ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7908/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 1863, pronunțată la data de 6 noiembrie 2004, în

dosarul nr. 3016/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, respingând excepțiile invocate de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.M. și a anulat deciziile nr.

1264/2003 și nr. 1265/2003, emise de șeful fostei Direcții Generale a Vămilor,

actualmente Autoritatea Națională a Vămilor, precum și nota de constatare nr. 43254

din 25 iulie 2003, întocmită de Secretarul general al Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici.

Totodată, Autoritatea

Națională a Vămilor a fost obligată să respecte reîncadrarea dată reclamantei G.M.,

prin decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de șeful acestei autorități.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. XVI alin. (1)

din Legea nr. 161/2003, autoritățile și instituțiile publice aveau obligația

ca, până la data de 15 iulie 2003, să procedeze, între altele, la reîncadrarea

funcționarilor publici, conform prevederilor acestei legi, ceea ce s-a realizat

la Autoritatea Națională a Vămilor, prin decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003,

emisă de șeful acesteia.

Prin nota de constatare nr. 43254

din 25 iulie 2003, întocmită în urma controlului efectuat de reprezentantul

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, au fost stabilite criterii noi de

punctaj, stabilindu-se că decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003 trebuie revocată

și emise noi decizii de reîncadrare a funcționarilor publici din cadrul

structurilor aparținând Autorității Naționale a Vămilor.

Astfel, șeful Autorității

Naționale a Vămilor a emis decizia nr. 1195 din 25 iulie 2003, decizia nr. 1264

din 14 august 2003 și decizia nr. 1265 din 14 august 2003, prin care au fost

revocate deciziile anterioare și s-a aprobat o nouă reîncadrare, în raport cu

noile criterii stabilite prin nota de constatare.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut că deciziile emise ulterior datei de 15 iulie 2003,

termenul limită stabilit prin art. XVI din Legea nr. 161/2003, sunt nelegale,

deoarece încalcă principiul neretroactivității actelor administrative și au

fost emise cu încălcarea criteriilor aprobate prin Instrucțiunile privind

reîncadrarea funcționarilor publici, anexă la Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, emis de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici.

Referitor la excepțiile

invocate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cum că nu ar avea

calitate procesuală pasivă, iar reclamanta G.M. nu ar avea calitate procesuală

activă, instanța de fond le-a respins, motivând că prin acțiune s-a cerut și

anularea notei de constatare care a fost întocmită ca urmare a controlului

efectuat de reprezentantul său, iar în privința reclamantei, a reținut că

justifică un drept recunoscut de lege, în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, Agenția Națională a Funcționarilor publici, invocând

prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență:

- în mod greșit a fost

respinsă excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă;

- nota de constatare a fost

considerată de instanță în mod greșit, ca fiind un act administrativ;

- în mod nelegal a anulat

instanța de fond, nota de constatare, neținând cont de prevederile art. XVI și

XVII din Legea nr. 161/2003.

În concluzie, recurenta a

cerut modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca inadmisibil, a

capătului de acțiune prin care s-a cerut anularea notei de constatare nr. 43254

din 25 iulie 2003, ca fiind inadmisibil.

Autoritatea Națională a

Vămilor nu a formulat recurs, iar prin întâmpinarea depusă, a cerut respingerea

recursului.

Recursul este neîntemeiat.

Astfel, în mod judicios

instanța de fond a reținut că Agenția Națională a Funcționarilor Publici are

calitate procesuală pasivă, în raport cu obiectul capătului de acțiune prin

care s-a cerut anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003,

încheiată în urma controlului efectuat de reprezentantul său, la Autoritatea Națională a Vămilor.

În ceea ce privește

celelalte două critici, cum că nota de constatare nu este un act administrativ

și că instanța de fond a anulat-o în mod nelegal, urmează a fi respinse.

Este necontestat că acest

act a stat la baza reanalizării reîncadrării funcționarilor publici, efectuată

până la termenul legal prevăzut, respectiv 15 iulie 2003 și revocarea

deciziilor ce fuseseră emise în acest scop, stabilirea unor noi criterii și

emiterea unor noi decizii de reîncadrare.

Este adevărat că nota de

constatare nu a produs efecte juridice prin ea însăși, astfel că nu putea fi

atacată printr-o acțiune separată în justiție.

Dar, potrivit prevederilor art.

11 fraza a II-a din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ,

instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau

operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus

judecății.

Or, instanța de fond, chiar

dacă nu a calificat juridic nota de constatare, aceasta având caracterul unei

operațiuni administrative, a procedat în mod corect la anularea ei, ca o

consecință a anulării actelor administrative atacate, în conformitate cu

prevederile legale de mai sus.

În concluzie, cele trei

motive de recurs sunt neîntemeiate, astfel că recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr.

1863 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2004.