ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2529/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 79 din 19 aprilie 2004, astfel cum a fost completată prin încheierea din 14 iunie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de B.A., în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor (în prezent Autoritatea Națională a Vămilor), Direcția Regională Vamală Galați și Agenția Națională a Funcționarilor Publici și a anulat decizia nr. 1264 din 14 august 2003, ca nelegală.

În motivare s-a reținut că actul în temeiul căruia Direcția Generală a Vămilor a emis decizia atacată, „nu are caracterul unui act administrativ de sine stătător, pentru a avea forța juridică de a modifica raporturi juridice”, iar decizia în discuție nu respectă criteriile prevăzute de Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, privind încadrarea funcționarilor publici și încalcă „principiul neretroactivității efectelor actelor administrative, deoarece a fost emisă după data limită de 15 iulie 2003, stabilită prin lege”. Împotriva sentinței, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a formulat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și susținând în esență că: - a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra în proces, pentru că instanța nu a obligat pe reclamant să depună la dosar, copia acțiunii, pentru a fi comunicată și a fi în măsură să depună întâmpinare.

- nota de constatare nr. 43254/2003, încheiată de Secretarul General al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu a generat efecte juridice asupra raporturilor de serviciu ale reclamantei, astfel încât capătul de cerere formulat împotriva notei de constatare este inadmisibil; - în mod greșit, instanța a reținut că emiterea deciziei după data de 15 iulie 2003, constituie motiv de nelegalitate a acesteia, deoarece termenele prevăzute de Legea nr. 161/2003, pentru solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, efectuarea modificărilor corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții și reîncadrarea funcționarilor publici sunt termene de recomandare. Prin întâmpinarea depusă la dosar de Direcția Regională Vamală Galați, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, emitentă a deciziei contestate, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.

S-a menționat, totodată, că Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, a revocat deciziile privind reîncadrarea funcționarilor publici emise după data de 15 iulie 2003, deci și decizia nr. 1264/2003, contestată de reclamantul-intimat B.A., care, astfel, și-a menținut funcția de inspector principal în care a fost încadrat prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003. Examinând sentința, în raport cu criticile formulate, probele administrate și prevederile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Este de necontestat că litigiul dintre reclamant și autoritățile pârâte este un litigiu de contencios administrativ ce vizează raporturi de funcție, cu efecte asupra atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public în cauză și drepturilor sale salariale.

Natura acestor raporturi juridice impune celeritate în soluționare, iar Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care reglementează modul de soluționare, consacră principiul după care cererile adresate instanței de contencios administrativ se judecă de urgență și cu precădere. Susținerea recurentei, potrivit căreia nu a putut să depună întâmpinare și să se apere, fiindcă instanța nu l-a obligat pe reclamant să depună copia acțiunii în vederea comunicării, este nefondată, întrucât din cererea adresată instanței rezultă că citația pentru primul termen de judecată - 19 aprilie 2004, și copia acțiunii au fost primite și înregistrate la sediul recurentei-pârâte, la data de 9 aprilie 2004, cu 10 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, termen în care pârâta era în măsură să-și formuleze apărările, dar nu a făcut acest lucru și nici nu s-a prezentat la judecată.

În ce privește că nota de constatare nr. 43254/2003, încheiată de Secretarul General al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, care nu este un act administrativ producător de efecte juridice proprii, instanța a reținut aceasta în considerentele hotărârii. Cum, însă, din dispozitivul acesteia rezultă că instanța nu a admis vreo cerere cu privire la nota de constatare în discuție și nici nu s-a pronunțat asupra legalității ei, „excepția inadmisibilității”, invocată prin motivele de recurs, este neîntemeiată. Este adevărat că termenele stabilite prin art. XVI din Legea nr. 161/2003, pentru solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, efectuarea modificărilor corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții și reîncadrarea funcționarilor publici sunt termene de recomandare și de decădere.

Dar soluția instanței se fundamentează pe considerente de fond, respectiv lipsa temeiului juridic în baza căruia a fost emisă decizia contestată și nerespectarea de către autoritatea emitentă, a criteriilor prevăzute de art. 2 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 218 din 28 mai 2003. De altfel, nelegalitatea deciziei atacate de reclamantul-intimat și constatate de instanța de fond a determinat și Autoritatea Națională a Vămilor să revoce toate deciziile Directorului general al fostei Direcții Generale a Vămilor, emise cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici din sectorul vamal, după data de 15 iulie 2003. În raport cu cele prezentate, recursul se privește ca nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 79 din 19 aprilie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2005.