ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5494/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta L.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 72/2005, al Autorității Naționale a Vămilor, prin care s-a dispus reîncadrarea subsemnatei în funcția de inspector vamal, gradul profesional asistent, treapta I, obligarea pârâtei să emită ordin prin care salarizarea reclamantei să se efectueze potrivit funcției și gradului profesional, așa cum a fost stabilit potrivit Legii nr. 161/2003, inspector vamal superior treapta I, obligarea pârâtului să repună pe reclamantă în situația inițială și restituirea diferenței de salariu.

Prin sentința civilă nr. 945 din 19 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta L.C. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost salarizată potrivit O.U.G. nr. 82/2004, iar în baza art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 a fost reîncadrată începând cu data de 1 ianuarie 2005 și a beneficiat de salariul de bază prevăzut în Anexa nr. III, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional asistent, treapta I de salarizare, conform mențiunilor din carnetul de muncă. Împotriva sentinței sus menționate au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și L.C.

În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a motivat că în cazul reclamantei s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, instanța apreciind în mod eronat că aceste dispoziții sunt aplicabile reclamantei. S-a arătat că decizia Agenției Naționale a Vămilor de a proceda la reîncadrarea reclamantei în funcția de inspector asistent, constituie o modificare unilaterală a funcției publice deținute de către aceasta, în sensul trecerii într-o funcție publică inferioară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 75 și urm. și art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât trecerea într-o funcție inferioară se face în baza unei sancțiuni în urma săvârșirii unei abateri disciplinare.

Recursul este nefondat. Prin apariția O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, autoritatea vamală a pus în aplicare acest act normativ care dispune o nouă reîncadrare pentru toți funcționarii publici salarizați conform cu O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, emițând în acest sens Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005. Reîncadrarea și salarizarea funcționarilor publici s-a realizat corect, conform prevederilor art. 6, 7 și 37 din O.U.G. nr. 92/2004, după obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform prevederilor art. 43 alin. (2) din același act normativ.

În mod corect, instanța de fond a reținut că aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005, nu reprezintă o retrogradare în funcție, ci respectarea voinței legiuitorului cu privire la reîncadrarea tuturor funcționarilor publici din România. Față de cele ce preced, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este nefondat și urmează să fie respins ca atare. În recursul său, L.C. a motivat, în esență, că reîncadrarea sa, în raport cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, constituie o modificare a funcției publice deținute, în sensul trecerii într-o funcție publică inferioară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 75 și urm și art. 65 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, întrucât trecerea într-o funcție inferioară se face ca sancțiune și în urma săvârșirii unei abateri disciplinare.

Verificând actele dosarului, se constată că recursul declarat de L.C. este formulat tardiv. Astfel, sentința civilă recurată a fost comunicată reclamantei L.C., la data de 4 iulie 2005, iar recursul a fost înregistrat la data de 5 august 2005, cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă. Așadar, recursul declarat de L.C. a fost formulat tardiv, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr. 945 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de L.C. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv declarat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.