ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 martie 2005 și precizată ulterior, reclamanta H.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 73 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă, precum și obligarea acesteia, la emiterea unui ordin legal de reîncadrare pe funcția de consilier superior dobândită în anul 2003, prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că prin actul atacat s-a procedat nelegal la reîncadrarea sa din funcția publică de execuție - consilier superior, pe o funcție inferioară - inspector principal, încălcându-se, astfel, principiul dreptului câștigat consacrat în dreptul muncii, drept câștigat ca urmare a Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, ce a confirmat decizia nr. 1163/2003.

Totodată, reclamanta a arătat că ordinul atacat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 381 din 22 septembrie 2005, a admis acțiunea precizată a reclamantei, a anulat ordinul atacat și a obligat pârâta să emită un nou ordin privind încadrarea reclamantei în funcția de consilier superior. Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că reîncadrarea reclamantei este greșită, fiind bazată pe o interpretare incorectă a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, fiind contrară și dispozițiilor Legii nr. 188/1999. S-a mai reținut că nici invocarea art. 45 lit. c) din O.U.G.

nr. 92/2004, nu este temeinică, pentru că abrogarea vizează dispozițiile de natură salarială, iar nu raporturile juridice privind reîncadrarea funcționarilor publici, care s-a făcut în temeiul Legii nr. 161/2003. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Direcția Regională Vamală Craiova, în nume propriu, precum și în numele Autorității Naționale a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că încadrarea reclamantei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, coroborate cu cele ale Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, precum și cu cele ale Legii nr. 161/2003, contrar celor reținute de instanța de fond.

Recurentele mai susțin și că intimata-reclamantă a fost reîncadrată potrivit deciziilor nr. 1265/2003 și nr. 1266/2003, în funcția publică de inspector principal, corespunzătoare categoriei A, clasa II și gradului 3, iar aceasta nu le-a atacat în justiție. Ulterior însă, după revocarea acestor decizii, intimata-reclamantă a fost numită în funcția publică de inspector de specialitate categoria A, clasa II, gradul 3 - consilier superior. În opinia recurentelor, în contradicție cu cele reținute de instanța de fond, reîncadrarea și salarizarea funcționarilor publici s-a realizat corect, conform prevederilor art. 6, 7 și 37 din O.U.G. nr. 92/2004, după obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, precum și în temeiul prevederilor art. 43 alin. (2) din același act normativ.

Examinându-se cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, este de necontestat că prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, stabilirea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Prin art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, contrar interpretării instanței de fond, se reglementează atât reîncadrarea funcționarilor publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, cât și, raportat la noua încadrare, sistemul de salarizare al acestora. În plus, Înalta Curte reține că și Curtea Constituțională a reținut în considerentele Deciziei nr. 289/2005 (M. Of. nr. 586/7.07.2005), că atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.

De asemenea, ține de opțiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici. Așadar, având în vedere că în cauză reîncadrarea și salarizarea intimatei-reclamante s-a realizat întocmai prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, ordinul atacat este legal. Actul administrativ atacat, emis în baza și executarea în concret a legii nu poate fi cenzurat decât prin raportare la aceste dispoziții, care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, sunt constituționale și nici nu sunt de natură a aduce atingere principiului stabilității funcției publice sau de a retroactiva. Mai mult, Înalta Curte constată că O.U.G. nr. 92/2004 a avut aplicabilitate numai pentru anul 2005, în prezent fiind în vigoare dispozițiile altor ordonanțe.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar criticile aduse acesteia, fondate, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Regională Vamală Craiova, în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței nr. 381 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.