ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2529/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 79

din 19 aprilie 2004, astfel cum a fost completată prin încheierea din 14 iunie

2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de B.A., în contradictoriu cu Direcția Generală a

Vămilor (în prezent Autoritatea Națională a Vămilor), Direcția Regională Vamală

Galați și Agenția Națională a Funcționarilor Publici și a anulat decizia nr. 1264

din 14 august 2003, ca nelegală.

În motivare s-a reținut că

actul în temeiul căruia Direcția Generală a Vămilor a emis decizia atacată, „nu

are caracterul unui act administrativ de sine stătător, pentru a avea forța

juridică de a modifica raporturi juridice”, iar decizia în discuție nu respectă

criteriile prevăzute de Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, privind încadrarea

funcționarilor publici și încalcă „principiul neretroactivității efectelor

actelor administrative, deoarece a fost emisă după data limită de 15 iulie 2003,

stabilită prin lege”.

Împotriva sentinței, Agenția

Națională a Funcționarilor Publici a formulat recurs, invocând prevederile art.

304 pct. 7 C. proc. civ. și susținând în esență că:

- a fost lipsită de

posibilitatea de a se apăra în proces, pentru că instanța nu a obligat pe

reclamant să depună la dosar, copia acțiunii, pentru a fi comunicată și a fi în

măsură să depună întâmpinare.

- nota de constatare nr. 43254/2003,

încheiată de Secretarul General al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici

nu a generat efecte juridice asupra raporturilor de serviciu ale reclamantei,

astfel încât capătul de cerere formulat împotriva notei de constatare este

inadmisibil;

- în mod greșit, instanța a

reținut că emiterea deciziei după data de 15 iulie 2003, constituie motiv de

nelegalitate a acesteia, deoarece termenele prevăzute de Legea nr. 161/2003,

pentru solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici,

efectuarea modificărilor corespunzătoare în structura organizatorică și în

statele de funcții și reîncadrarea funcționarilor publici sunt termene de

recomandare.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar de Direcția Regională Vamală Galați, în nume propriu și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor, emitentă a deciziei contestate, s-a solicitat

respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.

S-a menționat, totodată, că Secretarul de Stat al Autorității Naționale a

Vămilor, prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, a revocat deciziile

privind reîncadrarea funcționarilor publici emise după data de 15 iulie 2003,

deci și decizia nr. 1264/2003, contestată de reclamantul-intimat B.A., care,

astfel, și-a menținut funcția de inspector principal în care a fost încadrat

prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003.

Examinând sentința, în

raport cu criticile formulate, probele administrate și prevederile legale

incidente cauzei, Înalta Curte constată că este legală și temeinică, iar

recursul, nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Este de necontestat că

litigiul dintre reclamant și autoritățile pârâte este un litigiu de contencios

administrativ ce vizează raporturi de funcție, cu efecte asupra atribuțiilor de

serviciu ale funcționarului public în cauză și drepturilor sale salariale.

Natura acestor raporturi

juridice impune celeritate în soluționare, iar Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1990, care reglementează modul de soluționare, consacră

principiul după care cererile adresate instanței de contencios administrativ se

judecă de urgență și cu precădere.

Susținerea recurentei, potrivit

căreia nu a putut să depună întâmpinare și să se apere, fiindcă instanța nu l-a

obligat pe reclamant să depună copia acțiunii în vederea comunicării, este

nefondată, întrucât din cererea adresată instanței rezultă că citația pentru

primul termen de judecată - 19 aprilie 2004, și copia acțiunii au fost primite

și înregistrate la sediul recurentei-pârâte, la data de 9 aprilie 2004, cu 10

zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, termen în care pârâta era în

măsură să-și formuleze apărările, dar nu a făcut acest lucru și nici nu s-a

prezentat la judecată.

În ce privește că nota de

constatare nr. 43254/2003, încheiată de Secretarul General al Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, care nu este un act administrativ

producător de efecte juridice proprii, instanța a reținut aceasta în

considerentele hotărârii. Cum, însă, din dispozitivul acesteia rezultă că

instanța nu a admis vreo cerere cu privire la nota de constatare în discuție și

nici nu s-a pronunțat asupra legalității ei, „excepția inadmisibilității”,

invocată prin motivele de recurs, este neîntemeiată.

Este adevărat că termenele

stabilite prin art. XVI din Legea nr. 161/2003, pentru solicitarea avizului

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, efectuarea modificărilor

corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții și

reîncadrarea funcționarilor publici sunt termene de recomandare și de decădere.

Dar soluția instanței se

fundamentează pe considerente de fond, respectiv lipsa temeiului juridic în

baza căruia a fost emisă decizia contestată și nerespectarea de către

autoritatea emitentă, a criteriilor prevăzute de art. 2 din Instrucțiunile

aprobate prin Ordinul nr. 218 din 28 mai 2003.

De altfel, nelegalitatea

deciziei atacate de reclamantul-intimat și constatate de instanța de fond a

determinat și Autoritatea Națională a Vămilor să revoce toate deciziile Directorului

general al fostei Direcții Generale a Vămilor, emise cu privire la reîncadrarea

funcționarilor publici din sectorul vamal, după data de 15 iulie 2003.

În raport cu cele

prezentate, recursul se privește ca nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 79

din 19 aprilie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2005.