ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 718/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 28 martie 2005, reclamantul Z.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu

Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 73, emis de pârâtă, la

26 ianuarie 2005, ca nelegal și obligarea Autorității Naționale a Vămilor, la

eliberarea unui ordin legal, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3)

din O.U.G. nr. 92/2004.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că este angajat al Direcției Regionale Vamale Craiova, iar

din anul 2003, prin decizia nr. 1163/2003, a fost încadrat în funcția publică

de execuție de inspector principal, cu un punctaj final de 9,90 și că această

decizie a fost confirmată prin Ordinul nr. 1519/2004, a Autorității Naționale a

Vămilor și menționată în carnetul său de muncă.

După intrarea în vigoare a O.U.G. nr.

92/2004, arată reclamantul, prin Ordinul nr. 73/2005 a fost reîncadrat în

funcția de execuție de „inspector asistent”, pe care o consideră nelegală, deși

ca temei al emiterii acestuia au fost menționate dispozițiile art. 6, 7 și 37

din O.U.G. nr. 92/2004.

Reclamantul a apreciat că ordinul

atacat este emis cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004.

Totodată, acesta a arătat că

reîncadrarea sa ar fi trebuit să se facă pe aceeași funcție de execuție -

inspector principal, iar nu pe o funcție inferioară, având în vedere Ordinul

Autorității Naționale a Vămilor nr. 1519/2004, ce a stabilit că deciziile emise

cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici, după data de 15 iulie 2003,

se revocă, păstrându-se în acest fel încadrarea funcționarilor publici din

cadrul Autorității Naționale a Vămilor, conform deciziilor emise până la data

de 15 iulie 2003 inclusiv (art. 2 din Ordinul nr. 1519/2004).

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 357 din 15 septembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului și a anulat Ordinul nr. 73 din 26 ianuarie 2005, emis de Autoritatea

Națională a Vămilor, în ceea ce-l privește pe acesta. Totodată, instanța de

fond a obligat pârâta, să emită un nou ordin privind încadrarea reclamantului

în funcția de inspector principal.

Pentru a se pronunța în sensul

arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că încadrarea reclamantului este

greșită, întrucât, printr-o interpretare greșită a dispozițiilor art. 6 din

O.U.G. nr. 92/2004, s-a procedat la o nouă reîncadrare, deși acestea vizează grile

de salarizare, iar nu funcția publică deținută. S-a mai reținut că reîncadrarea

reclamantului în funcția de inspector asistent constituie o modificare

unilaterală a funcției publice deținute de acesta, în sensul trecerii într-o

funcție publică inferioară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 75 și urm. și

art. 65 alin. (3) lit. j) din Legea nr. 188/1999. Nici invocarea art. 45 lit. c)

din O.U.G. nr. 92/2004, nu este temeinică, apreciază instanța de fond, întrucât

abrogarea vizează dispozițiile de natură salarială, iar nu raporturile juridice

privind reîncadrarea funcționarilor publici care s-a făcut în temeiul Legii nr.

161/2003.

Instanța de fond a mai reținut că

deciziile Directorului General al Direcției Generale a Vămilor, emise cu

privire la reîncadrarea funcționarilor publici, au fost revocate prin Ordinul nr.

1519/2004, revenindu-se la încadrările stabilite prin deciziile emise până la

15 iulie 2003 inclusiv, reclamantul revenind, astfel, la funcția de inspector

principal.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, în termen legal, Autoritatea Națională Vamală, prin Direcția

Regională Vamală Craiova, în nume propriu, precum și în numele Autorității

Naționale a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

se susține că încadrarea reclamantei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile

O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, coroborate cu cele ale

Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, precum și cu cele

ale Legii nr. 161/2003, contrar celor reținute de instanța de fond.

În opinia recurentelor, în

contradicție cu cele reținute de instanța de fond, reîncadrarea și salarizarea

funcționarilor publici s-a realizat corect, conform prevederilor art. 6, 7 și

37 din O.U.G. nr. 92/2004, după obținerea Avizului Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, precum și în temeiul prevederilor art. 43 alin. (2) din

același act normativ.

Examinându-se cauza, în raport cu

toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Astfel, este de necontestat că prin

O.U.G. nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile funcționarilor publici

pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, stabilirea unei ierarhizări pe

categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea

depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Prin art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004,

contrar interpretării instanței de fond, se reglementează atât reîncadrarea

funcționarilor publici de execuție salarizați, potrivit O.U.G. nr. 82/2004, cât

și, raportat la noua încadrare, sistemul de salarizare al acestora.

În plus, Înalta Curte reține că și

Curtea Constituțională a reținut în considerentele Deciziei nr. 289/2005 (M. Of.

nr. 586/7.07.2005), că atât încadrarea, prin lege, a diferiților funcționari

publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea,

conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar

putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept

să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou,

considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de

resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea,

ține de opțiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase și

grade profesionale a funcționarilor publici.

Așadar, având în vedere că în cauză

reîncadrarea și salarizarea intimatului-reclamant s-a realizat întocmai

prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, Înalta Curte constată că ordinul atacat este

legal. Actul administrativ atacat, emis în baza și executarea în concret a

legii, nu poate fi cenzurat, decât prin raportare la aceste dispoziții, care,

astfel cum s-a arătat în cele ce preced, sunt constituționale și nici nu sunt

de natură a aduce atingere principiului stabilității funcției publice sau de a

retroactiva.

Mai mult, Înalta Curte constată că

O.U.G. nr. 92/2004 a avut aplicabilitate numai pentru anul 2005, în prezent

fiind în vigoare dispozițiile altor ordonanțe.

De altfel, intimatul-reclamant nici

nu a făcut dovada că a atacat decizia nr. 1265/2003 și decizia nr. 1266/2003,

astfel cum au procedat alți funcționari, decizii revocate ulterior prin Ordinul

nr. 1519/2004, al Autorității Naționale a Vămilor.

Prin urmare, constatându-se că

sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar criticile aduse acesteia,

fondate, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentința atacată

și în fond, se va respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Regională Vamală Craiova, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a

Vămilor, împotriva sentinței nr. 357 din 15 septembrie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea formulată de reclamantul Z.Ș.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2006.