ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 878/2005, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, instanța să anuleze Ordinul nr. 69 din 26 noiembrie 2005, prin care s-a dispus reîncadrarea sa în funcția de inspector clasa I, gradul profesional asistent, treapta 2, să dispună menținerea gradului profesional dobândit prin sentința civilă nr. 1707/2003, și să fie repus în situația anterioară, prin operarea în statul de funcții, de personal, în cartea de muncă și să i se restituie diferența de salariu.

Reclamantul a precizat în motivarea acțiunii că actul administrativ atacat face să retroactiveze O.U.G. nr. 92/2004, ordonanța care în mod normal trebuie să se aplice numai în cazul funcționarilor publici, pentru care nu s-a efectuat încadrarea potrivit Legii nr. 161/2003. Sub pretextul reîncadrării se fac avansări și retrogradări în grade profesionale. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. S-au administrat probatorii cu acte și în urma analizării acestora s-a pronunțat sentința nr. 908 din 16 mai 2005, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamant. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este funcționar public, numit în temeiul Legii nr. 188/1999 și salarizat conform O.U.G.

nr. 82/2004, astfel încât îi este aplicabilă O.U.G. nr. 92/2004, ordonanță care prin apariția sa abrogă orice dispoziții contrare, astfel că și sentința judecătorească invocată nu mai poate constitui temei pentru acordarea și salarizarea reclamantului. Conform art. 36 din O.U.G. nr. 92/2994, reclamantul beneficiază de salariul de bază stabilit potrivit ordonanței de urgență, pentru funcția publică în care a fost reîncadrat, din adresa nr. 4648 din 27 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, rezultând că i-a fost modificat salariul de bază, față de cel precedent, în sensul creșterii acestuia, astfel încât nu este vătămat în drepturile sale, prin emiterea actului administrativ contestat. Se reține că nu poate fi vorba despre o retrogradare în funcție, întrucât în prezent funcția de inspector principal nu mai există, fiind vorba despre o reîncadrare ce tinde spre o uniformizare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.

Împotriva sentinței au declarat recurs, reclamantul S.I. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Reclamantul S.I. susține că O.U.G. nr. 92/2004 a fost aplicată greșit, incluzând pe toți funcționarii, indiferent că au fost sau nu, reîncadrați potrivit Legii nr. 161/2003, iar sentința judecătorească invocată trebuie respectată, în baza acesteia el beneficiind de un drept câștigat, drept consacrat de dreptul muncii. Menționează, de asemenea, că fiind reîncadrat pe o funcție inferioară - inspector clasa I, gradul profesional asistat, treapta 2, a suferit o vătămare a drepturilor sale. Precizează și faptul că încălcarea art. 43 din O.U.G.

nr. 92/2004, îi este imputabilă pârâtei care, prin depunerea unei documentații incomplete pentru acordarea avizului necesar reîncadrării, a contribuit la nerespectarea termenelor prevăzute de art. 43, în cazul său ordinul fiind emis retroactiv. Recurentul susține, de asemenea, că în situația în care s-a reținut că îi este aplicabilă O.U.G. nr. 92/2004, deși a avut contractul de muncă suspendat în perioada de concediu medical, 17 decembrie - 23 decembrie 2004 și 23 decembrie - 31 decembrie 2004, trebuie să beneficieze de salariul de bază stabilit pentru funcția publică în care a fost numit anterior, potrivit art. 36 din acest act normativ. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București susține prin motivele de recurs formulate că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6-8 din O.U.G.

nr. 92/2004, aceste dispoziții, prin conținut și interpretare vizând grila de salarizare și alte drepturi de aceeași natură ale funcționarilor publici, și nu funcția publică deținută de aceștia. Chiar din preambulul său și din dispozițiile art. 1 alin. (1), privind drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, rezultă obiectul său de reglementare, interpretarea celorlalte dispoziții din conținutul său trebuind a se raporta la acest obiect, completat apoi cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată. Pe de altă parte, în anexa O.U.G.

nr. 92/2004 se regăsește funcția de inspector principal, astfel încât decizia pârâtei, de a proceda la reîncadrarea reclamantului în funcția de inspector asistent, constituie o modificare unilaterală a funcției publică deținută de către acesta, în sensul trecerii într-o funcție publică inferioară, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 75 și urm. și art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999. Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea le va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. La 1 ianuarie 2005, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, din cuprinsul art. 6 și 7 rezultând că se aplică tuturor funcționarilor publici.

O.U.G. nr. 92/2004 dispune o nouă reîncadrare pentru toți funcționarii publici salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, deci și reîncadrarea funcționarilor publici efectuată în baza Legii nr. 161/2003 și a Ordinului nr. 218/2003, al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, respectiv reîncadrările stabilite prin Ordinul nr. 1519/2004. Potrivit art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, la data intrării în vigoare a respectivei ordonanțe de urgență, orice alte dispoziții contrare acesteia se abrogă. Pentru punerea în aplicare a acestei ordonanțe de urgență, a fost necesară obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform art. 43 alin. (2) din acest act normativ.

Autoritatea Națională a Vămilor, cu adresa nr. 74007 din 22 decembrie 2004, a solicitat în termenul legal, acest act, dar pentru că au fost necesare informații suplimentare, el a fost eliberat abia la 21 ianuarie 2005 - avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 744 din 21 ianuarie 2005. Datorită acestei întârzieri în eliberarea avizului, Ordinul nr. 69 a fost emis de Autoritatea Națională a Vămilor, la data de 26 ianuarie 2005. Cum dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004 sunt imperative, ele au fost aplicate de la 1 ianuarie 2005, data intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât nu poate fi vorba de o retroactivare a ordonanței. Prevederile O.U.G. nr. 92/2004 se aplică și în cazul funcționarilor publici ale căror raporturi de muncă au fost suspendate în condițiile legii, întrucât și aceștia au avut salariile stabilite potrivit anexelor la O.U.G.

nr. 82/2004, acest aspect rezultând din adresa nr. 380.591 din 17 decembrie 2004 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Art. 36 din ordonanță, ce a fost modificat prin Legea nr. 76/2005, pentru aprobarea O.U.G. nr. 92/2004, prevede că „funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care își reiau activitatea după data de 1 ianuarie 2005, vor beneficia de salariile de bază stabilite potrivit ordonanței de urgență, pentru funcția publică în care au fost reîncadrați, în condițiile art. 6-8”. Așadar, criticile formulate de cei doi recurenți, sunt nefondate, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare, în sensul art. 304 C. proc.

civ. Pe cale de consecință, urmează ca făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursurile să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de S.I. împotriva sentinței civile nr. 908 din 16 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2006.