ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, pe calea

contenciosului administrativ, reclamanta F.E. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 69/2005 și în

consecință, menținerea Ordinului nr. 40730 din 29 noiembrie 2004 și încadrarea

reclamantei pe funcția de consilier vamal superior, dispusă în baza Legii nr. 161/2003,

prin decizia nr. 1163/2003 a Directorului Direcției Generale a Vămilor și

menținut prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, prin Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005, emis în baza art. 6 din

O.U.G. nr. 92/2004 și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.

744 din 21 ianuarie 2005, s-a dispus reîncadrarea în funcția de inspector vamal

gradul asistent.

Se arată că împotriva acestui ordin

a formulat contestație, dar i s-a respins.

Reclamanta a considerat că, prin

emiterea Ordinului nr. 69/2005, Autoritatea Națională a Vămilor a făcut o

greșită aplicare a O.U.G. nr. 92/2004, încălcându-i-se drepturi recunoscute în

baza Legii nr. 161/2003 și prin decizia nr. 1163/2003, prin care reclamanta a

fost reîncadrată și salarizată în funcția publică de consilier vamal superior.

Totodată, a apreciat că prin

emiterea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, cu aplicare din 1 ianuarie

2005, se încalcă principiul neretroactivității legii.

Prin sentința civilă nr. 1750 din 27

octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei F.E., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Ordinul Autorității Naționale a Vămilor

nr. 69 din 26 ianuarie 2005 a fost emis în mod legal, în aplicarea

dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, potrivit cărora funcționarii

publici de execuție sunt salarizați și reîncadrați în anumite categorii și

clase, beneficiind de salariul corespunzător.

Nu s-a putut reține susținerea

reclamantei privind menținerea reîncadrării efectuate în baza Legii nr. 161/2003,

deoarece dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 reglementează o nouă

reîncadrare, în lipsa căreia nu se poate beneficia de salarizarea stabilită

potrivit ordonanței de urgență menționată. Legea nr. 161/2003 a fost abrogată

prin art. 45 din O.U.G. nr. 92/2004, iar Ordinul nr. 1519/2004 s-a aplicat până

la 1 ianuarie 2005, când au devenit aplicabile dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr.

92/2004, prin emiterea Ordinului nr. 69/2005.

Instanța de fond nu a reținut nici

motivul referitor la caracterul retroactiv al ordinului atacat, deoarece

aplicarea acestui ordin s-a făcut în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004,

cu începere de la 1 ianuarie 2005, emiterea actului administrativ atacat

făcându-se, însă, la data de 21 ianuarie 2005, după obținerea avizului

obligatoriu al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel București a declarat recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București. Recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii).

Recurentul consideră că sentința

atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6-8 din O.U.G. nr.

92/2004, care nu-i sunt aplicabile intimatei-reclamante F.E. Astfel, prin

Ordinul nr. 69/2005, intimata-reclamantă menționată a fost reîncadrată în

funcția publică de inspector clasa I, gradul profesional asistent, treapta I,

deși anterior, în baza sentinței civile nr. 1472 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel București, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 7812 din 26 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cea în cauză fusese reîncadrată în funcția publică de

consilier superior. Se menționează că funcția de consilier superior fusese

stabilită anterior în baza prevederilor Legii nr. 161/2003.

În cuprinsul recursului se mai arată

că O.U.G. nr. 92/2004 a avut ca obiect reglementarea drepturilor salariale și a

altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, iar reîncadrarea

funcționarilor publici s-a efectuat în temeiul Legii nr. 161/2003 și a

Ordinului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. În cazul

intimatei-reclamante F.E., această reîncadrare s-a materializat prin trecerea

celei în cauză, în funcția de consilier superior, potrivit criteriilor de

evaluare și sistemului de punctaj stabilit prin reglementările arătate.

Se mai apreciază în recursul

declarat că trecerea intimatei-reclamante F.E. pe funcția de inspector asistent,

constituie o modificare unilaterală a funcției publice deținute de cea în

cauză, în sensul trecerii într-o funcție inferioară, contrar dispozițiilor

Legii nr. 188/1999, care consacră această posibilitate, numai în baza unei

sancțiuni disciplinare.

Recurentul mai consideră că

dispozițiile art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, prin care se abrogă orice

dispoziții contrare la data intrării în vigoare a ordonanței, vizează numai

dispoziții de natură salarială, având în vedere sfera de reglementare a

ordonanței.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu materialul probator aflat la dosarul cauzei

și cu dispozițiile legal incidente, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004,

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici pentru anul 2005, prevede că funcționarii publici de

execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004 se reîncadrează în grade

profesionale și beneficiază de salariile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2004.

Textul art. 6 menționează, pentru fiecare categorie, clasă și grad profesional prevăzută

de O.U.G. nr. 82/2004, care sunt elementele de reîncadrare corespunzătoare,

prevăzute de noua ordonanță de urgență. Se observă că O.U.G. nr. 92/2004

reglementează atât reîncadrarea funcționarilor publici respectivi, cât și

salarizarea acestora, în raport cu reîncadrarea efectuată.

O.U.G. nr. 92/2004 se aplică tuturor

funcționarilor publici salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004, astfel că nu se

poate aprecia că în cazul intimatei-reclamante F.E., aplicarea actului normativ

menționat reprezintă o retrogradare în funcție. Reașezarea funcțiilor și în mod

corelativ a salariilor corespunzătoare acestora a fost aplicată tuturor

funcționarilor publici, potrivit acelorași dispoziții legale.

Câtă vreme criteriul de referință al

O.U.G. nr. 92/2004 l-a reprezentat încadrarea potrivit O.U.G. nr. 82/2004, nici

un alt argument privind particularitățile în care s-a făcut încadrarea unui

funcționar public sub reglementarea precedentă nu are relevanță, noul act

normativ necuprinzând vreo distincție în acest sens. Astfel, toți funcționarii

publici care au avut o anumită categorie, clasă și grad profesional potrivit

O.U.G. nr. 82/2004, se reîncadrează potrivit noii reglementări într-o altă

categorie, clasă și grad profesional, fără vreo altă condiționare.

Nu poate fi primit nici motivul de

recurs potrivit căruia O.U.G. nr. 92/2004 reglementează numai drepturile salariale,

motiv pentru care mențiunea făcută la art. 45 din ordonanța amintită, privind

abrogarea oricăror dispoziții contrare nu ar presupune efectuarea unei noi

reîncadrări. Față de redactarea art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, acest argument

nu subzistă.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat este nefondat,

urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr. 1750

din 27 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.