ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1649/2004

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

B.G., în contradictoriu cu

Autoritatea Națională a Vămilor (fosta Direcție Generală a Vămilor), a

solicitat anularea deciziei nr. 1266/2003, emisă de pârâtă și obligarea

acesteia, la emiterea unui nou act administrativ de numire în funcție, prin

care să fie repus în funcția publică de consilier vamal, deținută ulterior

emiterii deciziei contestate.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 487 din 16

decembrie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Tribunalului Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003, prevede că

pot fi atacate în contencios administrativ, numai măsurile legate de

sancționarea disciplinară a funcționarilor publici [art. 70 și urm.], de

imputare [art. 78], de redistribuire [art. 93] și în caz de încetare a

raporturilor de serviciu, din motive pe care funcționarul public le consideră

netemeinice sau nelegale [art. 94

1

].

De asemeni, potrivit H.G. nr. 1084/2001

și H.G.1087/2001, tot instanței de contencios administrativ îi revine

competența în litigiile privind evaluarea funcționarilor publici, contestarea

calificativelor și desfășurarea examenelor pentru ocuparea funcțiilor publice;

or, în speță nu subzistă nici una din aceste situații, astfel că sunt

aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv competența revine

tribunalului, conform art. 284 C. muncii, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b

1

)

C. proc. civ.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința nr. 242/P din 26 februarie 2004, a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții de Apel Timișoara și constatând

existența conflictului negativ de competență, a înaintat cauza, Înaltei Curți

de Casație și Justiție, pentru emiterea regulatorului de competență,

reținându-se că decizia atacată este un act administrativ al unei autorități

centrale.

Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență, când două sau mai multe instanțe se declară

deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, regulatorul urmând a fi

emis conform art. 22 pct. 3 C. proc. civ., de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Aici cauza a fost înregistrată sub nr.

3813/2004.

Analizând actele de la dosar, se va

stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ, potrivit celor ce se vor arăta:

Legea nr. 188/1999, la art. 2 alin. (3),

prevede că funcționarii publici sunt numiți de către conducătorul autorității

sau instituției publice, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.

Art. 5 alin. (2) din lege, prevede

că personalul din aparatul de lucru al autorităților și instituțiilor publice, care

efectuează activități de secretariat, administrație, protocol, gospodărire,

întreținere-reparații și de deservire, este angajat cu contract individual de

muncă.

Persoanele care ocupă aceste funcții,

nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii.

De aici rezultă că personalul numit

în funcție de către conducătorul autorității, este considerat funcționar

public, ca și în cazul de față.

Obiectul acțiunii îl constituie

anularea deciziei nr. 1266/2003, a Directorului General al Direcției Generale a

Vămilor, act administrativ emis de o autoritate centrală, astfel că în speță

își găsește aplicarea art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a

cauzei revenind Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ,

căreia urmează a i se înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării

cauzei privind pe B.G. și Autoritatea Națională a Vămilor, în favoarea Curții

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință, astăzi 28

aprilie 2004.