ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 39/P, pronunțată la data de 27 ianuarie 2004 în dosarul nr. 9316/CA/2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă, privind judecarea cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta I.D. împotriva Autorității Naționale a Vămilor și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că obiectul cauzei îl formează cererea de anulare a deciziilor nr. 1194, nr. 1264 și nr. 1266/2003, emise de Directorul general al Autorității Naționale a Vămilor, care au avut ca urmare reîncadrarea reclamantei din funcția de consilier juridic principal, în aceea de consilier juridic asistent.

A motivat Curtea de apel că în raport cu obiectul cauzei, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, ci ale Codului muncii, fiind vorba de un litigiu de muncă, de competența tribunalului, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii. Prin sentința nr. 244/P, pronunțată la data de 26 februarie 2004 în dosarul nr. 1328/C/2003, Tribunalul Timiș, secția civilă, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Competența de soluționare a cauzei aparține curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

Este necontestat că prin acțiunea formulată s-a cerut anularea unor acte administrative emise de autorități administrative în limitele competențelor stabilite prin lege, vizând raporturile de funcție, de serviciu în care se află reclamanta, cu Autoritatea Națională a Vămilor. Din prevederile generale ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată și completată prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri și prevenirea corupției, rezultă că litigiile vizând raporturile de funcție, de serviciu dintre funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile publice, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.

De menționat că, potrivit prevederilor art. 39 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1084/2001, emisă în temeiul art. 61 din Legea nr. 188/1999, chiar și în cazul evaluării performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, cel nemulțumit se poate adresa instanței de contencios administrativ. Pe de altă parte, având în vedere că actele administrative atacate sunt emise de autorități ale administrației publice centrale, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel, ca instanță de contencios administrativ, este competentă să soluționeze cauza de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe I.D. și Autoritatea Națională a Vămilor, precum și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2004.