ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2366/2005

HOTĂRÂRE
11.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2366/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 34/2005,

Curtea de Apel Timișoara a respins ca fără obiect, cererea reclamantului T.I.,

pentru anularea deciziilor emise de Autoritatea Națională a Vămilor, prin

directorul său și, totodată, a menținut decizia nr. 1163/2003 privind calitatea

de funcționar public - inspector principal a reclamantului, cu plata

drepturilor salariale aferente. A dispus, totodată, anularea notei de

constatare nr. 43254/2003 și avizul nr. 5190/2003, emise de Autoritatea

Națională a Vămilor București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, potrivit Ordinului nr. 1519

din 19 noiembrie 2004 al Autorității Naționale a Vămilor, toate deciziile emise

de către această autoritate, prin directorul său general, anterior acestei

date, au fost revocate, fapt ce duce la lipsa obiectului față de deciziile nr. 1194,

nr. 1264 și nr. 1266/2003, a căror anulare a solicitat-o reclamantul.

Deoarece măsurile luate de

către Direcția Regională Vamală Arad, în baza acestor decizii, sunt nule, având

la bază acte administrative revocate, instanța a dispus anularea respectivelor

măsuri. Totodată, au fost anulate ordinul și nota de constatare privind

reîncadrarea reclamantului, pentru considerentul că respectiva reîncadrare s-a

făcut ulterior datei de 15 iulie 2003, dată fixată de către Autoritatea

Națională a Vămilor, prin Ordinul nr. 1519/2004, al Autorității Naționale a

Vămilor și încalcă instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 218/2003, privind

reîncadrarea funcționarilor publici.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor București și Agenția

Națională a Funcționarilor Publici București, criticând-o pentru următoarele

motive:

Pe toată perioada

litigiului, respectiv anul 2004, reclamantul nu a fost operat în cartea de

muncă cu funcția de inspector principal și drept urmare, nu a beneficiat nici

de salariu corespunzător. Dimpotrivă, din ianuarie 2005, prin publicarea

Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005 al Autorității Naționale a Vămilor,

reclamantul-intimat este salarizat potrivit funcției publice de inspector

asistent, astfel încât pentru aceste considerente, reîncadrarea acestuia în

funcția publică de inspector principal, așa după cum a dispus prima instanță,

nu este posibilă.

În recursul său, Agenția

Națională a Funcționarilor Publici a invocat în plus față de Autoritatea

Națională a Vămilor, și faptul că, în mod greșit s-a dispus anularea notei de

constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 care, nefiind un act de sine stătător,

nu este de natură a produce efecte juridice.

Pe de altă parte, termenul

prevăzut de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, acela de 15

iulie 2003, pentru reîncadrarea personalului - funcționari publici, nu este un

termen de decădere, așa după cum a reținut instanța de fond, ci unul de

recomandare.

Pe cale de consecință, în

mod greșit s-a dispus anularea acelor decizii întocmite ulterior acestei date

și, totodată, în mod greșit s-a dispus anularea avizului Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici nr. 5190/2003.

Examinând recursurile celor

două pârâte, prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt

nefondate iar sentința este legală și temeinică.

Astfel, faptul că intimatul

a fost plătit cu drepturile salariale aferente încadrării sale ca inspector

asistent A III 1 și că nu au fost operate corectări în carnetul de muncă, este

irelevant sub aspectul legalității sentinței. De vreme ce tocmai legalitatea

acestei încadrări este discutată și s-a ajuns la concluzia, pe baza probelor

administrate, că ea este greșită, ar fi nelegal să se păstreze o stare de fapt,

pentru considerentul că ea a rămas neschimbată, iar nu să fie corectată, pentru

considerentul că încalcă prevederile legale speciale.

Cât privește constatarea

nulității notei de constatare și a avizului Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici, instanța de fond în mod corect a dispus anularea acestora, deoarece în

baza acestor acte a fost emisă decizia nr. 1264 din 14 august 2003, a Direcției

Generale a Vămilor, prin care a fost revocată decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003.

De asemenea, pe baza acelorași acte a fost emisă decizia nr. 1266 din 14 august

2003, a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a făcut o reîncadrare a

funcționarilor publici, iar intimatul a fost reîncadrat din funcția de

inspector principal, în cea de inspector asistent, fără a se ține seama de

punctajul obținut.

Prin urmare, cele două acte

au produs consecințe juridice, în sensul că au constituit temeiul juridic al

emiterii celor două decizii. Chiar dacă, fără decizii, ele nu ar fi avut nici

un efect, în cazul concret, ele au produs efecte, în sensul că au fundamentat

cele două acte administrative ce au schimbat radical încadrarea în muncă a

intimatului.

Cât privește natura juridică

a termenului prevăzut prin art. XVI alin. (1) al Legii nr. 161/2003, pentru ca

autoritățile publice centrale și locale să facă modificările corespunzătoare în

structura organizatorică și în statele de funcții, de vreme ce acest termen

este prevăzut imperativ de această lege, nu se poate susține că el este de

recomandare, și nu de decădere.

Dacă legiuitorul ar fi dorit

ca el să fie de recomandare, nu l-ar fi prevăzut ca termen limită categoric, ci

ca un termen aproximativ, ceea ce nu s-a întâmplat. Pe cale de consecință, se

va reține interpretarea corectă dată de către instanța de fond, și cu privire

la acest aspect.

Urmează ca, pentru

considerentele arătate, conform art. 312 C. proc. civ., recursurile să fie

respinse ca nefondate.

Respinge recursurile

declarate de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală

Arad și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, împotriva sentinței

civile nr. 34 din 31 ianuarie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2369/2005
au fost comunicate reclamantului, prin adresa nr. 13271/2003, a Direcției Regionale Vamale Arad, care îmbracă aspectul unei decizii cu caracter individual, cu consecința modificării funcției publice rămasă, însă, fără obiect, ca și deciziil
ÎCCJ 2005-04-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2005
cauzei, s-a apreciat de Curtea de Apel Timișoara, că acțiunea este întemeiată în parte, după cum urmează: față de emiterea Ordinului nr. 1519/2004, de către Autoritatea Națională a Vămilor, deciziile emise de această autoritate prin Directo
ÎCCJ 2005-03-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 septembrie 2003, reclamantul B.I. a solicitat anularea deciziilor nr. 1265 și nr. 1264 din 14 august 2003, emise de Direc
ÎCCJ 2005-04-26
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2005
anularea adresei nr. 16721 din 20 august 2003, emisă de Direcția Regională Vamală Arad, precum și a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 și a avizului nr. 5190 din 5 august 2003, emise de Agenția Națională a Funcționarilor Public
ÎCCJ 2005-09-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4328/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 89 din 15 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea recl
Sursă