ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7910/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 1934, pronunțată la data de 19 noiembrie 2004, în dosarul nr.

3088/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

respingând excepțiile invocate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a

admis acțiunea formulată de reclamanta C.D. și a anulat deciziile nr. 1264/2003

și nr. 1265/2003, emise de șeful fostei Direcții Generale a Vămilor,

actualmente Autoritatea Națională a Vămilor, precum și nota de constatare nr. 43254

din 25 iulie 2003, întocmită de Secretarul general al Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici.

Totodată, Autoritatea Națională a

Vămilor a fost obligată să respecte reîncadrarea dată reclamantei C.D., prin

decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de șeful acestei autorități.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. XVI alin. (1) din

Legea nr. 161/2003, autoritățile și instituțiile publice aveau obligația ca,

până la data de 15 iulie 2003, să procedeze, între altele, la reîncadrarea

funcționarilor publici conform prevederilor acestei legi, ceea ce s-a realizat la Autoritatea Națională a Vămilor, prin decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de șeful

acesteia.

Prin nota de constatare nr. 43254

din 25 iulie 2003, întocmită în urma controlului efectuat de reprezentantul

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, au fost stabilite criterii noi de

punctaj, stabilindu-se că decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003 trebuie revocată

și emise noi decizii de reîncadrare a funcționarilor publici din cadrul

structurilor aparținând Autorității Naționale a Vămilor.

Astfel, șeful Autorității Naționale

a Vămilor a emis decizia nr. 1195 din 25 iulie 2003, decizia nr. 1264 din 14

august 2003 și decizia nr. 1265 din 14 august 2003, prin care au fost revocate

deciziile anterioare și s-a aprobat o nouă reîncadrare, în raport cu noile

criterii stabilite prin nota de constatare.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că deciziile emise ulterior datei de 15 iulie 2003, termenul

limită stabilit prin art. XVI din Legea nr. 161/2003, sunt nelegale, deoarece

încalcă principiul neretroactivității actelor administrative și au fost emise

cu încălcarea criteriilor aprobate prin Instrucțiunile privind reîncadrarea

funcționarilor publici, anexă la Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, emis de

președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Referitor la excepțiile invocate de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cum că nu ar avea calitate

procesuală pasivă, iar reclamanta C.D. nu ar avea calitate procesuală activă,

instanța de fond le-a respins, motivând că prin acțiune s-a cerut și anularea

notei de constatare care a fost întocmită ca urmare a controlului efectuat de

reprezentantul său, iar în privința reclamantei, a reținut că justifică un

drept recunoscut de lege, în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, invocând prevederile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență:

- în mod greșit a fost respinsă

excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă;

- nota de constatare a fost

considerată de instanță în mod greșit, ca fiind un act administrativ;

- în mod nelegal a anulat instanța

de fond, nota de constatare, neținând cont de prevederile art. XVI și XVII din

Legea nr. 161/2003.

În concluzie, recurenta a cerut

modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca inadmisibil, a capătului

de acțiune prin care s-a cerut anularea notei de constatare nr. 43254 din 25

iulie 2003, ca fiind inadmisibil.

Autoritatea Națională a Vămilor nu a

formulat recurs, iar prin întâmpinarea depusă a cerut respingerea recursului.

Recursul este neîntemeiat.

Astfel, în mod judicios instanța de

fond a reținut că Agenția Națională a Funcționarilor Publici are calitate

procesuală pasivă, în raport cu obiectul capătului de acțiune prin care s-a

cerut anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată în

urma controlului efectuat de reprezentantul său, la Autoritatea Națională a Vămilor.

În ceea ce privește celelalte două

critici, cum că nota de constatare nu este un act administrativ și că instanța

de fond a anulat-o în mod nelegal, urmează a fi respinse.

Este necontestat că acest act a stat

la baza reanalizării reîncadrării funcționarilor publici efectuate până la

termenul legal prevăzut, respectiv 15 iulie 2003 și revocarea deciziilor ce

fuseseră emise în acest scop, stabilirea unor noi criterii și emiterea unor noi

decizii de reîncadrare.

Este adevărat că nota de constatare

nu a produs efecte juridice prin ea însăși, astfel că nu putea fi atacată

printr-o acțiune separată în justiție.

Dar, potrivit prevederilor art. 11

fraza a II-a din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, instanța

este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Or, instanța de fond, chiar dacă nu

a calificat juridic, nota de constatare, aceasta având caracterul unei

operațiuni administrative, a procedat în mod corect la anularea ei, ca o

consecință a anulării actelor administrative atacate, în conformitate cu

prevederile legale de mai sus.

În concluzie, cele trei motive de

recurs sunt neîntemeiate, astfel că recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 1934

din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2004.