ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2366/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 34/2005, Curtea de Apel Timișoara a respins ca fără obiect, cererea reclamantului T.I., pentru anularea deciziilor emise de Autoritatea Națională a Vămilor, prin directorul său și, totodată, a menținut decizia nr. 1163/2003 privind calitatea de funcționar public - inspector principal a reclamantului, cu plata drepturilor salariale aferente. A dispus, totodată, anularea notei de constatare nr. 43254/2003 și avizul nr. 5190/2003, emise de Autoritatea Națională a Vămilor București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, potrivit Ordinului nr. 1519 din 19 noiembrie 2004 al Autorității Naționale a Vămilor, toate deciziile emise de către această autoritate, prin directorul său general, anterior acestei date, au fost revocate, fapt ce duce la lipsa obiectului față de deciziile nr. 1194, nr. 1264 și nr. 1266/2003, a căror anulare a solicitat-o reclamantul. Deoarece măsurile luate de către Direcția Regională Vamală Arad, în baza acestor decizii, sunt nule, având la bază acte administrative revocate, instanța a dispus anularea respectivelor măsuri.

Totodată, au fost anulate ordinul și nota de constatare privind reîncadrarea reclamantului, pentru considerentul că respectiva reîncadrare s-a făcut ulterior datei de 15 iulie 2003, dată fixată de către Autoritatea Națională a Vămilor, prin Ordinul nr. 1519/2004, al Autorității Naționale a Vămilor și încalcă instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 218/2003, privind reîncadrarea funcționarilor publici. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor București și Agenția Națională a Funcționarilor Publici București, criticând-o pentru următoarele motive: Pe toată perioada litigiului, respectiv anul 2004, reclamantul nu a fost operat în cartea de muncă cu funcția de inspector principal și drept urmare, nu a beneficiat nici de salariu corespunzător.

Dimpotrivă, din ianuarie 2005, prin publicarea Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005 al Autorității Naționale a Vămilor, reclamantul-intimat este salarizat potrivit funcției publice de inspector asistent, astfel încât pentru aceste considerente, reîncadrarea acestuia în funcția publică de inspector principal, așa după cum a dispus prima instanță, nu este posibilă. În recursul său, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat în plus față de Autoritatea Națională a Vămilor, și faptul că, în mod greșit s-a dispus anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 care, nefiind un act de sine stătător, nu este de natură a produce efecte juridice. Pe de altă parte, termenul prevăzut de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, acela de 15 iulie 2003, pentru reîncadrarea personalului - funcționari publici, nu este un termen de decădere, așa după cum a reținut instanța de fond, ci unul de recomandare.

Pe cale de consecință, în mod greșit s-a dispus anularea acelor decizii întocmite ulterior acestei date și, totodată, în mod greșit s-a dispus anularea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 5190/2003. Examinând recursurile celor două pârâte, prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate iar sentința este legală și temeinică. Astfel, faptul că intimatul a fost plătit cu drepturile salariale aferente încadrării sale ca inspector asistent A III 1 și că nu au fost operate corectări în carnetul de muncă, este irelevant sub aspectul legalității sentinței. De vreme ce tocmai legalitatea acestei încadrări este discutată și s-a ajuns la concluzia, pe baza probelor administrate, că ea este greșită, ar fi nelegal să se păstreze o stare de fapt, pentru considerentul că ea a rămas neschimbată, iar nu să fie corectată, pentru considerentul că încalcă prevederile legale speciale.

Cât privește constatarea nulității notei de constatare și a avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, instanța de fond în mod corect a dispus anularea acestora, deoarece în baza acestor acte a fost emisă decizia nr. 1264 din 14 august 2003, a Direcției Generale a Vămilor, prin care a fost revocată decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003. De asemenea, pe baza acelorași acte a fost emisă decizia nr. 1266 din 14 august 2003, a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a făcut o reîncadrare a funcționarilor publici, iar intimatul a fost reîncadrat din funcția de inspector principal, în cea de inspector asistent, fără a se ține seama de punctajul obținut. Prin urmare, cele două acte au produs consecințe juridice, în sensul că au constituit temeiul juridic al emiterii celor două decizii.

Chiar dacă, fără decizii, ele nu ar fi avut nici un efect, în cazul concret, ele au produs efecte, în sensul că au fundamentat cele două acte administrative ce au schimbat radical încadrarea în muncă a intimatului. Cât privește natura juridică a termenului prevăzut prin art. XVI alin. (1) al Legii nr. 161/2003, pentru ca autoritățile publice centrale și locale să facă modificările corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de vreme ce acest termen este prevăzut imperativ de această lege, nu se poate susține că el este de recomandare, și nu de decădere. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca el să fie de recomandare, nu l-ar fi prevăzut ca termen limită categoric, ci ca un termen aproximativ, ceea ce nu s-a întâmplat.

Pe cale de consecință, se va reține interpretarea corectă dată de către instanța de fond, și cu privire la acest aspect. Urmează ca, pentru considerentele arătate, conform art. 312 C. proc. civ., recursurile să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, împotriva sentinței civile nr. 34 din 31 ianuarie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.