ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2369/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2/2005, Curtea de Apel Timișoara a respins ca fără obiect, cererea reclamantului M.I., pentru anularea deciziilor emise de către Autoritatea Națională a Vămilor București și Direcția Regională Vamală Arad; a menținut, totodată, decizia Autorității Naționale a Vămilor București - Direcția Regională Vamală Arad, privind calitatea de funcționar vamal superior a reclamantului și a declinat competența materială privind înscrierea unor mențiuni în cartea de muncă a reclamantului, în favoarea secției civile a Tribunalului Arad. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor București (în prezent Autoritatea Națională a Vămilor), reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică de controlor vamal superior, în baza Legii nr. 218/2003.

Ulterior, după expirarea termenului limită prevăzut de Legea nr. 161/2003, adică 15 iulie 2003, pârâta emite decizia nr. 1266/2003, prin care a reîncadrat reclamantul, în funcția publică de controlor vamal principal, pe baza notei de constatare nr. 43254/2003 și avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici București. Deoarece prin Ordinul nr. 1519/2004, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, toate deciziile emise de către pârâtă, prin directorul său general, au fost revocate, prima instanță a constatat că cererea privind anularea deciziilor emise anterior acestui ordin, a rămas fără obiect, ca urmare a revocării lor. Măsurile dispuse prin respectivele decizii au fost comunicate reclamantului, prin adresa nr. 13271/2003, a Direcției Regionale Vamale Arad, care îmbracă aspectul unei decizii cu caracter individual, cu consecința modificării funcției publice rămasă, însă, fără obiect, ca și deciziile revocate prin Ordinul nr. 1519/2004.

Curtea de Apel Timișoara a anulat, însă, nota de constatare și avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici București, privind reîncadrarea reclamantului, deoarece au fost date ulterior termenului legal prevăzut de Legea nr. 161/2003 și încalcă Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, aprobate prin Ordinul nr. 218/2003. Împotriva acestei sentințe,în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor București și Agenția Națională a Funcționarilor Publici București. Autoritatea Națională a Vămilor a criticat hotărârea instanței de fond, pentru faptul de a fi ignorat împrejurarea că, pe toată perioada derulării procesului, nu s-a operat în cartea de muncă a reclamantului, încadrarea pretinsă și, nici nu a beneficiat de salariu corespunzător.

Dimpotrivă, începând cu data de 1 ianuarie 2005, prin publicarea Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005, al Autorității Naționale a Vămilor, reclamantul-intimat este salarizat potrivit funcției publice de controlor vamal IV, și nu de controlor vamal superior. Pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici București, în recursul său, a criticat aceeași sentință, pentru greșita anulare a notei de constatare nr. 43254/2003 și avizului nr. 5190/2003, emise de către această autoritate. Astfel, în opinia recurentei, nota de constatare nu este un act juridic de sine stătător și, deci, este incapabil de a produce efecte juridice, motiv pentru care, cererea privind anularea acestui act, trebuia respinsă ca inadmisibilă.

Pe de altă parte, termenul de 15 iulie 2003, prevăzut de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, pentru emiterea avizului în vederea reîncadrării funcționarilor publici, nu este unul de decădere, așa după cum a reținut prima instanță, ci unul de recomandare, efect dedus din faptul că legea nu prevede sancțiuni în cazul nerespectării lui. Prin urmare, fiind un termen de recomandare, și deciziile emise ulterior împlinirii acestuia, sunt legale și nu trebuiau anulate pentru acest considerent. Examinând recursurile celor două părți, prin prisma criticilor formulate precum și a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, se constată că acestea sunt nefondate, iar sentința este legală și temeinică.

Astfel, faptul că intimatului nu i-au fost operate mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și că nu i-au fost acordate drepturile salariale, este irelevant sub aspectul legalității sentinței. De vreme ce tocmai legalitatea acestei încadrări este contestată și s-a ajuns la concluzia, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale în vigoare, că este greșită, ar fi nelegal să se păstreze o stare de fapt, pentru considerentul că ea a rămas neschimbată, și nu să fie corectată pentru considerentul că încalcă dispozițiile legii. Cât privește constatarea nulității notei de constatare și avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, instanța de fond în mod corect a dispus anularea lor, deoarece în baza acestor acte s-a procedat la emiterea unei noi decizii prin care reclamantul, practic, a fost retrogradat prin reîncadrarea sa din funcția de controlor vamal superior, în controlor vamal principal.

Prin urmare, cele două acte au produs consecințe juridice, în sensul că au constituit temeiul juridic al emiterii unei decizii ce a modificat raporturile de muncă ale intimatului. Ambele acte au intrat în circuitul civil și au fost susceptibile de a produce și chiar au produs efecte juridice, prin fundamentarea unui act juridic final, astfel încât în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990, și în privința acestor acte. Cât privește natura juridică a termenului prevăzut prin art. XVI alin. (1) din Legea nr. 161/2003, pentru ca autoritățile publice centrale și locale să facă modificările corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de vreme ce acest termen este prevăzut în mod imperativ de lege, nu se poate susține că el este de recomandare, și nu de decădere.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca el să fie de recomandare, nu l-ar fi prevăzut ca termen limită categoric, ci ca un termen aproximativ, ceea ce nu s-a întâmplat. Pe cale de consecință, se va reține interpretarea corectă dată de către instanța de fond, și cu privire la acest aspect. Urmează ca, pentru considerentele arătate, conform art. 312 C. proc. civ., recursurile să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, împotriva sentinței civile nr. 2 din 17 ianuarie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.