ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

O.E., în contradictoriu cu

Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici,

a solicitat anularea deciziei nr. 1264 din 14 august 2003, emisă de prima

pârâtă, prin care s-a revocat decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 a aceleiași

pârâte, anularea deciziei nr. 1266/2003, emisă tot de prima pârâtă, prin care

s-a procedat la o nouă reîncadrare a sa, urmare a notei de constatare nr. 43254

din 25 iulie 2003, încheiată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Direcția

Generală a Vămilor și Uniunea Sindicatelor Funcționarilor Publici, anularea

deciziei nr. 1194 din 25 iulie 2003, prin care se comunică criteriile de

reîncadrare stabilite conform notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003

și a deciziei nr. 1274 din 15 august 2003, prin care s-a aprobat noul stat de

funcțiuni și personal din cadrul sistemului vamal, cu consecința reîncadrării

sale în funcția publică efectuată prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Direcției

Generale a Vămilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a arătat, în esență, că Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și în mediul de

afaceri, prevenirea și sancționarea corupției; în dispozițiile art. XVI și XVII

prevede obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația

publică locală și centrală de a proceda la reîncadrarea funcționarilor publici

pe noile funcții stabilite de lege, până la data de 15 iulie 2003.

În respectarea acestor

dispoziții legale, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis Ordinul nr.

218/2003 (M. Of. nr. 386/4.06.2003), prin care s-au aprobat Instrucțiunile

privind reîncadrarea funcționarilor publici, care în art. 2 prevede condițiile

în care se numesc funcționarii publici, iar la art. 4 se prevede cum se va face

reîncadrarea în funcțiile publice de execuție. Dispozițiile din ordin se referă

la condiții și criterii care evaluate, conduc la acordarea de puncte persoanei

ce urmează a fi reîncadrată.

În aplicarea celor de mai

sus, Direcția Generală a Vămilor a procedat la emiterea deciziei nr. 1163 din 15

iulie 2003, prin care a fost numită în funcția de inspector principal, obținând

8,02 puncte.

Ulterior, i s-a comunicat

că, urmare a deciziei Direcției Generale a Vămilor nr. 1266/2003, a fost

reîncadrată, ca inspector asistent, precizându-se că prima sa reîncadrare,

conform deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, a fost revocată prin decizia nr. 1264

din 14 august 2003, fără a se arăta de ce.

În urma contestației, Direcția

Generală a Vămilor a arătat că noua decizie a fost emisă ca urmare a notei de

constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a reprezentanților Direcției Generale a

Vămilor, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și Uniunii Sindicatelor

Funcționarilor Publici din România, în baza căreia au fost emise decizia Direcției

Generale a Vămilor nr. 1194/2003, care stabilea noi criterii de reîncadrare în

funcția publică, decizia Direcției Generale a Vămilor nr. 1294/2003, de

revocare a primei reîncadrări, precum și decizia nr. 1273 din 15 august 2003,

de aprobare a unui nou stat de funcții publice, avizat de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici.

Cea de-a doua reîncadrare a

sa în funcția publică este nelegală și o prejudiciază, încadrând-o într-o

funcție inferioară celei avute inițial.

Curtea de Apel Constanța, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 16/CA din 19 ianuarie 2004, a

respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea, a anulat actele

contestate și a obligat Autoritatea Națională a Vămilor să respecte reîncadrarea

reclamantei în funcția publică, efectuată prin decizia nr. 1163 din 15 iulie

2003, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că prima reîncadrare s-a efectuat în condițiile stabilite de

lege, nota de constatare nu constituie un act normativ și nu poate avea forța

juridică superioară Ordinului nr. 218/2003. Nota de constatare cuprinde

criterii suplimentare de punctaj conform cărora punctajul obținut de

funcționarii publici este condiționat de funcția publică deținută anterior și

nu are temei legal.

Măsura revocării deciziilor

de reîncadrare nu este justificată în fapt și în drept, nu cuprinde motivele de

legalitate sau oportunitate pe care s-a întemeiat și apare ca o manifestare

discreționară a Autorității Naționale a Vămilor.

Considerând hotărârea

nelegală, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a declarat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Se susține că hotărârea

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în sensul că

greșit s-a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind

anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie .2003, aceasta neputând fi

asimilată unui act administrativ.

Instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia, prin reținerea termenului de 15 iulie 2003,

prevăzut de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, ca termen de decădere,

și nu de recomandare.

Se susține că prin soluția

adoptată, se depășesc procentele maxime prevăzute în avizul nr. 5190/2003, al Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, care nu a făcut obiectul cauzei, astfel s-a

ajuns la situația

plus petita

și că s-a făcut o promovare nejustificată.

Susținerea recurentei, că

nota de constatare nu este un act administrativ și nici nu face parte din

categoria actelor pregătitoare premergătoare emiterii deciziilor nr. 1194, nr. 1266,

nr. 1264 și nr. 1274, fiind o simplă adresă prin care se comunică o anumită

opinie în legătură cu înțelesul unei dispoziții legale și de aceea nu poate fi

supusă controlului instanțelor de contencios administrativ, ea neavând un

caracter obligatoriu și nici nu produce consecințe juridice în ce privește

raporturile de serviciu ale reclamantei, în mod justificat nu a fost primită de

instanță.

„Nota” este un act

premergător al deciziilor de încadrare și nu poate avea o natură juridică

diferită de cea a actelor juridice pe care le precede, cuprinde dispoziții cu

caracter imperativ, obligatoriu, a produs consecințe juridice, cu efecte asupra

raporturilor de serviciu ale reclamantei, astfel legal s-a respins excepția

inadmisibilității capătului de cerere din acțiune privind anularea ei.

Nici susținerea că termenul

de 15 iulie 2003 este de recomandare, și nu de decădere, nu este întemeiată.

Legea nr. 161/2003 „privind

unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților

publice, a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, prevenirea și

sancționarea corupției”, cuprinde în Cartea a II-a intitulată „Modificarea unor

reglementări în scopul prevenirii și combaterii corupției”, Titlul al III-lea,

la art. XVI (1) lit. c), după modificările aduse Legii nr. 188/1999, prin art. XIII

și dispoziții referitoare la Regulamentul de organizare și funcționare al

A.N.F. (art. XIV) și cele referitoare la armonizarea statutelor speciale (art. XV),

obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația publică

centrală și locală de a solicita avizul A.N.F., pentru stabilirea funcțiilor

publice până la 1 iunie 2003 [lit. a)], de a face modificările în structura

organizatorică și în statele de funcții, stabilirea numărului de funcții

publice, până la 1 iulie 2003 [lit. b)] și de a face reîncadrarea

funcționarilor publici, până la 15 iulie 2003 [lit. c)].

Modul de redactare este

clar, în sensul că termenul este imperativ, și nu de recomandare.

Respectând dispozițiile

legale, Direcția Generală a Vămilor a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003,

prin care s-a procedat la numirea în funcții publice, a personalului, în urma

acordării de puncte.

Decizia nr. 1266 din 14

august 2003, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare, este nelegală,

întrucât nu respectă aceste dispoziții legale și Ordinul nr. 218/2003, al

Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ce cuprinde

criteriile ce urmează a fi aplicate cumulativ, s-a dat cu depășirea termenului

prevăzut de lege și cu aplicarea unor criterii suplimentare fără temei legal.

Recurenta a mai arătat că

prin modul folosit de instanță, de soluționare a cauzei, s-a ajuns la o

promovare nejustificată, și că, instanța se face vinovată de

plus petita

,

că ar fi anulat avizul nr. 5190/2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici, care nu s-a cerut.

Nici aceste susțineri nu pot

fi primite, deoarece reglementările din art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003

și care nu fac parte din Legea nr. 188/1999, modificată, sunt dispoziții legale

ce au caracterul de norme speciale, derogatorii de la cadrul general (Legea nr.

188/1999, modificată).

În cuprinsul acestor

articole nu se găsesc reglementări care să prevadă că dacă urmare a

reîncadrării (și nu echivalare) a funcționarilor, conform modalității stabilite

prin acestea rezultă o funcție superioară, aceasta nu va avea loc, echivalând

cu o promovare nejustificată.

Pentru a exista

plus

petita

, trebuie ca prin obiectul acțiunii să nu se ceară ceva, iar

dispozitivul hotărârii (ceea ce se execută) să se dispună, situație ce nu se

regăsește în cauză.

În consecință, recursul

fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge declarat de Agenția

Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 19

ianuarie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2005.