ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 77
din 1 februarie 2007 a respins excepția nulității Ordinului nr. S/II/2330 din
15 februarie 2006 invocată de reclamant, a admis în parte acțiunea formulată de
reclamantul O.D.D. în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., a anulat Ordinul nr. S/II/2330
din 15 februarie 2006 emis de M.A.I., a dispus repunerea reclamantului în
situația anterioară emiterii ordinului, a obligat pârâtul la plata drepturilor
salariale de care a fost lipsit reclamantul pe perioada destituirii din funcție
și până la repunerea sa în funcția de subinspector de poliție, a respins
capătul de cerere privind anularea calificativului pe anul 2005 ca fiind formulat
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca
nedovedită cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această
soluție, Instanța de Fond a reținut că prin ordinul contestat reclamantul,
subinspector de poliție, a fost sancționat disciplinar cu „destituirea din
poliție”, începând cu data de 9 februarie 2006, conform art. 58 lit. d) din
Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, pentru săvârșirea unei
abateri disciplinare prevăzută la art. 57 lit. b) și art. 12 lit. b) din Ordinul
M.A.I. nr. 400/2004, respectiv „neglijență manifestată în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu, constând în aceea că nu a stăpânit situația
operativă, în calitate de șef de tură - serviciu, din zona de competență a G.N.
Mangalia în data de 28 septembrie 2005 între orele 01,30 – 03,00 și nu a
îndeplinit eficient funcțiile de organizare și planificare din cadrul actului
managerial, planificând personal suplimentar calificat pentru activitatea de
control la trecerea frontierei din cadrul postului de control din localitatea 2
Mai în detrimentul necesarului de personal al echipei de control din P.T.F.
Vama Veche, favorizând astfel producerea evenimentului din data de 28
septembrie 2005.”
Prima Instanță a arătat că
evenimentul de care se face vorbire în ordinul contestat se referă la faptul că
în acea noapte între orele 1,30 - 3,00 au fost reținute de Poliția Mangalia, pe
ruta 2 Mai – Mangalia, 5 autoturisme aparținând unor lucrători ai firmei G.F.S.
care funcționa în punctul de lucru al P.T.F. Vama Veche, având asupra lor
cantități mari de băuturi alcoolice și țigări netimbrate de proveniență străină
care proveneau din magazinul cu regim duty - free al SC A.T. SRL Constanța.
Curtea a reținut că excepția
nulității Ordinului nr. S/II/2330 din 15 februarie 2006 este nefondată pentru
următoarele motive:
Conform art. 59 și art. 60
din Legea nr. 360/2002, sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică
numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină,
cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) și b), care se pot aplica
fără consultarea acestor comisii.
Procedura cercetării
prealabile se reglementează prin ordin al M.A.I.
Sancțiunea disciplinară se
aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu
mai târziu de un an de la data comiterii faptei.
Aplicarea sancțiunilor
disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin Ordin al M.A.I.,
după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1).
Prin Dispoziția nr. 452342
din 1 octombrie 2005 a I.J.P.F. Constanța s-a constituit consiliul de
disciplină care să analizeze abaterile disciplinare reținute în sarcina
reclamantului, precum și vinovăția acestuia. Potrivit procesului - verbal din
ședința din 2 octombrie 2005 activitatea consiliului a fost suspendată motivat
de faptul că, deși citat pentru a se prezenta în fața consiliului, reclamantul
a lipsit din cauze medicale, internându-se în aceeași zi, în regim de urgență, la Spitalul Județean Constanta.
Prima Instanță a reținut
faptul că, în speță, sancțiunea a fost dispusă după consultarea obligatorie a
Consiliului de Disciplină constituit la nivelul I.J.P.F. Constanța în baza Dispoziției
nr. 452342.
Cum sancțiunea aplicată
reclamantului nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 59 alin. (1) din
legea mai sus indicată, nu se poate aprecia că ordinul a fost emis tardiv,
întrucât termenul de 60 de zile se calculează de la finalizarea cercetării
prealabile în care se include însă și perioada consultării consiliilor de
disciplină.
Pe de altă parte, Instanța
de Fond a menționat că în art. 62 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind
regimul disciplinar al personalului din M.I.R.A. sunt prevăzute mențiunile pe
care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu actul administrativ de
sancționare; însă, în Legea nr. 360/2002, nu este prevăzută sancțiunea care
intervine în lipsa unora din mențiuni.
Prima Instanță a apreciat că
o persoană este în drept să invoce nulitatea atunci când actul nul i-a adus o
atingere unui drept sau unui interes al său ori în cazul în care actul
administrativ de sancționare nu conține mențiunea referitoare la termenul și Instanța
competentă să judece conflictul. Dacă, totuși, contestatorul atacă în termen și
la Instanța competentă actul, este fără putință de tăgadă că nu i s-a adus
nici o atingere vreunui drept sau interes.
Lipsa unor astfel de
mențiuni nu atrage, așadar, nulitatea absolută a ordinului contestat în cauză,
acțiunea fiind introdusă în termenul și la Instanța competentă material. De altfel, chiar și în situația în care s-ar fi menționat eronat Instanța competentă,
nu intervine nulitatea absolută a actului contestat, deoarece normele de
competență sunt de ordine publică, Instanța de judecată fiind obligată să-și
verifice propria competență.
În plus, prima Instanță a
susținut că nu se poate reține nici faptul că ordinul contestat este lovit de
nulitate absolută, pentru că nu cuprinde apărările formulate de polițist, atâta
vreme cât în actul administrativ a fost făcută mențiunea că acestea au fost
înlăturate cu prilejul analizării în Consiliul de Disciplină.
Pe fondul cauzei, Curtea a
arătat că în actul administrativ atacat nu se reține în concret în ce fel
reclamantul a contribuit, cu vinovăție, la producerea evenimentului din data de
28 septembrie 2005, respectiv dacă planificarea a fost întocmită tocmai pentru
a favoriza scoaterea mărfii din magazinul cu regim duty - free.
În opinia primei Instanțe,
întocmirea unei planificări defectuoase, fără vinovăție, nu era de natură a
antrena răspunderea disciplinară sub forma destituirii din poliție, ci se
putea, eventual, discuta de lipsa calităților manageriale ale reclamantului ca
șef de tură.
Cum sarcina probei incumbă
intimatului, acesta avea obligația de a dovedi îndeplinirea condițiilor pentru
antrenarea răspunderii disciplinare, respectiv: săvârșirea unei fapte care este
considerată abatere disciplinară; vinovăția reclamantului; legătura de
cauzalitate între planificarea polițiștilor de tură și evenimentul produs în
noaptea de 28 septembrie 2005; încălcarea dispoziției din 2 august 2005 a I.G.P.F. prin care se atrage atenția asupra necesității rotirii personalului la frontiera
verde și în P.T.F.
Prima Instanță a
concluzionat în sensul că intimatul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor
anterior indicate pentru a putea fi antrenată răspunderea disciplinară a
reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâtul M.I.R.A., care a solicitat casarea acesteia, în sensul
respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de
recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304
1
C.proc. civ., recurentul arată că în mod greșit prima Instanță a apreciat că în speță
nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii
disciplinare a intimatului.
În acest sens, recurentul
susține că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a probat faptul că
intimatul a săvârșit fapte care îmbracă forma abaterilor disciplinare, că
acesta a acționat cu vinovăție la producerea evenimentului din data de 28
septembrie 2005 și că există o legătură de cauzalitate între planificarea
polițiștilor de tură și evenimentul produs la acea dată.
În plus, recurentul arată că
intimatul trebuia să prevadă că întocmirea unei planificări defectuoase a
personalului din subordine ar putea să favorizeze producerea unor evenimente
infracționale.
De asemenea, recurentul
susține că la luarea măsurii disciplinare au fost respectate prevederile art. 59
alin. (8) din Legea nr. 360/2002, modificată, în sensul că la stabilirea
sancțiunii s-a ținut cont și de activitatea anterioară a intimatului - reclamant.
Pe de altă parte, recurentul
arată că prima Instanță i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât prin
încheierea de ședință de la data de 22 ianuarie 2007 i-a respins cererea de
audiere a unui martor și administrarea probei cu interogatoriul reclamantului,
cu motivarea că acestea au fost formulate tardiv.
Intimatul O.D.D. a formulat
întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată,
în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304
1
C.proc.civ, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru
considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, în noaptea de 28
septembrie 2005, intimatul O.D.D a fost planificat în serviciu la G.N. Mangalia, în calitate de șef de tură. Între orele 1,30 - 3,00, au fost reținute de
Poliția Mangalia, pe ruta 2 Mai – Mangalia, 5 autoturisme aparținând unor
lucrători ai firmei G.F.S., care funcționa în P.T.F. Vama Veche, având asupra lor
cantități mari de băuturi alcoolice și țigări netimbrate de proveniență
străină, care au fost scoase din magazinul cu regim duty - free al SC A.T. SRL
Constanța, situat în incinta P.T.F. Vama Veche.
Aceste fapte rezultă din
borderoul de ieșire din data mai sus indicată, din bonurile fiscale ale
magazinului respectiv și din declarația dată de agentul de poliție M.M., care,
în data de 28 septembrie 2005, între orele 17,30-18,30, a asistat în calitate
de reprezentant al Poliției de Frontieră împreună cu un lucrător vamal la
descărcarea din autocamion, a cantității de 100 baxuri țigări. Același agent a
declarat că până la data ieșirii din tură (28 septembrie 2005, orele 20,00),
din magazinul duty - free nu au fost vândute țigările la a căror descărcare a
asistat.
În jurul orei 21,30,
intimatul O.D.D. a solicitat patrulei de serviciu, conduse de agentul M.A.,
care se afla pe comunicația Vama Veche – Mangalia, să se prezinte la sediul G.N.
Mangalia pentru a asigura deplasarea acestuia la cazarma situată în apropierea P.T.F.
Vama Veche, unde a ajuns în jurul orelor 22,00. Până la ora 1,30, intimatul O.D.D.
s-a aflat în această locație, iar între orele 01,04 – 01,49 au fost vândute în
mod fictiv din magazinul anterior indicat 100 baxuri de țigări unor cetățeni
care figurau că au ieșit din țară, însă, în urma controlului efectuat s-a
stabilit că, în fapt, aceste bunuri au fost cumpărate de lucrători ai
magazinului în discuție, care le-au introdus, astfel, cu cele 5 autoturisme în
țară, în mod ilegal.
Cu toate că în perioada în
care a avut loc vânzarea și transportul țigărilor în cele 5 autoturisme
intimatul O.D.D. s-a aflat în P.T.F. Vama Veche și în cazarma din apropierea
acestuia, în calitatea sa de șef de tură de serviciu nu a stăpânit situația
operativă din zona sa de competență, astfel că a fost posibilă săvârșirea
faptei infracționale anterior descrise. Acest fapt confirmă vinovăția acestuia
în producerea evenimentului din data de 28 septembrie 2005. Cu alte cuvinte, în
condițiile în care intimatul O.D.D. s-a aflat în P.T.F., conform registrului de
acces, pentru a verifica personalul aflat în tura de serviciu, era imposibil ca
acesta să nu observe faptul că din magazinul duty - free au ieșit cantități
mari de țigări și, pe cale de consecință, să ia măsurile care se impun într-o
asemenea situație.
În plus, în raportul de
cercetare prealabilă, s-a reținut și faptul că intimatul O.D.D. a realizat o
planificare defectuoasă a personalului, întrucât sub motivul insuficienței
numărului de lucrători, acesta a planificat pe agentul șef G.M. ca șef de tură
în P.T.F. Vama Veche și ca lucrător pe sensul de ieșire din țară, iar pe
agentul șef Z.N., cu experiență în munca de la P.T.F., l-a planificat în cadrul echipajului care executa filtru parțial în localitatea 2 Mai. Într-adevăr, este
corectă susținerea intimatul O.D.D. că prin dispoziția Șefului I.J.P.E.
Constanța din 5 august 2006, s-a stabilit ca sarcină de serviciu rotirea
cadrelor, dar acesta trebuia să țină seama de calitățile și experiența
profesională a personalului pe care îl avea în subordine.
Este evident faptul că, dacă
intimatul O.D.D. ar fi realizat o planificare corespunzătoare a personalului la PTF nu ar mai fi fost posibilă introducerea în România, în mod ilegal, a produselor anterior
descrise.
De menționat și faptul că
intimatul
a fost sancționat
disciplinar pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu”, abatere disciplinară prevăzută de art. 55 lit. b) din
Legea nr. 360/2002,
modificată, și de art. 12 lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, modificat,
motiv pentru care nu se poate pune în discuție intenția acestuia de a favoriza
comiterea unor eventuale fapte infracționale sau contravenționale.
Așadar, în speță, sunt
îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii disciplinare a intimatului
O.D.D.
În plus, Instanța de control
judiciar constată că în speță a fost respectat principiul proporționalității
sancțiunilor disciplinare, prevăzut de art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002,
modificată.
Astfel, la stabilirea
sancțiunii disciplinare, recurentul a ținut seama de faptul că intimatul O.D.D.
a mai fost sancționat disciplinar la data de 21 octombrie 2003 pentru
întârziere la program, iar la data de 12 aprilie 2005 cu „mustrare scrisă”
pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu,
întrucât în data de 14 februarie 2005, în calitatea sa de șef de tură nu a
verificat modul în care personalul planificat în serviciu își îndeplinește
atribuțiile de serviciu și nu a cunoscut situația operativă din zona de responsabilitate
a structurii în care își desfășura activitatea”. În plus, la data de 5
septembrie 2005 intimatul O.D.D. a fost atenționat asupra modului în care își
îndeplinește îndatoririle de serviciu. Pe de altă parte, în anul 2003, acesta a
obținut calificativul „bun”.
Înalta Curte apreciază că
este nefondată ultima critică a recurentului în sensul că i s-a încălcat
dreptul la apărare. Astfel, în mod corect, prima Instanță, prin încheierea de
ședință de la data de 22 ianuarie 2007, i-a respins cererea de audiere a unui
martor și administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, cu motivarea că
acestea au fost formulate tardiv, întrucât timp de aproximativ 7 luni
recurentul nu a solicitat aceste probatorii.
În consecință, în raport de
cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ, raportat la art. 20
și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va modifica
în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului O.D.D.
ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 77 din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și
fiscal.
Modifică în tot sentința
atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului O.D.D. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 mai 2007.