ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2005

HOTĂRÂRE
26.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 11 septembrie 2003, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâtele

Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală Arad și Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, solicitând anularea deciziilor nr. 1194/2003,

nr. 1264/2003, nr. 1266/2003, a notei de constatare nr. 43254/2003 și a

avizelor nr. 5190/2003 și nr. 16721/2003, precum și obligarea autorităților

vamale la respectarea prevederilor deciziei nr. 1163/2003 și la plata

diferenței de salariu de la funcția de inspector principal, la cea de inspector

asistent, decurgând din aplicarea noilor grile pe anul bugetar 2004.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că sunt nelegale deciziile emise de Autoritatea Națională

a Vămilor, prin care s-a revocat decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 și s-a

dispus reîncadrarea sa din funcția publică de inspector principal cu un punctaj

de 9,91, în cea de inspector asistent, cu un punctaj inferior și un salariu

diminuat. De asemenea, reclamantul a invocat nelegalitatea notei de constatare

emisă de Autoritatea Națională a Funcționarilor Publici, privind interpretarea

dispozițiilor legale în legătură cu reîncadrarea funcționarilor publici, act în

baza căruia autoritățile vamale au procedat la reanalizarea tuturor încadrărilor

efectuate până la 15 iulie 2003 și la revocarea deciziilor adoptate.

Prin sentința civilă nr. 20

din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea adresei nr. 16721

din 20 august 2003, emisă de Direcția Regională Vamală Arad, precum și a notei

de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 și a avizului nr. 5190 din 5 august

2003, emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

S-a dispus, de asemenea,

reîncadrarea reclamantului în funcția publică de inspector principal, potrivit

deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Autorității Naționale a Vămilor și

obligarea acestei pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite, decurgând din

aplicarea legii salariale echivalente grilelor pe anul bugetar 2004.

Prin aceeași hotărâre au

fost respinse ca rămase fără obiect, celelalte capete de cerere formulate în

contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că ambele înscrisuri emise de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, sunt acte administrative de autoritate, producătoare de

efecte juridice, pe baza cărora au fost adoptate de autoritățile vamale,

deciziile de reîncadrare a funcționarilor publici.

Instanța a constatat că

deciziile nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003 ale Autorității

Naționale a Vămilor, au fost revocate prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie

2004, prin care s-a dispus că încadrarea funcționarilor publici angajați ai

acestei instituții va fi cea prevăzută în deciziile emise până la 15 iulie 2003

inclusiv.

Cât privește actele emise de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, instanța a reținut că sunt

nelegale, dispunând măsuri după expirarea termenului legal prevăzut de Legea nr.

161/2003 și cu încălcarea instrucțiunilor aprobate prin Ordinul nr. 218/2003

privind reîncadrarea funcționarilor publici.

Tot nelegală a fost

apreciată și adresa nr. 16271/2003, emisă de Direcția Regională Vamală Arad,

prin care s-au comunicat măsurile privind modificarea funcției publice, act ce

a avut la bază deciziile nelegale ale Autorității Naționale a Vămilor, revocate

ulterior prin Ordinul nr. 1519/2004.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, atât reclamantul I.I., cât și pârâtele Autoritatea Națională a

Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantul a solicitat

modificarea în parte a hotărârii, numai cu privire la plata drepturilor

salariale corespunzătoare funcției de inspector principal, începând cu data de

1 ianuarie 2005.

Întrucât reclamantul, deși

legal citat cu mențiunea achitării taxelor de timbru datorate, nu s-a conformat

obligației ce-i revenea potrivit legii, Curtea, făcând aplicarea art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, republicată și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

va dispune anularea recursului, ca netimbrat.

Pârâta Autoritatea Națională

a Vămilor a criticat sentința, tot sub aspectul obligării sale la plata

drepturilor salariale cuvenite, decurgând din aplicarea legii salariale

echivalente grilelor pe anul bugetar 2004.

În acest sens, s-a arătat că

pe toată durata anului 2004, reclamantului i s-a acordat salariul corespunzător

funcției de inspector asistent. Cât privește gradul de inspector principal, acesta

nu a fost operat în cartea de muncă a reclamantului care, de altfel, începând

cu data de 1 ianuarie 2005, a fost reîncadrat în baza O.U.G. nr. 92/2004 și a

Ordinului nr. 70/2005, tot ca inspector asistent și salarizat conform acestei

funcții publice.

În recursul Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici s-a învederat nelegalitatea considerării

notei de constatare emisă la 25 iulie 2003, ca un act administrativ susceptibil

de a produce vătămarea unui drept recunoscut de lege. Acest înscris nu

constituie o manifestare unilaterală de voință a agenției, ci cuprinde constatări

privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor referitoare la reîncadrarea

funcționarilor publici.

În consecință, s-a susținut

prin recurs, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă cu privire la anularea

notei de constatare care nu constituie un act administrativ, ci face parte din

categoria actelor premergătoare emiterii deciziilor nr. 1194/2003, nr. 1264/2003

și nr. 1266/2003 ale Autorității Naționale a Vămilor.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recursurile declarate de

cele două autorități publice și cu prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că ambele cereri sunt nefondate, urmând a fi

respinse ca atare.

Referitor la caracterul

notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, instanța de fond a reținut în

mod corect faptul că este competentă a se pronunța și asupra legalității

acestui act pregătitor, ce a stat la baza emiterii deciziilor de către

Autoritatea Națională a Vămilor, făcând aplicarea art. 11 din Legea

contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Cât privește nelegalitatea

notei de constatare emisă la 25 iulie 2003, aceasta a fost constatată în mod

irevocabil prin sentința civilă nr. 1632/2003 a Curții de Apel București, prin

care s-a dispus anularea actului ce a stat la baza emiterii deciziilor de

reîncadrare a lucrătorilor vamali.

De altfel, așa cum a reținut

instanța de fond, deciziile emise de Autoritatea Națională a Vămilor după data

de 15 iulie 2003, cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici au fost

revocate prin Ordinul nr. 1519/2004, prin care s-a menținut încadrarea

inițială, anterioară datei sus-menționate.

În aceste împrejurări, s-a

dispus în mod întemeiat reîncadrarea reclamantului în funcția publică de

inspector principal, potrivit deciziei nr. 1163/2003, aspect, de altfel,

necriticat în recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor.

Referitor la plata

drepturilor salariale, acestea se cuvin reclamantului pentru funcția de

inspector principal, încadrarea stabilită prin decizia nr. 1163 din 15 iulie

2003, neavând relevanță nici faptul dacă acest grad a fost sau nu înscris în

cartea de muncă a reclamantului și nici împrejurarea că, de la 1 ianuarie 2005

se aplică o nouă încadrare a funcționarilor publici angajați la autoritățile

vamale.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici și Autorității Naționale a Vămilor.

Anulează recursul declarat

de I.I. împotriva sentinței civile nr. 20/PI din 18 ianuarie 2005 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca netimbrat.

Respinge recursurile

declarate de Autoritatea Națională a Vămilor și de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2366/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 34/2005, Curtea de Apel Timișoara a respins ca fără obiect, cererea reclamantului T.I., pentru anularea deciziilor emise de Aut
ÎCCJ 2004-10-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7616/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7236 din 11 septembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul
ÎCCJ 2004-10-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7648/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 septembrie 2003, reclamantul L.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală Arad și
ÎCCJ 2004-10-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7647/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 septembrie 2003, reclamantul R.D. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală
ÎCCJ 2005-04-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 35/2005, Curtea de Apel Timișoara a respins ca fără obiect, cererile formulate de reclamantul N.A. împotriva pârâtelor Autorita
Sursă