ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8641/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8641/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată cu nr. 308
din 26 martie 2004, la Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios
administrativ, reclamanta R.S. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea
Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Galați și cu Agenția
Națională a Funcționarilor Publici, anularea deciziei nr. 1264 din 14 octombrie
2003, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, prin care a
fost revocată decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, de numire a sa în funcția
publică de inspector principal, precum și a deciziilor nr. 1194/2003 și nr. 1266/2003,
ale aceleiași autorități.
Reclamanta a mai solicitat obligarea
acestei pârâte, la a-i respecta reîncadrarea în funcția publică, efectuată prin
decizia nr. 1163/2003, în baza dispozițiilor Legii nr. 161/2003 și, de
asemenea, anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită
de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
În motivare, reclamanta a susținut
că, potrivit art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003, Direcția Generală a
Vămilor avea obligația de a proceda la reîncadrarea funcționarilor publici, pe
noile funcții publice, până la data de 15 iulie 2003.
În vederea executării acestor
dispoziții legale, a fost emis Ordinul nr. 218/2003, prin care au fost aprobate
Instrucțiunile cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici. În aplicarea ordinului
menționat, s-a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care reclamanta, în
raport cu punctajul obținut (9,75 pct.), a fost numită în funcția de inspector
principal.
În continuare, reclamanta arată că
ulterior, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a întocmit nota de constatare
nr. 43254 din 25 iulie 2003, în baza căreia au fost emise; decizia Direcției Generale
a Vămilor nr. 1194/2003, care stabilea noi criterii de reîncadrare și decizia nr.
1264/2003 a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a dispus revocarea primei
reîncadrări și reîncadrarea sa, într-o funcție de execuție, ca inspector
asistent.
În cauză, pârâta Direcția Generală a
Vămilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea acțiunii, susținând
că în baza notei Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prin care s-a
dispus reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcționarilor publici; Direcția
Generală a Vămilor a emis deciziile a căror anulare s-a solicitat, însă prin
care s-a urmărit, de fapt, aplicarea corectă și unitară a criteriului prevăzut
de art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 218/2003.
La termenul de judecată din 19
aprilie 2004, reclamanta a precizat că solicită anularea deciziei nr. 1264/2003
și menținerea deciziei nr. 1163/2003, ambele emise de Directorul general al
Direcției Generale a Vămilor.
Față de cererea pârâtei Agenția
Națională a Funcționarilor Publici, prin care aceasta a solicitat un termen
pentru pregătirea apărării, instanța a dispus respingerea cererii, motivând că,
actul contestat de reclamantă a fost emis de o altă instituție și că deci,
această autoritate administrativă, nu are calitate procesuală pasivă, în cauză.
Soluționând cauza, Curtea de Apel
Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.
83/F din 19 aprilie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 1264
din 14 august 2003 a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor și a
menținut reîncadrarea acesteia, potrivit deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003,
emisă de aceiași autoritate.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța a reținut, din proba cu înscrisurile de la dosar, că, deși reclamanta
a contestat, pe calea contenciosului administrativ, decizia de reîncadrare
într-o funcție inferioară, îndeplinind astfel, condiția prevăzută de art. 5 din
Legea nr. 29/1990, cererea sa nu a fost rezolvată favorabil.
Cu privire la nota de constatare, în
temeiul căreia s-a emis decizia contestată, instanța a reținut că aceasta nu
are caracterul unui act administrativ de sine stătător, neavând forța judiciară
de a modifica raporturile juridice stabilite între părți și că, totodată, atât această
notă, cât și decizia nr. 1264 din 14 august 2003, fiind emise după data de 15 iulie
2003, stabilită prin Legea nr. 161/2003 și prin Ordinul nr. 218/2003, încalcă
principiul neretroactivității actelor administrative, ajungându-se chiar la
situația în care decizia contestată să își producă efectele, de la o dată
anterioară emiterii ei.
Împotriva sentinței a declarat
recurs, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, invocând motivul de casare prevăzut
de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și susținând că actul administrativ care a
generat efecte asupra raporturilor de serviciu, este decizia nr. 1264/2003, și
nu nota de constatare nr. 43254/2003, întocmită de Secretarul general al
Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, care nu poate fi asimilată unui
act administrativ.
Recurenta a mai susținut că nota
respectivă este un act în care reprezentanții Agenției Naționale a
Funcționarilor Publici, Direcția Generală a Vămilor și ai Uniunii Sindicatelor
Funcționarilor Publici, analizând reîncadrările efectuate, au formulat
propuneri, în vederea aplicării corecte a dispozițiilor Legii nr. 161/2003 și
Ordinului nr. 218/2003, nefiind, deci, un act administrativ de autoritate și
prin urmare, conținutul său nu este susceptibil de a produce vătămarea unui
drept recunoscut de lege.
Prin întâmpinare depusă, Autoritatea
Națională a Vămilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în
vedere că recurenta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a dispus prin
nota de constatare emisă, reanalizarea reîncadrărilor efectuate, în sensul de a
se aplica unitar, criteriul prevăzut la art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 218/3003.
Recursul este nefondat.
Verificând actele dosarului, se constată
că reclamanta, prin acțiunea introductivă, a cerut anularea notei de constatare
din 25 iulie 2003 și a deciziilor emise în baza acesteia, pentru ca ulterior,
la termenul când s-a dezbătut cauza, să restrângă petitul, la capătul care a
fost soluționat de instanță, prin dispozitivul sentinței. Cu referire la nota
de constatare, instanța a apreciat, în partea de considerente a sentinței, că
aceasta nu are caracterul unui act administrativ de sine stătător, dar că, în
temeiul acesteia a fost fundamentată decizia contestată și că, atât nota, cât
și decizia, încalcă principiul neretroactivității efectelor actelor
administrative, în sensul că, deși emise după data de 15 iulie 2003, stabilită
prin lege și prin ordin, s-au aplicat totuși, cu această dată.
Potrivit Legii nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților
publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, la art. XVI
și XVII s-a prevăzut obligația autorităților publice, de a proceda la
reîncadrarea funcționarilor publici, pe noile funcții stabilite de lege, până
la data de 15 iulie 2003.
În conformitate cu aceste dispoziții
legale, cât și cu Instrucțiunile de aplicare, aprobate prin Ordinul nr. 218/2003,
prin care s-au stabilit condițiile și criteriile de evaluare, pârâta Direcția
Generală a Vămilor a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, revocată prin
decizia nr. 1264 din 14 august 2003.
În raport cu faptul că această
revocare s-a dispus în temeiul notei de constatare, invocată ca atare, în
preambulul deciziei, se constată că acesta nu a reprezentat numai o
„recomandare”, „convenită în comun”, așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă,
a constituit un act pregătitor emiterii deciziei contestate, în sensul că prin
notă s-a stabilit aplicarea unui alt algoritm, prin care funcționarii publici
pot primi punctajul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. d) (cel subiectiv) din ordin,
nemaiținându-se seama de criteriile prevăzute în Instrucțiuni.
Tot astfel, nu se poate susține că nota
în discuție nu a produs consecințe juridice asupra raportului de serviciu al
reclamantei, câtă vreme s-a ajuns la reîncadrarea sa, pe o funcție cu un nivel
inferior față de prima reîncadrare.
În concluzie, sentința pronunțată în
cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția
Națională a Funcționarilor Publici, împotriva sentinței civile nr. 83/F din 19
aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 noiembrie 2004.