ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 152/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 15 martie 2005, reclamantul S.S. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici și a solicitat anularea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, prin care s-a dispus reîncadrarea sa în funcția de inspector principal, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, să fie obligată Autoritatea Națională a Vămilor să emită ordin prin care salarizarea sa să se efectueze potrivit funcției publice și gradului profesional, astfel cum a fost stabilit potrivit Legii nr. 161/2003 și obligarea Autorității Naționale a Vămilor, la repunerea în situația anterioară emiterii actului administrativ atacat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că reîncadrarea funcționarilor publici presupune trecerea de la un sistem de funcții, la altul unitar pentru toți funcționarii publici și s-a efectuat la data de 15 iulie 2003, în temeiul Legii nr. 161/2003. Art. 6 și 7 ale O.U.G. nr. 92/2004 ar fi trebuit aplicate doar în cadrul instituțiilor sau autorităților publice care nu au efectuat reîncadrarea funcționarilor publici potrivit Legii nr. 161/2003. Prin sentința civilă nr. 1260 din 27 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S.S. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că autoritatea vamală a pus în aplicare O.U.G.

nr. 92/2004 care dispune o nouă reîncadrare pentru toți funcționarii publici salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004, emițând în acest sens Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005. O.U.G. nr. 92/2004 (art. 6, 7 și 37), act normativ cu putere de lege, reglementează „drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005”, deci acțiunea sa în timp este prevăzută pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, iar dispozițiile sale nu disting între diferite categorii de funcționari publici, după cum aceștia au fost sau nu reîncadrați în baza Legii nr. 161/2003. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, S.S.

care a motivat, în esență, că decizia Autorității Naționale a Vămilor, de a proceda la reîncadrarea reclamantului în funcția de inspector principal, constituie o modificare unilaterală a funcției publice deținute de către acesta, în sensul trecerii într-o funcție publică inferioară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 75 și urm. și art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât trecerea sa într-o funcție inferioară se face în baza unei sancțiuni, în urma săvârșirii unei abateri disciplinare. Recursul este nefondat. Prin apariția O.U.G. nr. 92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, autoritatea vamală a pus în aplicare acest act normativ care dispune o nouă reîncadrare pentru toți funcționarii publici salarizați conform cu O.U.G.

nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, emițând în acest sens Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005. O.U.G. nr. 92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 și salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004, pentru anul 2005. În consecință, O.U.G. nr. 92/2004, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2005, se aplică tuturor funcționarilor publici, așa cum rezultă din cuprinsul art. 6 și 7. Recurentul-reclamant este funcționar public numit în temeiul Legii nr. 188/1999 și a fost salarizat conform O.U.G.

nr. 82/2004, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă la poziția 75. Prin Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005 s-a dispus că, începând cu 1 ianuarie 2005, funcționarii publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor se reîncadrează în funcțiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte integrantă din ordin. Potrivit anexei, recurentul-reclamant a fost reîncadrat în funcția publică de execuție inspector clasa I, gradul profesional principal, treapta 1. Prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, pronunțată de Curtea Constituțională (M. Of. nr. 586/7.VII.2005), a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005. Această decizie este definitivă și general obligatorie. În executarea acestor dispoziții legale, s-a emis Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005, prin care s-a făcut reîncadrarea recurentului-reclamant în gradul profesional principal, treapta 1. Recurentul-reclamant a fost salarizat conform O.U.G. nr. 82/2004, în categoria A, clasa II, gradul 1, pentru care, potrivit art. 6 alin. (6) din O.U.G. nr. 92/2004, trebuia să fie reîncadrat în gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare.

De asemenea, se reține că recurentul-reclamant a reținut în mod greșit reîncadrarea acesteia pe o funcție inferioară celei deținute anterior, ca o retrogradare sau ca o sancțiune, deoarece prin această ordonanță s-a realizat o uniformizare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici. În ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității invocat în mod greșit de recurentul-reclamant, se reține că termenul de intrare în vigoare a ordonanței de urgență este imperativ, neputându-se deroga de la acesta. Ordinul nr. 69 emis în data de 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate de la începutul lunii, este un act administrativ, și nu un act normativ, astfel că recurentul-reclamant greșit a apreciat că i se aplică principiul neretroactivității.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, susținută în mod greșit de recurentul-reclamant, considerăm că Autoritatea Națională a Vămilor nu poate fi sancționată pentru nerespectarea acestuia și nici actele administrative emise în baza art. 6-8 din aceeași ordonanță de urgență nu pot fi anulate, întrucât demersurile făcute pentru obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici au fost realizate în termen, iar termenul prevăzut de art. 43 nu poate fi unul de decădere; în sens contrar, actul normativ nu ar mai fi putut fi aplicat.

Referitor la obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, după cum se observă din actele depuse la instanța de fond, solicitarea acestuia a fost făcută în termenul legal, prin adresa Autorității Naționale a Vămilor nr. 74007 din 22 decembrie 2004, însă Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat informații suplimentare prin adresa nr. 381879 din 14 ianuarie 2005, înregistrată la Autoritatea Națională a Vămilor, cu nr. 2977 din 18 ianuarie 2005, motiv pentru care s-a revenit cu adresa nr. 2456 din 18 ianuarie 2005, înregistrată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu nr. 789582 din 19 ianuarie 2005, în urma căreia s-a obținut avizul favorabil privind reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor (avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 744 din 21 ianuarie 2005). Având în vedere că procedura de obținere a avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici s-a prelungit din motive obiective până la data de 21 ianuarie 2005, Ordinul nr. 72 a fost emis de Autoritatea Națională a Vămilor, la data de 26 ianuarie 2005. Dispozițiile O.U.G.

nr. 92/2004 fiind imperative, trebuiau aplicate de la 1 ianuarie 2005, data intrării în vigoare a acestui act normativ. Referitor la susținerile recurentului-reclamant, potrivit căreia reîncadrarea funcționarilor publici trebuia făcută până la 23 decembrie 2004, considerăm ca sunt neîntemeiate, având în vedere că reîncadrarea și salarizarea funcționarilor publici s-a realizat corect, conform prevederilor art. 6, 7 și 37 din O.U.G. nr. 92/2004, după obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform prevederilor art. 43 alin. (2) din același act normativ. Având în vedere considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc.

civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinței civile nr. 1260 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.