ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 770/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

martie 2005, reclamantul

M.D. a solicitat anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă

Autoritatea Națională a Vămilor și reîncadrarea sa în funcția stabilită prin

Ordinul nr. 1415 din 4 noiembrie 2004, întocmit de aceeași pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că reîncadrarea sa prin ordinul contestat a fost efectuată nelegal,

pentru că s-a dispus retroactiv trecerea sa din funcția de inspector principal,

în funcția de inspector, ceea ce reprezintă o retrogradare în grad profesional,

contrară prevederilor cuprinse în Legea nr. 188/1999 și în Legea nr. 161/2003.

Reclamantul a arătat că ordinul de

reîncadrare a sa a fost emis și cu încălcarea autorității de lucru judecat a

deciziei nr. 1917/2003, prin care Curtea de Apel București a constatat dreptul

său la încadrarea în funcția publică stabilită de pârâtă, în decizia nr.

1163/2003.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

1067 din 2 iunie 2005, prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu

motivarea că Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005 a fost emis de pârâtă, în

conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, aplicabile și în cazul

reclamantului.

Motivul de nelegalitate privind

retroactivitatea ordinului contestat, a fost respins, avându-se în vedere că

actul s-a aplicat cu începere de la data de 1 ianuarie 2005, potrivit O.U.G.

nr. 92/2004, dar a fost emis ulterior, după obținerea avizului obligatoriu al

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Instanța de fond a respins și

celelalte motive nelegalitate invocate în acțiune, reținând că reclamantului nu

i-a fost vătămat dreptul constatat cu autoritate de lucru judecat, prin decizia

nr. 1917/2003, a Tribunalului București și că ordinul emis de pârâtă este

conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, în care a fost

reglementată situația funcționarilor publici ale căror raporturi de serviciu au

fost suspendate, cum a fost cazul reclamantului, aflat în concediu medical în

luna decembrie 2004.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, reclamantul

și Pachetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând casarea

hotărârii și pe fond, admiterea acțiunii.

Recurenții au susținut că instanța

de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, care

nu sunt aplicabile reclamantului, întrucât acest act normativ are ca obiect de

reglementare, drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici

pe anul 2005 și în consecință, interpretarea întregului conținut trebuia

raportată la obiectul respectiv.

Sub acest aspect, s-a arătat că prin

ordinul contestat în cauză, a fost modificată unilateral funcția publică

deținută de reclamant, potrivit criteriilor de evaluare și sistemului de

punctaj prevăzute în

Legea

nr. 161/2003, prin trecerea într-o funcție publică inferioară, care este

prevăzută în art. 65 alin. (3) lit. d) și art. 75 din Legea nr. 188/1999, numai

ca sancțiune pentru săvârșirea unei abateri disciplinare.

În recursul declarat de reclamant au

fost reiterate motivele de nelegalitate invocate în acțiune și s-a susținut că

instanța de fond a menținut greșit

Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, care a fost emis de

autoritatea intimată, cu încălcarea principiului neretroactivității și a

dispozițiilor art. 50 lit. b) C. muncii, dat fiind că reîncadrarea sa a fost

dispusă cu începere de la 1 ianuarie 2005, când se afla în incapacitate

temporară de muncă.

Recurentul Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a criticat în recursul său, și concluzia instanței de

fond privind abrogarea prin art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, a

celorlalte dispoziții legale referitoare la încadrarea funcționarilor publici

și a arătat că norma de abrogare a vizat numai acele prevederi legale care au

reglementat drepturile salariale.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile, ca nefondate,

pentru următoarele considerente.

Prin Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie

2005, Autoritatea Națională a Vămilor a dispus reîncadrarea funcționarilor

publici din cadrul Direcției Regionale Vamale București, cu începere de la 1

ianuarie 2005, în funcțiile publice redate pentru fiecare, în anexa care face

parte integrantă din ordin, beneficiind de salarizarea de bază corespunzătoare,

potrivit aceleiași anexe.

Recurentul-reclamant, încadrat în

baza Legii nr. 161/2003, în funcția publică de inspector principal, a fost

reîncadrat în baza acestui ordin, în funcția publică de inspector, clasa I,

gradul profesional asistent, treapta I de salarizare.

Instanța de fond a constatat corect

legalitatea ordinului emis de Autoritatea Națională a Vămilor, pentru aplicarea

art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, care a prevăzut pentru anul 2005, reîncadrarea

funcționarilor publici de execuție, pe categorii, clase și grade profesionale

și salarizarea corespunzătoare acestei noi încadrări.

Recurentul-reclamant nu a contestat

modul în care Autoritatea Națională a Vămilor a aplicat prin ordinul dedus

judecății, prevederile O.U.G. nr. 92/2004 și în consecință, au fost neîntemeiat

reiterate apărările din acțiune, întrucât acestea vizează, în realitate,

conținutul ordonanței de urgență a guvernului care nu a constituit și nu poate

constitui obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ.

Recurenții au susținut fără temei că

dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 nu sunt aplicabile în cauză, deși

recurentul-reclamant face parte din categoria funcționarilor publici de

execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, pentru care în textul

respectiv s-a prevăzut reîncadrarea.

De asemenea, recurenții au susținut

neîntemeiat că reîncadrarea astfel efectuată de intimata-pârâtă a reprezentat o

retrogradare, contrară dispozițiilor art. 65 alin. (3) lit. d) din

Legea nr. 188/1999, republicată,

care are prevăzut trecerea într-o funcție publică inferioară, numai ca

sancțiune disciplinară.

Dreptul recunoscut

recurentului-reclamant, prin încadrarea efectuată potrivit

Legii nr. 161/2003, nu a fost

vătămat prin reîncadrarea dispusă de autoritatea intimată, pentru că aceasta

s-a întemeiat pe noua ierarhizare a funcțiilor publice stabilite în O.U.G. nr.

92/2004, prin derogare de la cea prevăzută în

Legea nr. 188/1999 și în

Legea nr. 161/2003. Din acest

motiv, apare ca neîntemeiată și susținerea recurentului-reclamant privind

dreptul său la încadrarea în funcția publică stabilită prin decizia nr.

1163/2003, emisă de intimată și a cărei legalitate a fost constatată prin

decizia nr. 1917/2003, pronunțată de Curtea de Apel București.

În consecință, chiar dacă denumirea

funcției publice deținută de recurentul-reclamant în baza Legii nr. 161/2003,

se regăsește în clasificarea funcțiilor publice prevăzută de O.U.G. nr.

92/2004, acesta nu are un drept recunoscut de lege la menținerea încadrării

anterioare efectuată într-un sistem al funcției publice înlocuit prin sistemul

prevăzut în noua reglementare, fără a se aduce atingere calității de funcționar

public și stabilității în exercitarea funcției publice.

Neîntemeiată este și susținerea

recurenților, că intimata a modificat unilateral funcția publică deținută de

recurentul-reclamant.

Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005

reprezintă un act administrativ de executare a dispozițiilor dintr-un act

normativ cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici și, deci, prin

ordinul respectiv, intimata nu a modificat conținutul funcției publice deținute

de recurentul-reclamant și nici raportul său de serviciu.

Curtea constată că este nefondată,

și susținerea din recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

privind abrogarea prin art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, numai a acelor

dispoziții contrare care se referă la salarizarea funcționarilor publici, nu și

a celor care privesc încadrarea lor.

Sfera de aplicare a abrogării

prevăzute în art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004 este determinată de

totalitatea normelor juridice instituite în conținutul actului normativ

respectiv, indiferent de denumirea lui generică și, deci, abrogarea a vizat și

prevederile din Legea nr. 161/2003, în baza cărora a fost încadrat

recurentul-reclamant.

Curtea va respinge și susținerile

recurentului-reclamant privind încălcarea principiului neretroactivității și a

dispozițiilor art. 50 lit. b) C. muncii.

Reîncadrarea funcționarilor publici

de execuție a fost prevăzută cu începere de la data de 1 ianuarie 2005, prin

O.U.G. nr. 92/2004 și în consecință, ordinul emis de intimată în executarea

dispozițiilor unui act normativ nu produce efecte retroactive.

Ordinul respectiv a fost, de

asemenea, emis în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004,

care au prevăzut reîncadrarea și pentru funcționarii publici aflați în

incapacitate temporară de muncă, nefiind încălcate prevederile art. 50 C.

muncii și art. 75 din

Legea

nr. 188/1999, întrucât reîncadrarea nu a avut drept consecință, încetarea sau

modificarea raportului de serviciu.

Pentru considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București și de M.D. împotriva sentinței civile nr.

1067 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2006.