ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1649/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.G., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor (fosta Direcție Generală a Vămilor), a solicitat anularea deciziei nr. 1266/2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, la emiterea unui nou act administrativ de numire în funcție, prin care să fie repus în funcția publică de consilier vamal, deținută ulterior emiterii deciziei contestate. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 487 din 16 decembrie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003, prevede că pot fi atacate în contencios administrativ, numai măsurile legate de sancționarea disciplinară a funcționarilor publici [art. 70 și urm.], de imputare [art. 78], de redistribuire [art. 93] și în caz de încetare a raporturilor de serviciu, din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale [art. 94 1 ]. De asemeni, potrivit H.G. nr. 1084/2001 și H.G.1087/2001, tot instanței de contencios administrativ îi revine competența în litigiile privind evaluarea funcționarilor publici, contestarea calificativelor și desfășurarea examenelor pentru ocuparea funcțiilor publice; or, în speță nu subzistă nici una din aceste situații, astfel că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv competența revine tribunalului, conform art. 284 C. muncii, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc.

civ. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 242/P din 26 februarie 2004, a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții de Apel Timișoara și constatând existența conflictului negativ de competență, a înaintat cauza, Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru emiterea regulatorului de competență, reținându-se că decizia atacată este un act administrativ al unei autorități centrale. Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență, când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, regulatorul urmând a fi emis conform art. 22 pct. 3 C. proc. civ., de Înalta Curte de Casație și Justiție. Aici cauza a fost înregistrată sub nr. 3813/2004.

Analizând actele de la dosar, se va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, potrivit celor ce se vor arăta: Legea nr. 188/1999, la art. 2 alin. (3), prevede că funcționarii publici sunt numiți de către conducătorul autorității sau instituției publice, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi. Art. 5 alin. (2) din lege, prevede că personalul din aparatul de lucru al autorităților și instituțiilor publice, care efectuează activități de secretariat, administrație, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, este angajat cu contract individual de muncă. Persoanele care ocupă aceste funcții, nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii.

De aici rezultă că personalul numit în funcție de către conducătorul autorității, este considerat funcționar public, ca și în cazul de față. Obiectul acțiunii îl constituie anularea deciziei nr. 1266/2003, a Directorului General al Direcției Generale a Vămilor, act administrativ emis de o autoritate centrală, astfel că în speță își găsește aplicarea art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revenind Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, căreia urmează a i se înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei privind pe B.G. și Autoritatea Națională a Vămilor, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință, astăzi 28 aprilie 2004.