ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8556/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 decembrie 2003, reclamanta I.D.

a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând anularea, ca nelegale, a următoarelor acte: - decizia nr. 1264 din 14 august 2003, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, de revocare a unor decizii, printre care și a deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, a aceluiași emitent; - decizia nr. 1194 din 25 iulie 2003, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, prin care s-au stabilit noile criterii de reîncadrare și punctaje stabilite conform notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Secretarului general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici; - decizia nr. 1266 din 14 august 2003, emisă tot de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare a reclamantei, în funcția publică (printre alți funcționari publici); - nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, referitoare la o corectă și unitară interpretare a dispozițiilor legale, cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici.

Totodată, reclamanta a solicitat menținerea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor, prin care a fost numită în funcția publică de consilier juridic A.III.1, consilier juridic principal, cu punctaj final 8,94, obținut în urma evaluării prealabile (printre alți funcționari publici). În urma ivirii unui conflict negativ de competență, între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1683 din 29 aprilie 2004, a stabilit competența de soluționare a pricinii, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 384/PI din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat actele atacate și a menținut ca legală, decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a se pronunța în acest sens, în primul rând, instanța a respins ca nefondată, excepția invocată de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, potrivit căreia natura juridică a notei de constatare atacată, nu este cea de act administrativ. Instanța de fond a avut în vedere că actul atacat este un act administrativ, întrucât acesta produce efecte juridice prin el însuși, generând emiterea deciziilor emise de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, în baza lui.

În al doilea rând, instanța de fond a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003, prin care s-a modificat Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, precum și a Ordinului nr. 218/2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Autoritatea Națională a Vămilor a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care, printre alți funcționari publici, reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică de consilier juridic principal, dar că, urmare a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, s-au reanalizat toate încadrările și s-au revocat deciziile de reîncadrare adoptate, dispunându-se și revocarea deciziei nr. 1163/2003.

Urmare a acestei proceduri, reclamanta a fost reîncadrată, dar în funcția de consilier juridic asistent, cu un punctaj inferior, având ca efect, diminuarea drepturilor salariale. Instanța de fond a mai reținut că deciziile atacate au fost emise în baza unei note de constatare nelegale, din 25 iulie 2003, care încalcă, prin ea însăși, dispozițiile Legii nr. 161/2003, deoarece este dată după expirarea termenului legal prevăzut (15 iulie 2003) și fără respectarea Instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor, aprobate prin Ordinul nr. 218/2003. În consecință, instanța de fond a apreciat că procedându-se astfel, s-a încălcat principiul stabilității statutului profesional al funcționarilor publici, consacrat de Legea nr. 161/2003 și dispozițiile legale cuprinse în art. 41 alin. (1) C. muncii, privind modificarea raporturilor de muncă, numai cu acordul părților, care sunt aplicabile potrivit art. 203 din Legea nr. 161/2003.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Autoritatea Națională a Vămilor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În esență, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, pe de o parte, greșita interpretare de către instanța de fond, a actului dedus judecății, respectiv a notei de constatare nr. 43254/2003. Recurenta susține că acest act nu are caracter administrativ, fiind invocată în mod abuziv de Autoritatea Națională a Vămilor, ca temei în preambulul deciziilor atacate, deși acesta nu produce efecte juridice directe asupra raporturilor de serviciu ale intimatei-reclamante.

Pe de altă parte, recurenta arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că nota de constatare nu poate fi asimilată actului administrativ, aceasta conținând doar recomandări, nefiind, deci, supusă controlului de legalitate a instanței de contencios administrativ. Se solicită modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea notei de constatare, ca fiind inadmisibil. În drept, se invocă dispozițiile Legii nr. 161/2003, a Ordinului nr. 218/2003, al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, precum și cele ale art. 304 1 C. proc. civ. Motivele de recurs formulate de Autoritatea Națională a Vămilor, vizează aspectele legate de legalitatea deciziilor nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003.

Printr-un prim motiv de recurs se susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii în contenciosul administrativ a reclamantei, excepție întemeiată pe nerespectarea termenului prevăzut de lege în parcurgerea procedurii prealabile, cu privire la decizia nr. 1266/2003. Printr-un alt motiv de recurs se susține că în mod greșit a reținut instanța de fond, ca fiind aplicabil principiul neretroactivității și în cazul actelor administrative, aceasta, cu atât mai mult, cu cât actele atacate vizează reîncadrarea pe post, iar nu promovarea sau avansarea. Totodată, recurenta Autoritatea Națională a Vămilor susține că instanța de fond nu a avut în vedere evoluția profesională a intimatei I.D.

și nici faptul că actele administrate atacate vizează reîncadrarea funcționarului public, iar nu avansarea sau promovarea într-o funcție publică vacantă superioară, când sunt aplicabile dispozițiile art. 54 și urm. din Legea nr. 161/2003. Examinându-se sentința atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin dispozițiile art. XVI din Legea nr. 161/2003, prin care s-a modificat Legea nr. 188/1999, s-a instituit obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală, de a solicita avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru stabilirea funcțiilor publice până la data de 1 iunie 2003, de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcționari publici, cu respectarea prevederilor acestei legi până la data de 1 iulie 2003, precum și aceea de a face reîncadrarea funcționarilor publici conform prevederilor Legii nr. 161/2003, până la data de 15 iulie 2003. Totodată, prin art. XVII din Legea nr. 161/2003, s-a reglementat și situația funcționarilor publici numiți în funcțiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, pentru modalitățile de reîncadrare pe funcțiile publice.

În cauză, este necontestat că având în vedere prevederile art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, precum și avizul nr. 4958 din 8 iulie 2003, al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Direcția Generală a Vămilor a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, privind numirea în funcțiile publice (de conducere și de execuție), conform anexelor 1-10. Prin această decizie, intimata-reclamantă I.D. a fost reîncadrată din funcția veche de consilier juridic A.III.1, în funcția publică de consilier juridic principal, cu un punctaj final de 8,94, în baza Legii nr. 161/2003.

Ulterior, a fost emisă nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin care s-a dispus reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcționarilor publici efectuate până la termenul legal prevăzut, respectiv 15 iulie 2003, prin aplicarea unitară și corectă a criteriului prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, precum și revocarea actelor administrative de reîncadrare a funcționarilor publici, adoptate până la data de 27 iulie 2003. În aceste condiții nu se poate reține susținerea recurentei, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, conform căreia nota de constatare nu poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ, aceasta producând efecte juridice prin ea însăși.

Chiar și în ipoteza extremă în care s-ar considera a fi doar un act preparator, în raport cu deciziile ulterioare emise în baza notei de constatare, aceasta poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ, în baza dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990. Este de necontestat că, atât deciziile, cât și nota de constatare atacate, au fost emise după expirarea termenului legal prevăzut de Legea nr. 161/2003, respectiv 15 iulie 2003, termen care nu are caracter de recomandare, cum greșit au susținut recurentele-pârâte, dispozițiile art. XVI alin. (1) din Legea nr. 161/2003, având un caracter imperativ. Nici motivul de recurs, prin care se invocă excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, pe considerentul că nu s-a respectat termenul de contestare prevăzut de H.G.

nr. 1084/2001, cu privire la decizia nr. 1266/2003, nu poate fi primit, în cauză fiind pus în discuție faptul că prin nota de constatare și decizia respectivă au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 161/2003, ale Legii nr. 188/1999 și ale Ordinului nr. 218/2003, prin aceasta stabilindu-se un punctaj fără fundament legal, vizându-se, deci, legalitatea deciziei în integralitatea sa, iar nu doar a poz. 5, pag. 2, anexa 10 la decizia nr. 1266/2003. De altfel, contrar celor susținute de recurenta Autoritatea Națională a Vămilor, se constată că instanța de fond a avut în vedere că în cauză nu sunt vizate aspecte legate de avansare sau promovare, ci de reîncadrarea funcționarilor publici în baza unor dispoziții legale, iar nu a unor acte administrative nelegale.

În plus, se constată că atât motivele de recurs ale ambelor recurente, cât și actele atacate nu au în vedere principiul stabilității în exercitarea funcției publice instituit prin Legea nr. 188/1999 și nici faptul că scopul acestei legi (cu modificările și completările ulterioare), îl constituie, în principal, asigurarea în conformitate cu dispozițiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist și eficient. Prin urmare, constatându-se că sentința criticată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar motivele de recurs, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la cele ale art. 14, 15 și 18 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, împotriva sentinței civile nr. 384 din 20 septembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 noiembrie 2004.