ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 35/2005,

Curtea de Apel Timișoara a respins ca fără obiect, cererile formulate de

reclamantul N.A. împotriva pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor București

și Direcția Regională Vamală Arad, pentru anularea deciziilor nr. 1194/2003, nr.

1264/2003 și nr. 1266/2003, emise de prima pârâtă și adresa nr. 16721/2003,

emisă de cea de a doua pârâtă; a admis cererile aceluiași reclamant împotriva

pârâtelor și a menținut decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor București și a dispus obligarea pârâtelor la reîncadrarea

reclamantului pe funcția publică de consilier juridic principal, cu obligarea

Autorității Naționale a Vămilor București la plata drepturilor salariale

cuvenite ce decurg din aplicarea legii salariale echivalente grilelor pe anul

bugetar 2004; a admis cererile formulate de reclamant, în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și a dispus anularea notei de

constatare nr. 43254/2003 și avizului nr. 5190/2003, emise de pârâtă.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut vis-a-vis de excepția invocată de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, respectiv neîndeplinirea procedurii prealabile

obligatorii prevăzute de art. 36 a H.G. nr. 1084/2001, că actul emis de aceasta

este producător de efecte juridice, de vreme ce a generat emiterea deciziilor

Autorității Naționale a Vămilor.

În ceea ce privește fondul

cauzei, s-a apreciat de Curtea de Apel Timișoara, că acțiunea este întemeiată

în parte, după cum urmează: față de emiterea Ordinului nr. 1519/2004, de către

Autoritatea Națională a Vămilor, deciziile emise de această autoritate prin

Directorul general, privind reîncadrarea funcționarilor publici după 15 iulie

2003, se revocă, dispunându-se că urmare a acestei revocări, încadrarea

funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor va fi cea

prevăzută în deciziile emise până la 15 iulie 2003.

Instanța de fond a dispus,

de asemenea, și anularea notei de constatare nr. 43254/2003 și avizul nr. 5190/2003,

ca nelegale.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Astfel, prin recursul

declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, se precizează că instanța de fond

a interpretat greșit legea, întrucât salarizarea pe perioada 1 ianuarie 2004 -

1 octombrie 2004 s-a efectuat conform O.U.G. nr. 123/2003, salariul fiind acordat

corespunzător funcției de inspector A.III.1 - corespunzătoare gradului de

consilier juridic asistent, iar în data de 31 decembrie 2004,

reclamantul-intimat a fost salarizat conform O.G. nr. 82/2004, tot la funcția

de inspector A.III.1.

Se precizează de recurentă,

că Ordinul nr. 1519/2004 a menținut reîncadrarea în funcția de consilier

juridic principal a reclamantului, conform deciziei nr. 1163/2003, iar prin

Ordinul nr. 70/2005 s-a dispus reîncadrarea și salarizarea intimatului potrivit

funcției publice de consilier juridic asistent.

În drept recursul este

fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Agenția Națională a

Funcționarilor Publici critică această hotărâre judecătorească, pe motiv că

instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., respingând greșit excepția inadmisibilității capătului de cerere

privind anularea notei de constatare, aceasta nefiind act administrativ de sine

stătător.

De asemenea, s-a invocat și

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., apreciindu-se că

instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit al actului juridic

dedus judecății. Acest motiv se referă la nota de constatare care nu produce

vătămarea vreunui drept recunoscut de lege.

De asemenea, sunt nefondate

și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Examinând ambele recursuri sub

aspectele invocate în cereri și conform art. 304

1

C. proc. civ., se

reține în fapt următoarele:

În ceea ce privește recursul

Autorității Naționale a Vămilor, din actele și lucrările dosarului rezultă că

instanța de fond a analizat în temeiul Legii nr. 188/1999, privind Statutul

funcționarilor publici, situația reclamantului-intimat numit inspector vamal

A.III.1

Conform Ordinului nr. 1519/2004,

emis de această recurentă, privind reîncadrarea funcționarilor publici, după 15

iulie 2003, au fost revocate toate deciziile emise de această autoritate

administrativă, astfel încât deciziile nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003

au fost desființate din punct de vedere juridic.

Corect, instanța de fond a

respins ca rămase fără obiect, cererile intimatului-reclamant privind anularea

celor 3 decizii mai sus invocate, cât și a deciziei nr. 16721/2003, față de

argumentele mai sus invocate, obligând această pârâtă-recurentă în consecință.

Prin urmare, obligarea

Autorității Naționale a Vămilor la plata drepturilor salariale echivalente

anului bugetar 2004, a fost o consecință legală a măsurilor dispuse de instanța

de judecată, în raport cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 și Legii nr. 161/2003.

Aceste drepturi salariale corespund gradului de consilier juridic principal, și

nu aceluia de consilier juridic asistent și reprezintă o diferență de salariu

stabilită de la intrarea în vigoare a legii, cu noile salarii, începând cu 1

ianuarie 2004.

Față de aceste considerente,

recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor va fi respins ca nefondat.

Referitor la recursul

declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și acesta va fi respins

cu următoarea motivare:

S-a susținut de recurentă,

că nota de constatare nr. 43254/2003 nu este act administrativ în înțelesul

Legii nr. 29/1990, producător de efecte juridice.

Argumentele avute de

recurentă nu sunt pertinente, întrucât actul dedus judecății are pe deplin

caracterul unui act administrativ producător de efecte juridice, întrucât

acesta (nota de constatare) a generat emiterea deciziilor în litigiu. Atâta

vreme, cât aceste decizii considerate de Curtea de Apel Timișoara, ca fiind nelegale

în urma administrării probatoriilor, au fost anulate, era firesc ca instanța să

se pronunțe pe aspectul juridic al acestei note de constatare, act vătămător de

drepturi pentru intimat.

Atât nota de constatare, cât

și avizul nr. 5190/2003, emise de recurentă, au fost desființate, întrucât prin

ele s-au luat măsuri nelegale după expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 161/2003,

respectiv după 15 iulie 2003, încălcând Instrucțiunile privind reîncadrarea

funcționarilor publici aprobate conform Ordinului nr. 218/2003 și ale Codului muncii.

Prin urmare, în speță nu

operează dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de cea de-a doua

recurentă, pe acest aspect sentința fiind legală.

Nu pot fi reținute de Înalta

Curte de Casație și Justiție, nici criticile aduse în temeiul art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., instanța de fond interpretând corect actele deduse judecății, fără

să schimbe în vreun fel înțelesul lămurit al acestora.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care se resping, ca nefondate,

recursurile declarate de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția

Regională Vamală Arad și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, conform

art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală

Arad și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, împotriva sentinței

civile nr. 35 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.