ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2004

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 39/P,

pronunțată la data de 27 ianuarie 2004 în dosarul nr. 9316/CA/2003, Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă, privind judecarea

cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta I.D. împotriva

Autorității Naționale a Vămilor și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut că obiectul cauzei îl formează cererea de anulare a

deciziilor nr. 1194, nr. 1264 și nr. 1266/2003, emise de Directorul general al

Autorității Naționale a Vămilor, care au avut ca urmare reîncadrarea

reclamantei din funcția de consilier juridic principal, în aceea de consilier

juridic asistent.

A motivat Curtea de apel că în

raport cu obiectul cauzei, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999,

ci ale Codului muncii, fiind vorba de un litigiu de muncă, de competența

tribunalului, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C. proc.

civ. și art. 284 C. muncii.

Prin sentința nr. 244/P, pronunțată

la data de 26 februarie 2004 în dosarul nr. 1328/C/2003, Tribunalul Timiș, secția

civilă, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție,

pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Competența de soluționare a cauzei

aparține curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

Este necontestat că prin acțiunea

formulată s-a cerut anularea unor acte administrative emise de autorități

administrative în limitele competențelor stabilite prin lege, vizând

raporturile de funcție, de serviciu în care se află reclamanta, cu Autoritatea Națională

a Vămilor.

Din prevederile generale ale Legii nr.

188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată și completată prin

Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în

exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri

și prevenirea corupției, rezultă că litigiile vizând raporturile de funcție, de

serviciu dintre funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile publice,

sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.

De menționat că, potrivit

prevederilor art. 39 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1084/2001, emisă în

temeiul art. 61 din Legea nr. 188/1999, chiar și în cazul evaluării

performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, cel

nemulțumit se poate adresa instanței de contencios administrativ.

Pe de altă parte, având în vedere că

actele administrative atacate sunt emise de autorități ale administrației

publice centrale, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel, ca instanță de contencios administrativ, este competentă să

soluționeze cauza de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe I.D. și Autoritatea Națională a Vămilor, precum și Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 aprilie 2004.