ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8556/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 4 decembrie 2003, reclamanta I.D. a chemat în judecată Autoritatea

Națională a Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând

anularea, ca nelegale, a următoarelor acte:

- decizia nr. 1264 din 14

august 2003, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, de

revocare a unor decizii, printre care și a deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003,

a aceluiași emitent;

- decizia nr. 1194 din 25

iulie 2003, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, prin

care s-au stabilit noile criterii de reîncadrare și punctaje stabilite conform

notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Secretarului general al

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici;

- decizia nr. 1266 din 14

august 2003, emisă tot de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor,

prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare a reclamantei, în funcția publică

(printre alți funcționari publici);

- nota de constatare nr. 43254

din 25 iulie 2003, încheiată de Secretarul general al Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, referitoare la o corectă și unitară interpretare a

dispozițiilor legale, cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici.

Totodată, reclamanta a

solicitat menținerea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Directorului general

al Direcției Generale a Vămilor, prin care a fost numită în funcția publică de

consilier juridic A.III.1, consilier juridic principal, cu punctaj final 8,94,

obținut în urma evaluării prealabile (printre alți funcționari publici).

În urma ivirii unui conflict

negativ de competență, între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin

decizia nr. 1683 din 29 aprilie 2004, a stabilit competența de soluționare a

pricinii, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 384/PI

din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat actele atacate

și a menținut ca legală, decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de

Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a se pronunța în

acest sens, în primul rând, instanța a respins ca nefondată, excepția invocată

de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, potrivit căreia natura

juridică a notei de constatare atacată, nu este cea de act administrativ.

Instanța de fond a avut în vedere că actul atacat este un act administrativ,

întrucât acesta produce efecte juridice prin el însuși, generând emiterea

deciziilor emise de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, în baza lui.

În al doilea rând, instanța

de fond a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003,

prin care s-a modificat Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, precum și a Ordinului nr. 218/2003, a Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, Autoritatea Națională a Vămilor a emis decizia nr. 1163

din 15 iulie 2003, prin care, printre alți funcționari publici, reclamanta a

fost reîncadrată în funcția publică de consilier juridic principal, dar că,

urmare a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Agenției Naționale

a Funcționarilor Publici, s-au reanalizat toate încadrările și s-au revocat

deciziile de reîncadrare adoptate, dispunându-se și revocarea deciziei nr. 1163/2003.

Urmare a acestei proceduri,

reclamanta a fost reîncadrată, dar în funcția de consilier juridic asistent, cu

un punctaj inferior, având ca efect, diminuarea drepturilor salariale.

Instanța de fond a mai

reținut că deciziile atacate au fost emise în baza unei note de constatare

nelegale, din 25 iulie 2003, care încalcă, prin ea însăși, dispozițiile Legii nr.

161/2003, deoarece este dată după expirarea termenului legal prevăzut (15 iulie

2003) și fără respectarea Instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor,

aprobate prin Ordinul nr. 218/2003.

În consecință, instanța de

fond a apreciat că procedându-se astfel, s-a încălcat principiul stabilității statutului

profesional al funcționarilor publici, consacrat de Legea nr. 161/2003 și

dispozițiile legale cuprinse în art. 41 alin. (1) C. muncii, privind

modificarea raporturilor de muncă, numai cu acordul părților, care sunt

aplicabile potrivit art. 203 din Legea nr. 161/2003.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Agenția Națională a

Funcționarilor Publici și Autoritatea Națională a Vămilor, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, Agenția Națională

a Funcționarilor Publici, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, pe de

o parte, greșita interpretare de către instanța de fond, a actului dedus

judecății, respectiv a notei de constatare nr. 43254/2003. Recurenta susține că

acest act nu are caracter administrativ, fiind invocată în mod abuziv de

Autoritatea Națională a Vămilor, ca temei în preambulul deciziilor atacate,

deși acesta nu produce efecte juridice directe asupra raporturilor de serviciu

ale intimatei-reclamante.

Pe de altă parte, recurenta

arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că nota

de constatare nu poate fi asimilată actului administrativ, aceasta conținând

doar recomandări, nefiind, deci, supusă controlului de legalitate a instanței

de contencios administrativ. Se solicită modificarea în parte a sentinței

atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea notei de

constatare, ca fiind inadmisibil.

În drept, se invocă

dispozițiile Legii nr. 161/2003, a Ordinului nr. 218/2003, al Președintelui Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, precum și cele ale art. 304

1

C.

proc. civ.

Motivele de recurs formulate

de Autoritatea Națională a Vămilor, vizează aspectele legate de legalitatea

deciziilor nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003.

Printr-un prim motiv de

recurs se susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de

inadmisibilitate a acțiunii în contenciosul administrativ a reclamantei,

excepție întemeiată pe nerespectarea termenului prevăzut de lege în parcurgerea

procedurii prealabile, cu privire la decizia nr. 1266/2003.

Printr-un alt motiv de

recurs se susține că în mod greșit a reținut instanța de fond, ca fiind

aplicabil principiul neretroactivității și în cazul actelor administrative,

aceasta, cu atât mai mult, cu cât actele atacate vizează reîncadrarea pe post,

iar nu promovarea sau avansarea.

Totodată, recurenta

Autoritatea Națională a Vămilor susține că instanța de fond nu a avut în vedere

evoluția profesională a intimatei I.D. și nici faptul că actele administrate

atacate vizează reîncadrarea funcționarului public, iar nu avansarea sau

promovarea într-o funcție publică vacantă superioară, când sunt aplicabile

dispozițiile art. 54 și urm. din Legea nr. 161/2003.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în

cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Prin dispozițiile art. XVI

din Legea nr. 161/2003, prin care s-a modificat Legea nr. 188/1999, s-a

instituit obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația

publică centrală și locală, de a solicita avizul Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, pentru stabilirea funcțiilor publice până la data de 1

iunie 2003, de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică

și în statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcționari publici, cu

respectarea prevederilor acestei legi până la data de 1 iulie 2003, precum și

aceea de a face reîncadrarea funcționarilor publici conform prevederilor Legii nr.

161/2003, până la data de 15 iulie 2003.

Totodată, prin art. XVII din

Legea nr. 161/2003, s-a reglementat și situația funcționarilor publici numiți

în funcțiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, cu modificările și

completările ulterioare, pentru modalitățile de reîncadrare pe funcțiile publice.

În cauză, este necontestat

că având în vedere prevederile art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003,

precum și avizul nr. 4958 din 8 iulie 2003, al Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, Direcția Generală a Vămilor a emis decizia nr. 1163 din

15 iulie 2003, privind numirea în funcțiile publice (de conducere și de

execuție), conform anexelor 1-10.

Prin această decizie,

intimata-reclamantă I.D. a fost reîncadrată din funcția veche de consilier

juridic A.III.1, în funcția publică de consilier juridic principal, cu un

punctaj final de 8,94, în baza Legii nr. 161/2003.

Ulterior, a fost emisă nota

de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, prin care s-a dispus reanalizarea tuturor

reîncadrărilor funcționarilor publici efectuate până la termenul legal

prevăzut, respectiv 15 iulie 2003, prin aplicarea unitară și corectă a

criteriului prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 218 din 27 mai

2003, precum și revocarea actelor administrative de reîncadrare a

funcționarilor publici, adoptate până la data de 27 iulie 2003.

În aceste condiții nu se

poate reține susținerea recurentei, Agenția Națională a Funcționarilor Publici,

conform căreia nota de constatare nu poate fi supusă controlului instanței de

contencios administrativ, aceasta producând efecte juridice prin ea însăși.

Chiar și în ipoteza extremă în care s-ar considera a fi doar un act preparator,

în raport cu deciziile ulterioare emise în baza notei de constatare, aceasta

poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ, în baza

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990.

Este de necontestat că, atât

deciziile, cât și nota de constatare atacate, au fost emise după expirarea

termenului legal prevăzut de Legea nr. 161/2003, respectiv 15 iulie 2003,

termen care nu are caracter de recomandare, cum greșit au susținut

recurentele-pârâte, dispozițiile art. XVI alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

având un caracter imperativ.

Nici motivul de recurs, prin

care se invocă excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ,

pe considerentul că nu s-a respectat termenul de contestare prevăzut de H.G. nr.

1084/2001, cu privire la decizia nr. 1266/2003, nu poate fi primit, în cauză fiind

pus în discuție faptul că prin nota de constatare și decizia respectivă au fost

încălcate dispozițiile Legii nr. 161/2003, ale Legii nr. 188/1999 și ale

Ordinului nr. 218/2003, prin aceasta stabilindu-se un punctaj fără fundament

legal, vizându-se, deci, legalitatea deciziei în integralitatea sa, iar nu doar

a poz. 5, pag. 2, anexa 10 la decizia nr. 1266/2003.

De altfel, contrar celor

susținute de recurenta Autoritatea Națională a Vămilor, se constată că instanța

de fond a avut în vedere că în cauză nu sunt vizate aspecte legate de avansare

sau promovare, ci de reîncadrarea funcționarilor publici în baza unor

dispoziții legale, iar nu a unor acte administrative nelegale.

În plus, se constată că atât

motivele de recurs ale ambelor recurente, cât și actele atacate nu au în vedere

principiul stabilității în exercitarea funcției publice instituit prin Legea nr.

188/1999 și nici faptul că scopul acestei legi (cu modificările și completările

ulterioare), îl constituie, în principal, asigurarea în conformitate cu

dispozițiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist și eficient.

Prin urmare, constatându-se

că sentința criticată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar

motivele de recurs, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în

baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la cele ale art. 14, 15 și

18 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și de Autoritatea

Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, împotriva sentinței

civile nr. 384 din 20 septembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 26 noiembrie 2004.