ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 718/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 martie 2005, reclamantul Z.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 73, emis de pârâtă, la 26 ianuarie 2005, ca nelegal și obligarea Autorității Naționale a Vămilor, la eliberarea unui ordin legal, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că este angajat al Direcției Regionale Vamale Craiova, iar din anul 2003, prin decizia nr. 1163/2003, a fost încadrat în funcția publică de execuție de inspector principal, cu un punctaj final de 9,90 și că această decizie a fost confirmată prin Ordinul nr. 1519/2004, a Autorității Naționale a Vămilor și menționată în carnetul său de muncă.

După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2004, arată reclamantul, prin Ordinul nr. 73/2005 a fost reîncadrat în funcția de execuție de „inspector asistent”, pe care o consideră nelegală, deși ca temei al emiterii acestuia au fost menționate dispozițiile art. 6, 7 și 37 din O.U.G. nr. 92/2004. Reclamantul a apreciat că ordinul atacat este emis cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004. Totodată, acesta a arătat că reîncadrarea sa ar fi trebuit să se facă pe aceeași funcție de execuție - inspector principal, iar nu pe o funcție inferioară, având în vedere Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 1519/2004, ce a stabilit că deciziile emise cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici, după data de 15 iulie 2003, se revocă, păstrându-se în acest fel încadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, conform deciziilor emise până la data de 15 iulie 2003 inclusiv (art. 2 din Ordinul nr. 1519/2004).

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 357 din 15 septembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului și a anulat Ordinul nr. 73 din 26 ianuarie 2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, în ceea ce-l privește pe acesta. Totodată, instanța de fond a obligat pârâta, să emită un nou ordin privind încadrarea reclamantului în funcția de inspector principal. Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că încadrarea reclamantului este greșită, întrucât, printr-o interpretare greșită a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, s-a procedat la o nouă reîncadrare, deși acestea vizează grile de salarizare, iar nu funcția publică deținută.

S-a mai reținut că reîncadrarea reclamantului în funcția de inspector asistent constituie o modificare unilaterală a funcției publice deținute de acesta, în sensul trecerii într-o funcție publică inferioară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 75 și urm. și art. 65 alin. (3) lit. j) din Legea nr. 188/1999. Nici invocarea art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, nu este temeinică, apreciază instanța de fond, întrucât abrogarea vizează dispozițiile de natură salarială, iar nu raporturile juridice privind reîncadrarea funcționarilor publici care s-a făcut în temeiul Legii nr. 161/2003. Instanța de fond a mai reținut că deciziile Directorului General al Direcției Generale a Vămilor, emise cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici, au fost revocate prin Ordinul nr. 1519/2004, revenindu-se la încadrările stabilite prin deciziile emise până la 15 iulie 2003 inclusiv, reclamantul revenind, astfel, la funcția de inspector principal.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Autoritatea Națională Vamală, prin Direcția Regională Vamală Craiova, în nume propriu, precum și în numele Autorității Naționale a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că încadrarea reclamantei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, coroborate cu cele ale Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, precum și cu cele ale Legii nr. 161/2003, contrar celor reținute de instanța de fond.

În opinia recurentelor, în contradicție cu cele reținute de instanța de fond, reîncadrarea și salarizarea funcționarilor publici s-a realizat corect, conform prevederilor art. 6, 7 și 37 din O.U.G. nr. 92/2004, după obținerea Avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, precum și în temeiul prevederilor art. 43 alin. (2) din același act normativ. Examinându-se cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, este de necontestat că prin O.U.G.

nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, stabilirea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului. Prin art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, contrar interpretării instanței de fond, se reglementează atât reîncadrarea funcționarilor publici de execuție salarizați, potrivit O.U.G. nr. 82/2004, cât și, raportat la noua încadrare, sistemul de salarizare al acestora. În plus, Înalta Curte reține că și Curtea Constituțională a reținut în considerentele Deciziei nr. 289/2005 (M. Of.

nr. 586/7.07.2005), că atât încadrarea, prin lege, a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea, conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ține de opțiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici. Așadar, având în vedere că în cauză reîncadrarea și salarizarea intimatului-reclamant s-a realizat întocmai prevederilor O.U.G.

nr. 92/2004, Înalta Curte constată că ordinul atacat este legal. Actul administrativ atacat, emis în baza și executarea în concret a legii, nu poate fi cenzurat, decât prin raportare la aceste dispoziții, care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, sunt constituționale și nici nu sunt de natură a aduce atingere principiului stabilității funcției publice sau de a retroactiva. Mai mult, Înalta Curte constată că O.U.G. nr. 92/2004 a avut aplicabilitate numai pentru anul 2005, în prezent fiind în vigoare dispozițiile altor ordonanțe. De altfel, intimatul-reclamant nici nu a făcut dovada că a atacat decizia nr. 1265/2003 și decizia nr. 1266/2003, astfel cum au procedat alți funcționari, decizii revocate ulterior prin Ordinul nr. 1519/2004, al Autorității Naționale a Vămilor.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar criticile aduse acesteia, fondate, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Regională Vamală Craiova, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței nr. 357 din 15 septembrie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul Z.Ș. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2006.