ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

martie 2005, reclamantul A.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 72 din 26

ianuarie 2005, al Secretarului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor și

menținerea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Directorului general al

Direcției Generale a Vămilor și a Ordinului nr. 1435 al Secretariatului de Stat

al Autorității Naționale a Vămilor, reîncadrarea sa pe funcția de inspector

vamal principal, cu obligarea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor la plata

diferenței de salariu și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că prin decizia nr. 1163/2003 a fost numit în funcția de inspector vamal

principal, că prin deciziile nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003 a fost reîncadrat

în funcția de inspector vamal asistent și că prin sentința civilă nr. 2071 din

4 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, s-a dispus anularea deciziilor nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003,

s-a menținut decizia nr. 1163/2003 și s-a dispus reîncadrarea sa în funcția de

inspector vamal principal și obligarea Autorității Naționale a Vămilor, la

plata drepturilor salariale corespunzătoare acestei funcții.

Mai arată că hotărârea

judecătorească a fost pusă în executare abia la 4 noiembrie 2004, însă prin

Ordinul nr. 72/2005 a fost abuziv reîncadrat în funcția de inspector vamal

asistent, deoarece se încalcă prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, prin

neefectuarea reîncadrării în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia, se

dispune pentru trecut, e în contradicție cu Legea nr. 188/1999 și prevederile

Legii nr. 161/2003 și nu ține cont de o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 880 din

11 mai 2005, a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea Ordinului nr.

72/2005, în ce-l privește pe reclamant și a obligat pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor să-l încadreze în funcția de inspector vamal principal, cu

stabilirea drepturilor salariale aferente funcției.

Instanța reține, în motivarea

sentinței, că reclamantul are un drept câștigat în baza sentinței civile nr.

2071/2003, a Curții de Apel București și a Ordinului nr. 1435 din 4 noiembrie

2004 al Secretarului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, drept ce nu-i

putea fi încălcat prin aplicarea O.U.G. nr. 92/2004, act normativ ce

reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici pe anul 2005, nu

și reîncadrarea acestora.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Susține că instanța a pronunțat

hotărârea, cu aplicarea greșită a legii, deoarece reîncadrarea funcționarilor

publici din cadrul Direcției Regionale Vamale București și birourilor vamale

subordonate, făcută prin Ordinul nr. 72/2005, s-a realizat în funcțiile

corespunzătoare celor prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 92/2004, pentru

intimatul-reclamant, funcția de inspector vamal principal, categoria A, clasa

III, gradul 2, corespunzându-i funcția de inspector vamal clasa I, gradul

asistent, treapta 2 de salarizare.

Susține și că s-a reținut greșit că

reîncadrarea intimatului-reclamant încalcă principiul dreptului câștigat prin

sentința civilă nr. 2071/2003, cu toate că sentința s-a pronunțat în temeiul

Legii nr. 161/2003, însă prin apariția O.U.G. nr. 92/2004, orice dispoziții

contrare au fost abrogate, astfel că nici sentința nu mai poate constitui temei

legal pentru încadrarea și salarizarea acestuia, pentru că nu poate să modifice

un act normativ sau să înlăture aplicarea lui.

Intimatul a formulat întâmpinare,

prin care solicită ca recursul să fie respins, susținând că instanța a aplicat

corect legea, prin aceea că a avut un drept câștigat în baza sentinței civile

nr. 2071/2003 a Curții de Apel București.

Recursul va fi admis, în sensul și

pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Intimatul a fost reîncadrat în

funcția publică de inspector vamal principal, prin decizia nr. 1163 din 15

iulie 2003, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor,

conform dispozițiilor O.U.G. nr. 82/2004, măsură modificată prin deciziile nr.

1264 și nr. 1266 din 14 august 2003, emise de Directorul general al Direcției

Generale a Vămilor, prin care a fost reîncadrat în funcția de inspector vamal

asistent.

Acesta a contestat măsura respectivă

și prin sentința civilă nr. 2071 din 4decembrie 2003, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, s-a dispus reîncadrarea sa

în funcția publică de inspector vamal principal categoria A, clasa a III-a,

gradul 2, hotărâre ce a fost pusă în executare prin Ordinul nr. 1435 din 4

noiembrie 2004, emis de Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor.

Însă, prin adoptarea O.U.G. nr.

92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici pe anul 2005, s-a impus reîncadrarea și a funcționarilor

publici din sistemul vamal conform prevederilor acestei ordonanțe.

Ca atare, prin Ordinul nr. 72 din 26

ianuarie 2005, emis de Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor,

s-a dispus reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale

Vamale și a birourilor vamale subordonate, intimatul fiind reîncadrat în

funcția publică de inspector vamal clasa I, gradul asistent, treapta 2.

S-au avut în vedere prevederile art.

6 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 92/2004, care stabilește că funcționarii

publici salarizați la categoriile A, B și C, clasa a III-a, gradele 1-3, se

reîncadrează în gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.

Ordinul contestat de recurent în

prezenta cauză s-a emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor acestei

ordonanțe, intimatul neavând de suferit în ce privește drepturile sale

salariale, drepturi bănești ce nu s-au diminuat în urma reîncadrării.

Trebuie ținut cont și că ordinul nu

retroactivează, pentru că a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici, cu

începere de 1 ianuarie 2005, așa cum s-a dispus prin ordonanță, în aplicarea

căreia s-a emis.

Curtea Constituțională a constatat

că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 sunt constituționale, prin mai

multe decizii date în soluționarea unor excepții de neconstituționalitate a

acestui articol, reținând că reîncadrarea prin lege a funcționarilor publici și

salarizarea acestora nu reprezintă drepturi fundamentale și că ține de opțiunea

liberă a legiuitorului, să facă încadrarea acestora în categorii, clase și

grade profesionale, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.

În cazul funcționarilor publici din

sistemul vamal s-a obținut și avizul nr. 744 din 21 ianuarie 2005 al Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, anterior emiterii Ordinului nr. 72/2005, în

temeiul art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004.

Nu poate fi reținută susținerea

intimatului că a avut un drept câștigat prin sentința civilă nr. 2071/2003,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

deoarece hotărârea s-a pronunțat, având în vedere actele normative aplicabile

în cauză, existente în acea perioadă, dar prin adoptarea O.U.G. nr. 92/2004

s-au produs modificări în legislația privitoare la încadrarea și salarizarea

funcționarilor publici, iar după 1 ianuarie 2005, hotărârea judecătorească nu

mai poate fi avută în vedere în ce privește pe intimat, ca urmare a

intervenirii unei situații legale diferite față de cea existentă la data

pronunțării sentinței.

Ordinul nr. 72/2005 s-a emis în baza

și în executarea întocmai a ordonanței, astfel că acesta apare ca fiind legal

și nu se impunea anularea lui, în ce privește pe intimat, cum greșit a dispus

instanța de fond.

Ca atare, se impune ca recursul să

fie admis, să se caseze sentința recurată și pe fond, să fie respinsă acțiunea,

ca neîntemeiată.

Văzând și prevederile art. 312 și

314 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 880 din 11 mai

2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2006.