ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7645/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 septembrie 2003, H.M. a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Vamală Arad și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, să se dispună anularea deciziilor nr. 1194 din 25 iulie 2003, nr. 1264 și nr. 1266 din 14 august 2003, toate emise de directorul general al primei autorități publice pârâte, ca nelegale. De asemenea, a cerut obligarea pârâtelor, să respecte reîncadrarea sa în funcția publică, efectuată în baza dispozițiilor Legii nr. 161/2003, prin decizia aceluiași director general, nr. 1163/2003 și anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită de Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, a avizului nr. 5190 din 5 august 2003, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și în sfârșit, a anexei nr. 16721 din 20 august 2003, emisă de pârâta secundă.

Prin sentința civilă nr. 457/CA din 9 decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad, secția civilă. Curtea a reținut că măsura respectivă se impune, întrucât litigiului îi sunt aplicabile normele dreptului comun în materia litigiilor de muncă și anume, cele cuprinse în art. 284 C. muncii, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ. Că nu sunt incidente nici prevederile art. 3 pct. 1 din același cod, care rămân aplicabile „numai în ipotezele când lipsesc reglementări speciale într-o anumită materie, ceea ce nu este cazul în privința Statutului funcționarilor publici”.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul H.M. Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului Arad, secția civilă, deoarece în raport cu natura juridică a actelor supuse controlului jurisdicțional și cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., ea era competentă să soluționeze în fond, acțiunea. Critica este întemeiată. Așa cum deja s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, obiectul acțiunii introduse de reclamantul H.M., îl constituie cererea sa, pentru anularea mai multor decizii emise de către Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, a unei note de constatare întocmită de Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, a unui aviz emis de aceeași autoritate publică și a unei adrese, emisă de Direcția Regională Vamală Arad, ca nelegale.

Actele respective vizează aplicarea unor măsuri pentru reîncadrarea pe noile funcții de execuție și de conducere, a funcționarilor publici din cadrul Direcțiilor regionale vamale interjudețene și din Birourile vamale de control și vămuire la interior și frontieră, inclusiv a reclamantului, care anterior intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003, fusese numit în funcția publică de inspector vamal A II 1. Potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Ținând seama de obiectul acțiunii formulate de H.M., care se referă la controlul de legalitate al unor acte administrative emise de autorități ale administrației publice centrale de specialitate, de calitatea de funcționar public a reclamantului, izvorâtă dintr-un raport juridic de serviciu, iar nu de muncă și evident, de reglementarea instituită de norma procesuală enunțată mai sus, se apreciază că în adevăr, Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, îi revenea competența de a soluționa în primă instanță, cauza. Neprocedând în acest mod și dezînvestindu-se în favoarea tribunalului, ca instanță de drept comun în materia litigiilor de muncă, în urma admiterii unei excepții de procedură ridicată din oficiu, Curtea a pronunțat o hotărâre, cu încălcarea esențială a legii.

Față de considerentele expuse, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, aceleiași instanțe de fond. Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul H.M. împotriva sentinței civile nr. 457/CA din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pentru competentă soluționare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.