ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 11 septembrie 2003, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâtele
Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală Arad și Agenția
Națională a Funcționarilor Publici, solicitând anularea deciziilor nr. 1194/2003,
nr. 1264/2003, nr. 1266/2003, a notei de constatare nr. 43254/2003 și a
avizelor nr. 5190/2003 și nr. 16721/2003, precum și obligarea autorităților
vamale la respectarea prevederilor deciziei nr. 1163/2003 și la plata
diferenței de salariu de la funcția de inspector principal, la cea de inspector
asistent, decurgând din aplicarea noilor grile pe anul bugetar 2004.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că sunt nelegale deciziile emise de Autoritatea Națională
a Vămilor, prin care s-a revocat decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 și s-a
dispus reîncadrarea sa din funcția publică de inspector principal cu un punctaj
de 9,91, în cea de inspector asistent, cu un punctaj inferior și un salariu
diminuat. De asemenea, reclamantul a invocat nelegalitatea notei de constatare
emisă de Autoritatea Națională a Funcționarilor Publici, privind interpretarea
dispozițiilor legale în legătură cu reîncadrarea funcționarilor publici, act în
baza căruia autoritățile vamale au procedat la reanalizarea tuturor încadrărilor
efectuate până la 15 iulie 2003 și la revocarea deciziilor adoptate.
Prin sentința civilă nr. 20
din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea adresei nr. 16721
din 20 august 2003, emisă de Direcția Regională Vamală Arad, precum și a notei
de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 și a avizului nr. 5190 din 5 august
2003, emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
S-a dispus, de asemenea,
reîncadrarea reclamantului în funcția publică de inspector principal, potrivit
deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Autorității Naționale a Vămilor și
obligarea acestei pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite, decurgând din
aplicarea legii salariale echivalente grilelor pe anul bugetar 2004.
Prin aceeași hotărâre au
fost respinse ca rămase fără obiect, celelalte capete de cerere formulate în
contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța a reținut că ambele înscrisuri emise de Agenția Națională a
Funcționarilor Publici, sunt acte administrative de autoritate, producătoare de
efecte juridice, pe baza cărora au fost adoptate de autoritățile vamale,
deciziile de reîncadrare a funcționarilor publici.
Instanța a constatat că
deciziile nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003 ale Autorității
Naționale a Vămilor, au fost revocate prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie
2004, prin care s-a dispus că încadrarea funcționarilor publici angajați ai
acestei instituții va fi cea prevăzută în deciziile emise până la 15 iulie 2003
inclusiv.
Cât privește actele emise de
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, instanța a reținut că sunt
nelegale, dispunând măsuri după expirarea termenului legal prevăzut de Legea nr.
161/2003 și cu încălcarea instrucțiunilor aprobate prin Ordinul nr. 218/2003
privind reîncadrarea funcționarilor publici.
Tot nelegală a fost
apreciată și adresa nr. 16271/2003, emisă de Direcția Regională Vamală Arad,
prin care s-au comunicat măsurile privind modificarea funcției publice, act ce
a avut la bază deciziile nelegale ale Autorității Naționale a Vămilor, revocate
ulterior prin Ordinul nr. 1519/2004.
Împotriva sentinței au
declarat recurs, atât reclamantul I.I., cât și pârâtele Autoritatea Națională a
Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul a solicitat
modificarea în parte a hotărârii, numai cu privire la plata drepturilor
salariale corespunzătoare funcției de inspector principal, începând cu data de
1 ianuarie 2005.
Întrucât reclamantul, deși
legal citat cu mențiunea achitării taxelor de timbru datorate, nu s-a conformat
obligației ce-i revenea potrivit legii, Curtea, făcând aplicarea art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 146/1997, republicată și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,
va dispune anularea recursului, ca netimbrat.
Pârâta Autoritatea Națională
a Vămilor a criticat sentința, tot sub aspectul obligării sale la plata
drepturilor salariale cuvenite, decurgând din aplicarea legii salariale
echivalente grilelor pe anul bugetar 2004.
În acest sens, s-a arătat că
pe toată durata anului 2004, reclamantului i s-a acordat salariul corespunzător
funcției de inspector asistent. Cât privește gradul de inspector principal, acesta
nu a fost operat în cartea de muncă a reclamantului care, de altfel, începând
cu data de 1 ianuarie 2005, a fost reîncadrat în baza O.U.G. nr. 92/2004 și a
Ordinului nr. 70/2005, tot ca inspector asistent și salarizat conform acestei
funcții publice.
În recursul Agenției
Naționale a Funcționarilor Publici s-a învederat nelegalitatea considerării
notei de constatare emisă la 25 iulie 2003, ca un act administrativ susceptibil
de a produce vătămarea unui drept recunoscut de lege. Acest înscris nu
constituie o manifestare unilaterală de voință a agenției, ci cuprinde constatări
privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor referitoare la reîncadrarea
funcționarilor publici.
În consecință, s-a susținut
prin recurs, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă cu privire la anularea
notei de constatare care nu constituie un act administrativ, ci face parte din
categoria actelor premergătoare emiterii deciziilor nr. 1194/2003, nr. 1264/2003
și nr. 1266/2003 ale Autorității Naționale a Vămilor.
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recursurile declarate de
cele două autorități publice și cu prevederile art. 304 și 304
1
C.
proc. civ., Curtea va constata că ambele cereri sunt nefondate, urmând a fi
respinse ca atare.
Referitor la caracterul
notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, instanța de fond a reținut în
mod corect faptul că este competentă a se pronunța și asupra legalității
acestui act pregătitor, ce a stat la baza emiterii deciziilor de către
Autoritatea Națională a Vămilor, făcând aplicarea art. 11 din Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Cât privește nelegalitatea
notei de constatare emisă la 25 iulie 2003, aceasta a fost constatată în mod
irevocabil prin sentința civilă nr. 1632/2003 a Curții de Apel București, prin
care s-a dispus anularea actului ce a stat la baza emiterii deciziilor de
reîncadrare a lucrătorilor vamali.
De altfel, așa cum a reținut
instanța de fond, deciziile emise de Autoritatea Națională a Vămilor după data
de 15 iulie 2003, cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici au fost
revocate prin Ordinul nr. 1519/2004, prin care s-a menținut încadrarea
inițială, anterioară datei sus-menționate.
În aceste împrejurări, s-a
dispus în mod întemeiat reîncadrarea reclamantului în funcția publică de
inspector principal, potrivit deciziei nr. 1163/2003, aspect, de altfel,
necriticat în recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor.
Referitor la plata
drepturilor salariale, acestea se cuvin reclamantului pentru funcția de
inspector principal, încadrarea stabilită prin decizia nr. 1163 din 15 iulie
2003, neavând relevanță nici faptul dacă acest grad a fost sau nu înscris în
cartea de muncă a reclamantului și nici împrejurarea că, de la 1 ianuarie 2005
se aplică o nouă încadrare a funcționarilor publici angajați la autoritățile
vamale.
Față de cele expuse mai sus,
Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile Agenției Naționale a
Funcționarilor Publici și Autorității Naționale a Vămilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat
de I.I. împotriva sentinței civile nr. 20/PI din 18 ianuarie 2005 a Curții de
Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca netimbrat.
Respinge recursurile
declarate de Autoritatea Națională a Vămilor și de Agenția Națională a
Funcționarilor Publici împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 aprilie 2005.