ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 martie 2005, reclamantul A.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, al Secretarului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor și menținerea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor și a Ordinului nr. 1435 al Secretariatului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, reîncadrarea sa pe funcția de inspector vamal principal, cu obligarea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor la plata diferenței de salariu și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin decizia nr. 1163/2003 a fost numit în funcția de inspector vamal principal, că prin deciziile nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003 a fost reîncadrat în funcția de inspector vamal asistent și că prin sentința civilă nr. 2071 din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a dispus anularea deciziilor nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003, s-a menținut decizia nr. 1163/2003 și s-a dispus reîncadrarea sa în funcția de inspector vamal principal și obligarea Autorității Naționale a Vămilor, la plata drepturilor salariale corespunzătoare acestei funcții. Mai arată că hotărârea judecătorească a fost pusă în executare abia la 4 noiembrie 2004, însă prin Ordinul nr. 72/2005 a fost abuziv reîncadrat în funcția de inspector vamal asistent, deoarece se încalcă prevederile art. 43 din O.U.G.

nr. 92/2004, prin neefectuarea reîncadrării în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia, se dispune pentru trecut, e în contradicție cu Legea nr. 188/1999 și prevederile Legii nr. 161/2003 și nu ține cont de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 880 din 11 mai 2005, a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea Ordinului nr. 72/2005, în ce-l privește pe reclamant și a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să-l încadreze în funcția de inspector vamal principal, cu stabilirea drepturilor salariale aferente funcției. Instanța reține, în motivarea sentinței, că reclamantul are un drept câștigat în baza sentinței civile nr. 2071/2003, a Curții de Apel București și a Ordinului nr. 1435 din 4 noiembrie 2004 al Secretarului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, drept ce nu-i putea fi încălcat prin aplicarea O.U.G.

nr. 92/2004, act normativ ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici pe anul 2005, nu și reîncadrarea acestora. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că instanța a pronunțat hotărârea, cu aplicarea greșită a legii, deoarece reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale București și birourilor vamale subordonate, făcută prin Ordinul nr. 72/2005, s-a realizat în funcțiile corespunzătoare celor prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 92/2004, pentru intimatul-reclamant, funcția de inspector vamal principal, categoria A, clasa III, gradul 2, corespunzându-i funcția de inspector vamal clasa I, gradul asistent, treapta 2 de salarizare.

Susține și că s-a reținut greșit că reîncadrarea intimatului-reclamant încalcă principiul dreptului câștigat prin sentința civilă nr. 2071/2003, cu toate că sentința s-a pronunțat în temeiul Legii nr. 161/2003, însă prin apariția O.U.G. nr. 92/2004, orice dispoziții contrare au fost abrogate, astfel că nici sentința nu mai poate constitui temei legal pentru încadrarea și salarizarea acestuia, pentru că nu poate să modifice un act normativ sau să înlăture aplicarea lui. Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins, susținând că instanța a aplicat corect legea, prin aceea că a avut un drept câștigat în baza sentinței civile nr. 2071/2003 a Curții de Apel București.

Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Intimatul a fost reîncadrat în funcția publică de inspector vamal principal, prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 82/2004, măsură modificată prin deciziile nr. 1264 și nr. 1266 din 14 august 2003, emise de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, prin care a fost reîncadrat în funcția de inspector vamal asistent. Acesta a contestat măsura respectivă și prin sentința civilă nr. 2071 din 4decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a dispus reîncadrarea sa în funcția publică de inspector vamal principal categoria A, clasa a III-a, gradul 2, hotărâre ce a fost pusă în executare prin Ordinul nr. 1435 din 4 noiembrie 2004, emis de Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor.

Însă, prin adoptarea O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, s-a impus reîncadrarea și a funcționarilor publici din sistemul vamal conform prevederilor acestei ordonanțe. Ca atare, prin Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005, emis de Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale și a birourilor vamale subordonate, intimatul fiind reîncadrat în funcția publică de inspector vamal clasa I, gradul asistent, treapta 2. S-au avut în vedere prevederile art. 6 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 92/2004, care stabilește că funcționarii publici salarizați la categoriile A, B și C, clasa a III-a, gradele 1-3, se reîncadrează în gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.

Ordinul contestat de recurent în prezenta cauză s-a emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor acestei ordonanțe, intimatul neavând de suferit în ce privește drepturile sale salariale, drepturi bănești ce nu s-au diminuat în urma reîncadrării. Trebuie ținut cont și că ordinul nu retroactivează, pentru că a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici, cu începere de 1 ianuarie 2005, așa cum s-a dispus prin ordonanță, în aplicarea căreia s-a emis. Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 sunt constituționale, prin mai multe decizii date în soluționarea unor excepții de neconstituționalitate a acestui articol, reținând că reîncadrarea prin lege a funcționarilor publici și salarizarea acestora nu reprezintă drepturi fundamentale și că ține de opțiunea liberă a legiuitorului, să facă încadrarea acestora în categorii, clase și grade profesionale, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.

În cazul funcționarilor publici din sistemul vamal s-a obținut și avizul nr. 744 din 21 ianuarie 2005 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, anterior emiterii Ordinului nr. 72/2005, în temeiul art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004. Nu poate fi reținută susținerea intimatului că a avut un drept câștigat prin sentința civilă nr. 2071/2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, deoarece hotărârea s-a pronunțat, având în vedere actele normative aplicabile în cauză, existente în acea perioadă, dar prin adoptarea O.U.G. nr. 92/2004 s-au produs modificări în legislația privitoare la încadrarea și salarizarea funcționarilor publici, iar după 1 ianuarie 2005, hotărârea judecătorească nu mai poate fi avută în vedere în ce privește pe intimat, ca urmare a intervenirii unei situații legale diferite față de cea existentă la data pronunțării sentinței.

Ordinul nr. 72/2005 s-a emis în baza și în executarea întocmai a ordonanței, astfel că acesta apare ca fiind legal și nu se impunea anularea lui, în ce privește pe intimat, cum greșit a dispus instanța de fond. Ca atare, se impune ca recursul să fie admis, să se caseze sentința recurată și pe fond, să fie respinsă acțiunea, ca neîntemeiată. Văzând și prevederile art. 312 și 314 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 880 din 11 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2006.