ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27

ianuarie 2004, la Curtea de Apel București, Agenția Națională a Funcționarilor

Publici a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1955 din 20 noiembrie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul M.B.

În motivarea recursului, s-a

susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În acest sens

s-au invocat dispozițiile art. 304 art. 7 C. proc. civ.

S-a mai susținut că în mod greșit

instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului, în ceea ce privește anularea notei de constatare nr. 43254 din

25 iulie 2003, deoarece reclamantul ar fi avut calitate procesuală activă,

numai în măsura în care ar fi făcut dovada unui interes legitim, care să fi

suferit atingere prin emiterea acestei note care de fapt nu a produs o vătămare

în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Sub acest aspect, se invocă faptul

că instanța de fond a apreciat greșit că nota de constatare a declanșat ca

operațiune administrativă, litigiul dintre părți, în calitatea sa de act

premergător.

Astfel, a fost (susține recurenta)

schimbată natura juridică a notei de constatare, întrucât, deși se recunoaște

faptul că nu este un act administrativ de autoritate, pe cale de consecință,

conținutul său nu este susceptibil de a produce vătămarea unui drept recunoscut

de lege.

S-au invocat și dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, instanța de fond în mod

greșit a aplicat dispozițiile Legii nr. 161/2003 și ale Ordinului nr. 218/2003,

anulând nota de constatare, neținând cont de dispozițiile imperative ale art. XVI

și XVII din Legea nr. 161/2003.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 1955 din 20 noiembrie 2003,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca

neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și

pasive, a pârâtei Agenția Națională Funcționarilor Publici.

S-a respins ca neîntemeiată,

excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea notei de

constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003.

S-a admis acțiunea lui M.B., în

contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor și Agenția Națională a

Funcționarilor Publici.

S-a dispus anularea deciziilor nr. 1264

și nr. 1265 din 14 august 2003, emise de pârâta Autoritatea Națională a

Vămilor, fosta Direcție Generală a Vămilor.

S-a anulat adresa nr. 46984 din 15

august 2003, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor.

A fost anulată nota de constatare nr.

42254 din 25 iulie 2003, emisă de ambele autorități pârâte.

S-a menținut față de reclamant, decizia

nr. 1162 din 15 iulie 2003, privind reîncadrarea reclamantului, ca inspector

principal.

S-a constat că prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul M.B., a solicitat

în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Vămilor și Agenția Națională

a Funcționarilor Publici, anularea deciziilor nr. 1264 și nr. 1265 din 14

august 2003, emise de Direcția Generală a Vămilor, a adresei nr. 46984 din 14

august 2003, prin care se comunică revocarea primei decizii de reîncadrare și

schimbarea funcției publice și a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003,

emisă de pârâte.

S-a solicitat menținerea ca legală,

a deciziei nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de Direcția Generală a Vămilor, în

baza prevederilor Legii nr. 161/2003 și a Instrucțiunilor privind reîncadrarea

funcționarilor publici, aprobate prin Ordinul nr. 218/2003, prin care

reclamantul a fost numit în funcția publică de inspector principal.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

potrivit art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003, Direcția Generală a Vămilor

avea obligația de a efectua reîncadrarea funcționarilor publici, pe noile

funcții publice, până la data de 15 iulie 2003.

În vederea efectuării

reîncadrărilor, Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a emis

Ordinul nr. 218/2003, prin care sunt aprobate Instrucțiunile privind

reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul întregii administrații din

România.

În aplicarea acestui ordin s-a emis decizia

nr. 1162 din 15 iulie 2003, prin care reclamantul, în funcție de punctajul

obținut, a fost reîncadrat în funcția publică de inspector principal.

Ulterior, s-au emis de autoritățile

pârâte, nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 203 și deciziile contestate,

prin care, fără respectarea criteriilor unitare aprobate prin Ordinul nr. 218/2003,

s-a dispus anularea deciziei nr. 1162 din 15 iulie 2003.

S-a procedat la efectuarea unei noi

reîncadrări pe funcții publice ierarhic inferioare, fără a se ține seama de

punctajul obținut și de celelalte criterii legale.

Prin adresa nr. 46984 din 15 august

2003 s-a comunicat reclamantului, revocarea primei decizii de reîncadrare și

schimbarea funcției publice.

Instanța de fond în mod corect a

respins excepțiile invocate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Astfel, reclamantul, persoană fizică

și în calitate de funcționar public, și-a justificat interesul în promovarea

acțiunii și dreptul recunoscut de lege pretins vătămat, astfel încât acesta are

calitate procesuală activă.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională a

Funcționarilor Publici are în cauză, calitate procesuală pasivă, fiind emitenta

și semnatara notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, ce a stat la baza

emiterii deciziilor contestate.

Nota de constatare nr. 43254 din 25

iulie 2003 este un act premergător, dar care a stat la baza deciziilor

contestate și deși nu a produs efecte juridice prin ea însăși, a justificat

deciziile administrative contestate de reclamant și care a revocat decizia nr. 1162

din 15 iulie 2003.

În mod corect, pe baza probelor

administrate, instanța de fond a considerat deciziile contestate, ca nelegale

și netemeinice, fiind emise în baza unei note de constatare (din 25 iulie 2003)

nelegală. Mai mult, corect s-a considerat că prima decizie nr. 1162 din 15

iulie 2003 este legală, emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 161/2003

și a Instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor publici, aprobate prin

Ordinul nr. 218/2003.

Nota de constatare nr. 43254 din 25

iulie 2003, ce a stat la baza emiterii deciziilor contestate, este nelegală,

atât nota de constatare, cât și deciziile fiind emise după depășirea termenului

din 15 iulie 2003, prevăzut în Legea nr. 161/2003, ca termen limită pentru

reintegrarea funcționarilor publici, termen prevăzut în Legea nr. 161/2003.

Deciziile contestate sunt nelegale,

întrucât, fiind emise după data limită de 15 iulie 2003, s-au aplicat începând

cu 15 iulie 2003, încălcându-se principiul neretroactivității actelor

administrative.

Mai mult, în raport cu aceste decizii

contestate și care sunt nelegale, s-a anulat decizia nr. 1162 din 15 iulie

2003.

S-a mai reținut în mod corect de

instanța de fond, că deciziile nr. 1264 și nr. 1265 din 14 august 2003, sunt

nelegale și netemeinice, deoarece nu au respectat criteriile legale aprobate

prin Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, pentru aprobarea Instrucțiunilor privind

încadrarea funcționarilor publici. Autoritatea Funcționarilor Publici nu a

probat și nu a justificat în cauză necesitatea introducerii de noi criterii

pentru reîncadrarea funcționarilor publici.

În privința reclamantului este de

reținut că prin deciziile emise și contestate, decizii emise în baza notei de

constatare și care au revocat prima decizie nr. 1162 din 15 iulie 2003,

petentul a fost încadrat pe un post ierarhic inferior, fără a se ține seama de

punctajul obținut.

Susținerea recurentei, că hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este infirmată de sentința atacată,

care a motivat expres, atât respingerea excepțiilor, cât și soluția pe fondul

cauzei.

Hotărârea nu cuprinde motive

contradictorii, așa cum susține recurenta, neexistând nici o

contradictorialitate între considerentele hotărârii și dispozitivul sentinței.

Susținerea recurentei, că instanța

de fond a apreciat greșit că nota de constatare a declanșat litigiul de față,

este neîntemeiată de asemenea, în mod repetat precizându-se că această notă a

stat la baza deciziilor contestate.

Din hotărârea atacată nu rezultă că

s-ar fi schimbat natura juridică a notei de constatare, care a fost categorisită

clar, ca act premergător, după cum nu este întemeiată nici susținerea că

hotărârea atacată este lipsită de temei legal.

Constatându-se că recursul este

nelegal, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, împotriva sentinței civile nr. 1955

din 20 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2005.