ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: O.E., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a solicitat anularea deciziei nr. 1264 din 14 august 2003, emisă de prima pârâtă, prin care s-a revocat decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 a aceleiași pârâte, anularea deciziei nr. 1266/2003, emisă tot de prima pârâtă, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare a sa, urmare a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Direcția Generală a Vămilor și Uniunea Sindicatelor Funcționarilor Publici, anularea deciziei nr. 1194 din 25 iulie 2003, prin care se comunică criteriile de reîncadrare stabilite conform notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 și a deciziei nr. 1274 din 15 august 2003, prin care s-a aprobat noul stat de funcțiuni și personal din cadrul sistemului vamal, cu consecința reîncadrării sale în funcția publică efectuată prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției; în dispozițiile art. XVI și XVII prevede obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația publică locală și centrală de a proceda la reîncadrarea funcționarilor publici pe noile funcții stabilite de lege, până la data de 15 iulie 2003. În respectarea acestor dispoziții legale, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis Ordinul nr. 218/2003 (M. Of. nr. 386/4.06.2003), prin care s-au aprobat Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, care în art. 2 prevede condițiile în care se numesc funcționarii publici, iar la art. 4 se prevede cum se va face reîncadrarea în funcțiile publice de execuție.

Dispozițiile din ordin se referă la condiții și criterii care evaluate, conduc la acordarea de puncte persoanei ce urmează a fi reîncadrată. În aplicarea celor de mai sus, Direcția Generală a Vămilor a procedat la emiterea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care a fost numită în funcția de inspector principal, obținând 8,02 puncte. Ulterior, i s-a comunicat că, urmare a deciziei Direcției Generale a Vămilor nr. 1266/2003, a fost reîncadrată, ca inspector asistent, precizându-se că prima sa reîncadrare, conform deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, a fost revocată prin decizia nr. 1264 din 14 august 2003, fără a se arăta de ce.

În urma contestației, Direcția Generală a Vămilor a arătat că noua decizie a fost emisă ca urmare a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a reprezentanților Direcției Generale a Vămilor, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și Uniunii Sindicatelor Funcționarilor Publici din România, în baza căreia au fost emise decizia Direcției Generale a Vămilor nr. 1194/2003, care stabilea noi criterii de reîncadrare în funcția publică, decizia Direcției Generale a Vămilor nr. 1294/2003, de revocare a primei reîncadrări, precum și decizia nr. 1273 din 15 august 2003, de aprobare a unui nou stat de funcții publice, avizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Cea de-a doua reîncadrare a sa în funcția publică este nelegală și o prejudiciază, încadrând-o într-o funcție inferioară celei avute inițial.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 16/CA din 19 ianuarie 2004, a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a obligat Autoritatea Națională a Vămilor să respecte reîncadrarea reclamantei în funcția publică, efectuată prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prima reîncadrare s-a efectuat în condițiile stabilite de lege, nota de constatare nu constituie un act normativ și nu poate avea forța juridică superioară Ordinului nr. 218/2003. Nota de constatare cuprinde criterii suplimentare de punctaj conform cărora punctajul obținut de funcționarii publici este condiționat de funcția publică deținută anterior și nu are temei legal.

Măsura revocării deciziilor de reîncadrare nu este justificată în fapt și în drept, nu cuprinde motivele de legalitate sau oportunitate pe care s-a întemeiat și apare ca o manifestare discreționară a Autorității Naționale a Vămilor. Considerând hotărârea nelegală, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. Se susține că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în sensul că greșit s-a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie .2003, aceasta neputând fi asimilată unui act administrativ. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, prin reținerea termenului de 15 iulie 2003, prevăzut de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, ca termen de decădere, și nu de recomandare.

Se susține că prin soluția adoptată, se depășesc procentele maxime prevăzute în avizul nr. 5190/2003, al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, care nu a făcut obiectul cauzei, astfel s-a ajuns la situația plus petita și că s-a făcut o promovare nejustificată. Susținerea recurentei, că nota de constatare nu este un act administrativ și nici nu face parte din categoria actelor pregătitoare premergătoare emiterii deciziilor nr. 1194, nr. 1266, nr. 1264 și nr. 1274, fiind o simplă adresă prin care se comunică o anumită opinie în legătură cu înțelesul unei dispoziții legale și de aceea nu poate fi supusă controlului instanțelor de contencios administrativ, ea neavând un caracter obligatoriu și nici nu produce consecințe juridice în ce privește raporturile de serviciu ale reclamantei, în mod justificat nu a fost primită de instanță.

„Nota” este un act premergător al deciziilor de încadrare și nu poate avea o natură juridică diferită de cea a actelor juridice pe care le precede, cuprinde dispoziții cu caracter imperativ, obligatoriu, a produs consecințe juridice, cu efecte asupra raporturilor de serviciu ale reclamantei, astfel legal s-a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere din acțiune privind anularea ei. Nici susținerea că termenul de 15 iulie 2003 este de recomandare, și nu de decădere, nu este întemeiată.

Legea nr. 161/2003 „privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției”, cuprinde în Cartea a II-a intitulată „Modificarea unor reglementări în scopul prevenirii și combaterii corupției”, Titlul al III-lea, la art. XVI (1) lit. c), după modificările aduse Legii nr. 188/1999, prin art. XIII și dispoziții referitoare la Regulamentul de organizare și funcționare al A.N.F.

(art. XIV) și cele referitoare la armonizarea statutelor speciale (art. XV), obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală de a solicita avizul A.N.F., pentru stabilirea funcțiilor publice până la 1 iunie 2003 [lit. a)], de a face modificările în structura organizatorică și în statele de funcții, stabilirea numărului de funcții publice, până la 1 iulie 2003 [lit. b)] și de a face reîncadrarea funcționarilor publici, până la 15 iulie 2003 [lit. c)]. Modul de redactare este clar, în sensul că termenul este imperativ, și nu de recomandare. Respectând dispozițiile legale, Direcția Generală a Vămilor a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care s-a procedat la numirea în funcții publice, a personalului, în urma acordării de puncte.

Decizia nr. 1266 din 14 august 2003, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare, este nelegală, întrucât nu respectă aceste dispoziții legale și Ordinul nr. 218/2003, al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ce cuprinde criteriile ce urmează a fi aplicate cumulativ, s-a dat cu depășirea termenului prevăzut de lege și cu aplicarea unor criterii suplimentare fără temei legal. Recurenta a mai arătat că prin modul folosit de instanță, de soluționare a cauzei, s-a ajuns la o promovare nejustificată, și că, instanța se face vinovată de plus petita , că ar fi anulat avizul nr. 5190/2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, care nu s-a cerut. Nici aceste susțineri nu pot fi primite, deoarece reglementările din art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003 și care nu fac parte din Legea nr. 188/1999, modificată, sunt dispoziții legale ce au caracterul de norme speciale, derogatorii de la cadrul general (Legea nr. 188/1999, modificată).

În cuprinsul acestor articole nu se găsesc reglementări care să prevadă că dacă urmare a reîncadrării (și nu echivalare) a funcționarilor, conform modalității stabilite prin acestea rezultă o funcție superioară, aceasta nu va avea loc, echivalând cu o promovare nejustificată. Pentru a exista plus petita , trebuie ca prin obiectul acțiunii să nu se ceară ceva, iar dispozitivul hotărârii (ceea ce se execută) să se dispună, situație ce nu se regăsește în cauză. În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 19 ianuarie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.