ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5543/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 aprilie 2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta H.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 72/2005, emis de conducătorul autorității pârâte, menținerea Ordinului nr. 40730 din 29 noiembrie 2004, emis de conducătorul aceleiași autorități și, în consecință, încadrarea reclamantei în funcția de inspector vamal superior, conform deciziei nr. 1163/2003, a Directorului Direcției Generale a Vămilor. În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat greșita aplicare a O.U.G.

nr. 92/2004, încălcarea drepturilor sale recunoscute de Legea nr. 161/2003 și încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Prin sentința civilă nr. 1068 din 2 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că ordinul contestat este legal, fiind emis în aplicarea art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004; aceste dispoziții legale sunt aplicabile și reclamantei, deoarece în lipsa noii reîncadrări, reclamanta nu ar putea beneficia de o salarizare potrivit O.U.G. nr. 92/2004. A fost înlăturată și aprecierea reclamantei, cu privire la retroactivitatea Ordinului nr. 72/2005, acesta aplicându-se cu începere de la 1 ianuarie 2005, conform O.U.G.

nr. 92/2004. În termen legal, împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs, reclamanta H.L., precum și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Cererea de recurs formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (cererea scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997) a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei, în esență, s-a arătat că instanța a dat o greșită interpretare dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 și ca urmare, a apreciat în mod eronat că aceste dispoziții sunt aplicabile și reclamantei.

Ordonanța de urgență a Guvernului în discuție nu cuprinde criterii de evaluare și nici un sistem de punctaj în baza cărora să se procedeze la o reîncadrare a funcționarilor publici, obiectul de reglementare privind în mod exclusiv „drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005” [art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2004]. Cererea de recurs formulată de reclamantă nu a fost timbrată anticipat, așa cum cer dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste condiții, conform art. 36 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar prevăzut de O.G.

nr. 32/1995. Recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală, astfel încât se va face aplicația art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în sensul anulării recursului în discuție. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor aduse de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea hotărârii judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București. Instanța fondului a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale. Prin O.U.G.

nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului. Prin art. 6 alin. (1) - (9) din această ordonanță s-a precizat reîncadrarea funcționarilor publici de execuție, în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004 (privind unele măsuri în domeniul funcției publice).

Pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 92/2004, autoritatea vamală a emis Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, iar dispozițiile art. 6 din actul normativ arătat se aplică tuturor funcționarilor publici, deci inclusiv recurentei-reclamante. Potrivit art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul I, se reîncadrează în gradul profesional „asistent” și beneficiază de salariul de bază prevăzut în Anexele nr. I - IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional „asistent”, treapta I de salarizare. Dacă s-ar accepta ideea că prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 nu se aplică recurentei-reclamante, s-ar ajunge la constatarea că nu există o bază legală pentru stabilirea salariului acesteia pe anul în curs, ceea ce nu este posibil.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., acest recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta H.L. împotriva sentinței civile nr. 1068 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.