ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 770/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 martie 2005, reclamantul M.D. a solicitat anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor și reîncadrarea sa în funcția stabilită prin Ordinul nr. 1415 din 4 noiembrie 2004, întocmit de aceeași pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că reîncadrarea sa prin ordinul contestat a fost efectuată nelegal, pentru că s-a dispus retroactiv trecerea sa din funcția de inspector principal, în funcția de inspector, ceea ce reprezintă o retrogradare în grad profesional, contrară prevederilor cuprinse în Legea nr. 188/1999 și în Legea nr. 161/2003.

Reclamantul a arătat că ordinul de reîncadrare a sa a fost emis și cu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1917/2003, prin care Curtea de Apel București a constatat dreptul său la încadrarea în funcția publică stabilită de pârâtă, în decizia nr. 1163/2003. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1067 din 2 iunie 2005, prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005 a fost emis de pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, aplicabile și în cazul reclamantului. Motivul de nelegalitate privind retroactivitatea ordinului contestat, a fost respins, avându-se în vedere că actul s-a aplicat cu începere de la data de 1 ianuarie 2005, potrivit O.U.G.

nr. 92/2004, dar a fost emis ulterior, după obținerea avizului obligatoriu al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Instanța de fond a respins și celelalte motive nelegalitate invocate în acțiune, reținând că reclamantului nu i-a fost vătămat dreptul constatat cu autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 1917/2003, a Tribunalului București și că ordinul emis de pârâtă este conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, în care a fost reglementată situația funcționarilor publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate, cum a fost cazul reclamantului, aflat în concediu medical în luna decembrie 2004. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamantul și Pachetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând casarea hotărârii și pe fond, admiterea acțiunii.

Recurenții au susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, care nu sunt aplicabile reclamantului, întrucât acest act normativ are ca obiect de reglementare, drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005 și în consecință, interpretarea întregului conținut trebuia raportată la obiectul respectiv. Sub acest aspect, s-a arătat că prin ordinul contestat în cauză, a fost modificată unilateral funcția publică deținută de reclamant, potrivit criteriilor de evaluare și sistemului de punctaj prevăzute în Legea nr. 161/2003, prin trecerea într-o funcție publică inferioară, care este prevăzută în art. 65 alin. (3) lit. d) și art. 75 din Legea nr. 188/1999, numai ca sancțiune pentru săvârșirea unei abateri disciplinare.

În recursul declarat de reclamant au fost reiterate motivele de nelegalitate invocate în acțiune și s-a susținut că instanța de fond a menținut greșit Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, care a fost emis de autoritatea intimată, cu încălcarea principiului neretroactivității și a dispozițiilor art. 50 lit. b) C. muncii, dat fiind că reîncadrarea sa a fost dispusă cu începere de la 1 ianuarie 2005, când se afla în incapacitate temporară de muncă. Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat în recursul său, și concluzia instanței de fond privind abrogarea prin art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, a celorlalte dispoziții legale referitoare la încadrarea funcționarilor publici și a arătat că norma de abrogare a vizat numai acele prevederi legale care au reglementat drepturile salariale.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente. Prin Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, Autoritatea Națională a Vămilor a dispus reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale București, cu începere de la 1 ianuarie 2005, în funcțiile publice redate pentru fiecare, în anexa care face parte integrantă din ordin, beneficiind de salarizarea de bază corespunzătoare, potrivit aceleiași anexe. Recurentul-reclamant, încadrat în baza Legii nr. 161/2003, în funcția publică de inspector principal, a fost reîncadrat în baza acestui ordin, în funcția publică de inspector, clasa I, gradul profesional asistent, treapta I de salarizare.

Instanța de fond a constatat corect legalitatea ordinului emis de Autoritatea Națională a Vămilor, pentru aplicarea art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, care a prevăzut pentru anul 2005, reîncadrarea funcționarilor publici de execuție, pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea corespunzătoare acestei noi încadrări. Recurentul-reclamant nu a contestat modul în care Autoritatea Națională a Vămilor a aplicat prin ordinul dedus judecății, prevederile O.U.G. nr. 92/2004 și în consecință, au fost neîntemeiat reiterate apărările din acțiune, întrucât acestea vizează, în realitate, conținutul ordonanței de urgență a guvernului care nu a constituit și nu poate constitui obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ.

Recurenții au susținut fără temei că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 nu sunt aplicabile în cauză, deși recurentul-reclamant face parte din categoria funcționarilor publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, pentru care în textul respectiv s-a prevăzut reîncadrarea. De asemenea, recurenții au susținut neîntemeiat că reîncadrarea astfel efectuată de intimata-pârâtă a reprezentat o retrogradare, contrară dispozițiilor art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, care are prevăzut trecerea într-o funcție publică inferioară, numai ca sancțiune disciplinară. Dreptul recunoscut recurentului-reclamant, prin încadrarea efectuată potrivit Legii nr. 161/2003, nu a fost vătămat prin reîncadrarea dispusă de autoritatea intimată, pentru că aceasta s-a întemeiat pe noua ierarhizare a funcțiilor publice stabilite în O.U.G.

nr. 92/2004, prin derogare de la cea prevăzută în Legea nr. 188/1999 și în Legea nr. 161/2003. Din acest motiv, apare ca neîntemeiată și susținerea recurentului-reclamant privind dreptul său la încadrarea în funcția publică stabilită prin decizia nr. 1163/2003, emisă de intimată și a cărei legalitate a fost constatată prin decizia nr. 1917/2003, pronunțată de Curtea de Apel București. În consecință, chiar dacă denumirea funcției publice deținută de recurentul-reclamant în baza Legii nr. 161/2003, se regăsește în clasificarea funcțiilor publice prevăzută de O.U.G. nr. 92/2004, acesta nu are un drept recunoscut de lege la menținerea încadrării anterioare efectuată într-un sistem al funcției publice înlocuit prin sistemul prevăzut în noua reglementare, fără a se aduce atingere calității de funcționar public și stabilității în exercitarea funcției publice.

Neîntemeiată este și susținerea recurenților, că intimata a modificat unilateral funcția publică deținută de recurentul-reclamant. Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005 reprezintă un act administrativ de executare a dispozițiilor dintr-un act normativ cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici și, deci, prin ordinul respectiv, intimata nu a modificat conținutul funcției publice deținute de recurentul-reclamant și nici raportul său de serviciu. Curtea constată că este nefondată, și susținerea din recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind abrogarea prin art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, numai a acelor dispoziții contrare care se referă la salarizarea funcționarilor publici, nu și a celor care privesc încadrarea lor.

Sfera de aplicare a abrogării prevăzute în art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004 este determinată de totalitatea normelor juridice instituite în conținutul actului normativ respectiv, indiferent de denumirea lui generică și, deci, abrogarea a vizat și prevederile din Legea nr. 161/2003, în baza cărora a fost încadrat recurentul-reclamant. Curtea va respinge și susținerile recurentului-reclamant privind încălcarea principiului neretroactivității și a dispozițiilor art. 50 lit. b) C. muncii. Reîncadrarea funcționarilor publici de execuție a fost prevăzută cu începere de la data de 1 ianuarie 2005, prin O.U.G. nr. 92/2004 și în consecință, ordinul emis de intimată în executarea dispozițiilor unui act normativ nu produce efecte retroactive.

Ordinul respectiv a fost, de asemenea, emis în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, care au prevăzut reîncadrarea și pentru funcționarii publici aflați în incapacitate temporară de muncă, nefiind încălcate prevederile art. 50 C. muncii și art. 75 din Legea nr. 188/1999, întrucât reîncadrarea nu a avut drept consecință, încetarea sau modificarea raportului de serviciu. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de M.D. împotriva sentinței civile nr. 1067 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2006.