ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5543/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

aprilie 2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta H.L. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 72/2005, emis de

conducătorul autorității pârâte, menținerea Ordinului nr. 40730 din 29

noiembrie 2004, emis de conducătorul aceleiași autorități și, în consecință,

încadrarea reclamantei în funcția de inspector vamal superior, conform deciziei

nr. 1163/2003, a Directorului Direcției Generale a Vămilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

invocat greșita aplicare a O.U.G. nr. 92/2004, încălcarea drepturilor sale

recunoscute de Legea nr. 161/2003 și încălcarea principiului neretroactivității

legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 1068 din 2

iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că ordinul contestat este legal, fiind emis în aplicarea

art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004; aceste dispoziții legale sunt aplicabile și

reclamantei, deoarece în lipsa noii reîncadrări, reclamanta nu ar putea

beneficia de o salarizare potrivit O.U.G. nr. 92/2004.

A fost înlăturată și aprecierea

reclamantei, cu privire la retroactivitatea Ordinului nr. 72/2005, acesta

aplicându-se cu începere de la 1 ianuarie 2005, conform O.U.G. nr. 92/2004.

În termen legal, împotriva sus

menționatei sentințe au declarat recurs, reclamanta H.L., precum și Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Cererea de recurs formulată de Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (cererea scutită de taxa

judiciară de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997) a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei, în

esență, s-a arătat că instanța a dat o greșită interpretare dispozițiilor art.

6 din O.U.G. nr. 92/2004 și ca urmare, a apreciat în mod eronat că aceste

dispoziții sunt aplicabile și reclamantei. Ordonanța de urgență a Guvernului în

discuție nu cuprinde criterii de evaluare și nici un sistem de punctaj în baza

cărora să se procedeze la o reîncadrare a funcționarilor publici, obiectul de reglementare

privind în mod exclusiv „drepturile salariale și alte drepturi ale

funcționarilor publici pentru anul 2005” [art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr.

92/2004].

Cererea de recurs formulată de

reclamantă nu a fost timbrată anticipat, așa cum cer dispozițiile art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 146/1997. În aceste condiții, conform art. 36 alin. (1) din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, Înalta Curte de Casație

și Justiție a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a achita taxa judiciară

de timbru și de a depune timbrul judiciar prevăzut de O.G. nr. 32/1995.

Recurenta-reclamantă nu și-a

îndeplinit această obligație legală, astfel încât se va face aplicația art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în

sensul anulării recursului în discuție.

Examinând sentința atacată, prin

prisma criticilor aduse de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive

pentru casarea sau modificarea hotărârii judecătorești pronunțate de Curtea de

Apel București.

Instanța fondului a interpretat și

aplicat corect dispozițiile legale.

Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost

reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru

anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a

sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei

ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport

cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa

postului.

Prin art. 6 alin. (1) - (9) din

această ordonanță s-a precizat reîncadrarea funcționarilor publici de execuție,

în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care

o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004 (privind unele măsuri în

domeniul funcției publice).

Pentru punerea în aplicare a O.U.G.

nr. 92/2004, autoritatea vamală a emis Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, iar

dispozițiile art. 6 din actul normativ arătat se aplică tuturor funcționarilor

publici, deci inclusiv recurentei-reclamante.

Potrivit art. 6 alin. (3) din O.U.G.

nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr.

82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul I, se reîncadrează în

gradul profesional „asistent” și beneficiază de salariul de bază prevăzut în

Anexele nr. I - IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul

profesional „asistent”, treapta I de salarizare.

Dacă s-ar accepta ideea că

prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 nu se aplică recurentei-reclamante,

s-ar ajunge la constatarea că nu există o bază legală pentru stabilirea

salariului acesteia pe anul în curs, ceea ce nu este posibil.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 C. proc. civ., acest recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamanta H.L. împotriva sentinței civile nr. 1068 din 2 iunie 2005 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Respinge recursul declarat de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

aceleiași sentințe civile, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.