prin sentința civilă nr. 1818/2003, a Curții de Apel București, fiind și în concediu medical până la data de 1 ianuarie 2005. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerente ce se vor expune în continuare. Prin Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, emis de Secretariatul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale București și din birourile vamale subordonate, în funcțiile publice și cu salariile de bază prevăzute în anexa la ordin, cu începere de la 1 ianuarie 2005, realizându-se o uniformizare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici și neaducându-se atingere principiului neretroactivității.

La emiterea ordinului s-au avut în vedere prevederile O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2005, precum și avizul favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Recurenta a fost reîncadrată în funcția publică de execuție de inspector vamal asistent clasa I, treapta 3, conform prevederilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004, față de vechea încadrare de inspector principal, categoria A, clasa III, gradul 3, în baza prevederilor Legii nr. 161/2003 și O.U.G. nr. 82/2004. O.U.G. nr. 92/2004 a prevăzut în art. 6, reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, conform prevederilor O.U.G.

nr. 82/2004, fără să le fie, astfel, diminuată salarizarea, ci dimpotrivă, realizându-se o creștere salarială, contrar susținerii recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Prin Ordinul nr. 72/2005 s-a realizat reîncadrarea și salarizarea recurentei în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004, cu respectarea întocmai a acestor dispoziții care prevăd atât reîncadrarea, cât și salarizarea corespunzătoare noii reîncadrări. Se reține că recurenta nu a suferit o diminuare a drepturilor salariale, urmare a noii reîncadrări, nefiind vătămată prin emiterea ordinului pe care l-a contestat. Trebuie avut în vedere și faptul că dispozițiile art. 6 din O.U.G.

nr. 92/2004 s-au constatat a fi constituționale de către Curtea Constituțională, prin mai multe decizii date în soluționarea unor excepții de neconstituționalitate ale acestui articol, reținându-se că reîncadrarea, prin lege, a diferiților funcționari publici și salarizarea lor nu reprezintă drepturi fundamentale și că ține de opțiunea legiuitorului să facă încadrarea în categorii, clase, grade profesionale a funcționarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare. Anterior emiterii ordinului contestat s-a obținut avizul favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu nr. 744 din 21 ianuarie 2005, fiind respectate, astfel, și prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, neputându-se reține că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 10 alin. (2) din ordonanță, deoarece nu prezintă relevanță avizul dat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în anul 2003, în baza căruia a fost emis un alt ordin.

Susținerea recurentei, că reîncadrarea sa încalcă principiul dreptului câștigat, potrivit sentinței civile nr. 1818/2003, a Curții de Apel București, nu poate fi primită, întrucât sentința respectivă a fost pronunțată în considerarea prevederilor Legii nr. 161/2003, iar prin apariția O.U.G. nr. 92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, au fost abrogate orice dispoziții contrare. Față de susținerea recurentei privind reîncadrarea sa în perioada în care contractul său de muncă era suspendat, aceasta aflându-se în concediu medical până la 1 ianuarie 2005, se reține că în cauză se face aplicarea prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005.

Pentru considerentele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 299 și 312 C. proc. civ., se vor respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de I.C. împotriva sentinței civile nr. 898 din 12 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.