ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2366/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2366/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 34/2005,
Curtea de Apel Timișoara a respins ca fără obiect, cererea reclamantului T.I.,
pentru anularea deciziilor emise de Autoritatea Națională a Vămilor, prin
directorul său și, totodată, a menținut decizia nr. 1163/2003 privind calitatea
de funcționar public - inspector principal a reclamantului, cu plata
drepturilor salariale aferente. A dispus, totodată, anularea notei de
constatare nr. 43254/2003 și avizul nr. 5190/2003, emise de Autoritatea
Națională a Vămilor București.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, potrivit Ordinului nr. 1519
din 19 noiembrie 2004 al Autorității Naționale a Vămilor, toate deciziile emise
de către această autoritate, prin directorul său general, anterior acestei
date, au fost revocate, fapt ce duce la lipsa obiectului față de deciziile nr. 1194,
nr. 1264 și nr. 1266/2003, a căror anulare a solicitat-o reclamantul.
Deoarece măsurile luate de
către Direcția Regională Vamală Arad, în baza acestor decizii, sunt nule, având
la bază acte administrative revocate, instanța a dispus anularea respectivelor
măsuri. Totodată, au fost anulate ordinul și nota de constatare privind
reîncadrarea reclamantului, pentru considerentul că respectiva reîncadrare s-a
făcut ulterior datei de 15 iulie 2003, dată fixată de către Autoritatea
Națională a Vămilor, prin Ordinul nr. 1519/2004, al Autorității Naționale a
Vămilor și încalcă instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 218/2003, privind
reîncadrarea funcționarilor publici.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat recurs, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor București și Agenția
Națională a Funcționarilor Publici București, criticând-o pentru următoarele
motive:
Pe toată perioada
litigiului, respectiv anul 2004, reclamantul nu a fost operat în cartea de
muncă cu funcția de inspector principal și drept urmare, nu a beneficiat nici
de salariu corespunzător. Dimpotrivă, din ianuarie 2005, prin publicarea
Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005 al Autorității Naționale a Vămilor,
reclamantul-intimat este salarizat potrivit funcției publice de inspector
asistent, astfel încât pentru aceste considerente, reîncadrarea acestuia în
funcția publică de inspector principal, așa după cum a dispus prima instanță,
nu este posibilă.
În recursul său, Agenția
Națională a Funcționarilor Publici a invocat în plus față de Autoritatea
Națională a Vămilor, și faptul că, în mod greșit s-a dispus anularea notei de
constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 care, nefiind un act de sine stătător,
nu este de natură a produce efecte juridice.
Pe de altă parte, termenul
prevăzut de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, acela de 15
iulie 2003, pentru reîncadrarea personalului - funcționari publici, nu este un
termen de decădere, așa după cum a reținut instanța de fond, ci unul de
recomandare.
Pe cale de consecință, în
mod greșit s-a dispus anularea acelor decizii întocmite ulterior acestei date
și, totodată, în mod greșit s-a dispus anularea avizului Agenției Naționale a
Funcționarilor Publici nr. 5190/2003.
Examinând recursurile celor
două pârâte, prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt
nefondate iar sentința este legală și temeinică.
Astfel, faptul că intimatul
a fost plătit cu drepturile salariale aferente încadrării sale ca inspector
asistent A III 1 și că nu au fost operate corectări în carnetul de muncă, este
irelevant sub aspectul legalității sentinței. De vreme ce tocmai legalitatea
acestei încadrări este discutată și s-a ajuns la concluzia, pe baza probelor
administrate, că ea este greșită, ar fi nelegal să se păstreze o stare de fapt,
pentru considerentul că ea a rămas neschimbată, iar nu să fie corectată, pentru
considerentul că încalcă prevederile legale speciale.
Cât privește constatarea
nulității notei de constatare și a avizului Agenției Naționale a Funcționarilor
Publici, instanța de fond în mod corect a dispus anularea acestora, deoarece în
baza acestor acte a fost emisă decizia nr. 1264 din 14 august 2003, a Direcției
Generale a Vămilor, prin care a fost revocată decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003.
De asemenea, pe baza acelorași acte a fost emisă decizia nr. 1266 din 14 august
2003, a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a făcut o reîncadrare a
funcționarilor publici, iar intimatul a fost reîncadrat din funcția de
inspector principal, în cea de inspector asistent, fără a se ține seama de
punctajul obținut.
Prin urmare, cele două acte
au produs consecințe juridice, în sensul că au constituit temeiul juridic al
emiterii celor două decizii. Chiar dacă, fără decizii, ele nu ar fi avut nici
un efect, în cazul concret, ele au produs efecte, în sensul că au fundamentat
cele două acte administrative ce au schimbat radical încadrarea în muncă a
intimatului.
Cât privește natura juridică
a termenului prevăzut prin art. XVI alin. (1) al Legii nr. 161/2003, pentru ca
autoritățile publice centrale și locale să facă modificările corespunzătoare în
structura organizatorică și în statele de funcții, de vreme ce acest termen
este prevăzut imperativ de această lege, nu se poate susține că el este de
recomandare, și nu de decădere.
Dacă legiuitorul ar fi dorit
ca el să fie de recomandare, nu l-ar fi prevăzut ca termen limită categoric, ci
ca un termen aproximativ, ceea ce nu s-a întâmplat. Pe cale de consecință, se
va reține interpretarea corectă dată de către instanța de fond, și cu privire
la acest aspect.
Urmează ca, pentru
considerentele arătate, conform art. 312 C. proc. civ., recursurile să fie
respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală
Arad și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, împotriva sentinței
civile nr. 34 din 31 ianuarie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială
și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 aprilie 2005.