ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7917/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1770, pronunțată la data de 29 octombrie 2003, în dosarul nr. 3155/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.F., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală București. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În baza prevederilor art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică de inspector principal, prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor.

Ulterior, Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prin Nota de constatare încheiată la 25 iulie 2003, a stabilit să se reanalizeze toate reîncadrările funcționarilor publici din cadrul Direcției Generale a Vămilor, să se revoce deciziile de reîncadrare a funcționarilor publici și să se facă o reîncadrare corectă a acestora, conform Ordinului nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Drept urmare, după verificarea făcută în acest scop, de către comisia special constituită, Directorul general al Direcției Generale a Vămilor a emis noi decizii de reîncadrare și de revocare a vechilor decizii. Reclamanta a susținut că deciziile emise ulterior, sunt nelegale, deoarece au efect retroactiv și sunt date peste termenul de 15 iulie 2003, stabilit de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Respingând acțiunea, instanța de fond a motivat că la prima reîncadrare nu au fost respectate criteriile stabilite prin Ordinul nr. 218/2003, emis de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în sensul că a fost acordat un punctaj mai mare decât cel prevăzut la art. 2 din ordin, pentru criteriul privind complexitatea și importanța atribuțiilor prevăzute în fișa postului aferentă funcției publice deținute până la data reîncadrării și contribuției la realizarea obiectivelor autorității sau instituției. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta, susținând, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre fără temei legal, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, susține recurenta-reclamantă, actele administrative contestate au ca temei Nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prin care au fost stabilite alte criterii de punctaj, contrar Ordinului nr. 218/2003. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, potrivit art. XVI alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și combaterea corupției, autoritățile și instituțiile publice aveau obligația ca până la data de 15 iulie 2003, să procedeze, între altele, la reîncadrarea funcționarilor publici conform prevederilor acestei legi, ceea ce Autoritatea Națională a Vămilor a realizat prin deciziile nr. 1155 - nr. 1163 din 15 iulie 2003, emise de șeful acesteia.

Prin Nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită în urma controlului efectuat de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, au fost stabilite criterii noi de punctaj, stabilindu-se că decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003 trebuie revocată și emise noi decizii de reîncadrare a funcționarilor publici din cadrul structurilor sistemului Autorității Naționale a Vămilor. În acest sens, șeful Autorității Naționale a Vămilor a emis deciziile nr. 1194 și nr. 1195 din 25 iulie 2004, precum și deciziile nr. 1264 și nr. 1265 din 14 august 2004, prin care au fost revocate deciziile anterioare, s-a aprobat și realizat o altă reîncadrare, în raport cu noile criterii stabilite prin nota de constatare.

În mod greșit a reținut instanța de fond că aceste ultime decizii au fost emise în condiții de legalitate și că nu i-ar fi fost vătămat recurentei-reclamante, un drept recunoscut de lege, atâta vreme, cât reîncadrarea ulterioară este inferioară reîncadrării inițiale. De menționat, că în cauze identice privind alți funcționari din același sistem, în care instanțele de fond au dat soluții contrare celei din această cauză, soluțiile respective nu au fost recurate de Autoritatea Națională a Vămilor care, astfel, a achiesat la concluzia că reîncadrarea inițială a fost cea corectă. În concluzie, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, acțiunea va fi admisă și vor fi anulate actele administrative atacate, urmând ca autoritatea administrativă pârâtă să mențină reîncadrarea inițială a recurentei-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 1770 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea. Anulează deciziile nr. 1194 din 25 iulie 2003 și nr. 1264 și nr.1266, ambele din 14 august 2003, emise de șeful Direcției Generale a Vămilor. Obligă pârâta, să mențină decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a aceleiași autorități. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2004.