ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7616/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 7236 din 11 septembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul T.I. a solicitat în

contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Vamală Arad

și cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici, anularea deciziilor nr. 1194/2003;

nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003, emise de Directorul general al primei autorități

publice pârâte, ca nelegale. A mai cerut anularea Notei de constatare nr. 43254

din 25 iulie 2003, întocmită de Secretarul general al Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, a avizului nr. 5190 din 5 august 2003 al Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, precum și a adresei nr. 1672 din 20 august

2003, emisă de Direcția Regională Vamală Arad.

De asemenea, a solicitat

obligarea pârâților, să respecte reîncadrarea sa în funcția publică

corespunzătoare condițiilor legale pe care le îndeplinește, potrivit

prevederilor deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care a fost numit inițial

în funcția publică de inspector gradul profesional „principal”, cu obligarea

pârâtei Direcția Generală a Vămilor, la plata drepturilor salariale cuvenite,

ce vor decurge din obligarea legii salariale, echivalentă noilor grile pe anul

bugetar 2004.

Prin sentința civilă nr. 658/CA

din 9 decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Tribunalului Arad, secția civilă.

Curtea a reținut că măsura

respectivă se impune, întrucât litigiului îi sunt aplicabile normele comune în

materia litigiilor de muncă, și anume, cele cuprinse în art. 284 C. muncii, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C. proc. civ., precum și

faptul că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care rămân aplicabile, „numai în ipotezele în care lipsesc reglementări speciale

într-o anumită materie, ceea ce nu este cazul în privința statutului

funcționarilor publici”.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate, a declarat recurs, reclamantul T.I.

Recurentul a susținut că în

mod greșit prima instanță s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului Arad, secția

civilă, deoarece în raport cu natura juridică a actelor impuse controlului

jurisdicțional de legalitate și cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., ea era competentă să soluționeze în fond, acțiunea.

Critica este întemeiată.

Așa cum deja s-a arătat cu

prilejul expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, obiectul acțiunii

introduse de reclamantul T.I., îl constituie cererea sa pentru anularea mai

multor decizii emise de către Directorul general al Direcției Generale a

Vămilor, a unei note de constatare întocmită de Secretarul general al Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, a unui aviz emis de aceeași autoritate

publică, a unei adrese emisă de Direcția Regională Vamală Arad, ca nelegale.

Actele respective vizează

aplicarea unor măsuri pentru reîncadrarea pe noile funcții de execuție și de

conducere, a funcționarilor publici din cadrul Direcțiilor regionale vamale

interjudețene și din Biroul vamal de control și vămuire la interior și

frontieră a reclamantei, care anterior intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003,

fusese numit în funcția publică de specialitate A III.

Ținând seama de obiectul acțiunii

formulată de T.I., care se referă la controlul de legalitate al unor acte

administrative emise de autorități ale administrației publice centrale de

specialitate, de calitatea de funcționar public al reclamantului, izvorâtă

dintr-un raport juridic de serviciu, iar nu contractual și evident, de norma

procesuală enunțată mai sus, se apreciază că într-adevăr, Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, îi revenea

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță.

Neprocedând în acest mod și dezînvestindu-se

în favoarea tribunalului, ca instanță de drept comun în materia litigiilor de

muncă, în urma admiterii unei excepții de procedură ridicată din oficiu, Curtea

a pronunțat o hotărâre, cu încălcarea esențială a legii.

Față de considerentele

expuse, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea

cauzei, spre competentă soluționare, aceleiași instanțe de fond.

Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

T.I. împotriva sentinței civile nr. 458 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2004.