ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 64, pronunțată la data de 22 martie 2004, în dosarul nr. 199/2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.R., în contradictoriu cu fosta Direcție Generală a Vămilor, actualmente Autoritatea Națională a Vămilor, precum și cu Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, dispunând anularea deciziei nr. 1264 din 14 august 2003, emisă de șeful primei autorități pârâte și menținând reîncadrarea reclamantei, făcută prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de același organ.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. XVI alin. (1) din Legea nr. 161/2003, autoritățile și instituțiile publice aveau obligația ca, până la data de 15 iulie 2003, să procedeze, între altele, la reîncadrarea funcționarilor publici, conform prevederilor acestei legi, ceea ce s-a realizat la Autoritatea Națională a Vămilor, prin decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de șeful acesteia. Prin nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită în urma controlului efectuat de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, au fost stabilite criterii noi de punctaj, stabilindu-se că decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003 trebuie revocată și emise noi decizii de reîncadrare a funcționarilor publici din cadrul structurilor aparținând Autorității Naționale a Vămilor.

Astfel, șeful Autorității Naționale a Vămilor a emis decizia nr. 1195 din 25 iulie 2003, decizia nr. 1264 din 14 august 2003 și decizia nr. 1265 din 14 august 2003, prin care au fost revocate deciziile anterioare și s-a aprobat o nouă reîncadrare, în raport cu noile criterii stabilite prin nota de constatare. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că deciziile emise ulterior datei de 15 iulie 2003, termenul limită stabilit prin art. XVI din Legea nr. 161/2003, sunt nelegale, deoarece încalcă principiul neretroactivității actelor administrative și au fost emise cu încălcarea criteriilor aprobate prin Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, anexă la Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, emis de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Referitor la nota de constatare, în temeiul căreia au fost fundamentate deciziile emise ulterior pentru reîncadrarea funcționarilor vamali, instanța de fond a reținut că aceasta nu are caracterul unui act administrativ de sine stătător, așa încât aceasta nu avea forța juridică de a modifica raporturile juridice stabilite între părți. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, susținând, în esență, că această instituție publică nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de reprezentatul său, neavând caracterul unui act administrativ care să fi produs efecte juridice vătămătoare. Autoritatea Națională a Vămilor, prin întâmpinare, a cerut respingerea recursului, ca fiind rămas fără obiect, în urma emiterii de către șeful acestei autorități, a deciziei nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, pe care a anexat-o.

Recursul va fi respins. Astfel, instanța de fond a reținut în mod judicios că nota de constatare nu este un act administrativ de sine stătător, fiind un act pregătitor și prealabil emiterii noilor decizii de reîncadrare a funcționarilor vamali din sistemul Autorității Naționale a Vămilor. Dar, potrivit prevederilor art. 11 fraza a II-a din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecății.

Or, instanța de fond, chiar dacă nu a calificat in terminis nota de constatare, ca fiind o operațiune administrativă prealabilă emiterii actului administrativ atacat, a considerat în mod corect că aceasta a stat la baza fundamentării deciziei atacate și a apreciat, în mod judicios, ca necesar să pronunțe soluția în contradictoriu și cu Agenția, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. Cu aceste considerente, care completează și motivarea instanței de fond, soluția atacată este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 64 din 22 martie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.