ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 498/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în principal constatarea nulității absolute a Ordinului Președintelui A.N.S.V.S.A. București nr. 20350 din 27 septembrie 2005 prin care a fost sancționat disciplinar pentru neglijență în serviciu, iar în subsidiar, anularea aceluiași ordin și restituirea drepturilor salariale reținute. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că ordinul atacat este nul absolut, urmare a încălcării art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003, iar că sancțiunea disciplinară a fost stabilită cu încălcarea prevederilor legale, respectiv art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 și art. 33 alin (3) lit. b) – f) din H.G.

nr. 1210/2003, întrucât nu s-a demonstrat că ar fi săvârșit o abatere în afară de o simplă eroare, iar vinovăția nu a fost dovedită. Prin sentința civilă nr. 410/ CA din 25 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea ordinului atacat, cu plata drepturilor salariale ce se cuveneau reclamantului pentru perioada cât au fost diminuate cu 5 %. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență, că în sarcina reclamantului nu s-a reținut săvârșirea repetată a unor fapte ce puteau fi apreciate ca abateri disciplinare și că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G.

nr. 1210/2003. Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către pârâtă, care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acțiunii pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta - pârâtă a arătat că instanța de fond a reținut greșit încălcarea prevederilor art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, încălcarea constând în înlăturarea nemotivată a apărărilor formulate de intimat în timpul cercetării disciplinare. În realitate, a arătat recurenta-pârâtă, în ordinul atacat s-a menționat că apărările formulate de funcționarul public au fost înlăturate conform proceselor verbale ale comisiei de disciplină.

Cu privire la efectele faptei reținute în sarcina intimatului - reclamant, recurenta - pârâtă a arătat că principala consecință negativă a neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu a constat în admiterea la import, comercializarea pe teritoriul României și introducerea în consumul uman a unor produse provenind dintr-o țară neacreditată pentru export în țările U.E. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, pe de o parte, că fapta reținută în sarcina sa nu se încadrează în prevederile art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, care se referă la „neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor” și pe de altă parte că sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată cu încălcarea art. 33 lit. a) – f) din H.G.

nr. 1210/2003 și art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999. În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurenta a depus la dosar copia procesului-verbal din data de 18 august 2005 al Comisiei de disciplină. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Prin Ordinul nr. 20350 din 27 septembrie 2005, președintele A.N.S.V.S.A. i-a aplicat intimatului D.V., consilier superior în cadrul P.I.F. Constanța, sancțiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale pe o perioadă de 3 luni, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, pentru neglijență în serviciu, fapta prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Potrivit preambulului ordinului, abaterea a constat în aceea că în data de 15 iunie 2005 a permis importul unor conserve de ton mărunțit din Thailanda, înregistrat în registrul de import, confundând numărul 2063 de pe lista unităților agreate cu numărul 2036 înscris în documentul sanitar-veterinar care a însoțit transportul. Din însuși cuprinsul ordinului de sancționare rezultă că intimatului - reclamant i se impută o singură faptă considerată neglijență în serviciu săvârșită în data de 15 iunie 2005, fără caracter de repetabilitate. Art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 definește însă, drept abatere disciplinară: „neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor”, astfel încât instanța de fond a reținut corect nelegalitatea aplicării sancțiunii disciplinare.

Susținerea privind consecințele grave pe care le-ar fi avut fapta reclamantului nu are suport probatoriu; dimpotrivă, produsele importate au fost însoțite de certificatul, prin care autoritatea competentă din Thailanda a atestat îndeplinirea exigențelor sanitar-veterinare pentru importul în România, iar la data de 10 noiembrie 2005, anexa deciziei nr. 94/325/CE a Comisiei Europene a fost modificată, incluzând furnizorul SPA I.F.G.C.L. în lista producătorilor agreați la export către U.E. Totodată, se constată că instanța de fond a reținut corect încălcarea cerinței prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1010/2003, simpla trimitere generică la procesele-verbale ale comisiei de disciplină, fără indicarea nici unui element concret referitor la apărările funcționarului public, nefiind de natură să substituie motivele pentru care au fost înlăturate apărările.

În consecință, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A., împotriva sentinței civile nr. 410/ CA din 25 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.