ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 77 din 1 februarie 2007 a respins excepția nulității Ordinului nr. S/II/2330 din 15 februarie 2006 invocată de reclamant, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O.D.D.

în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., a anulat Ordinul nr. S/II/2330 din 15 februarie 2006 emis de M.A.I., a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii ordinului, a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul pe perioada destituirii din funcție și până la repunerea sa în funcția de subinspector de poliție, a respins capătul de cerere privind anularea calificativului pe anul 2005 ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca nedovedită cererea privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că prin ordinul contestat reclamantul, subinspector de poliție, a fost sancționat disciplinar cu „destituirea din poliție”, începând cu data de 9 februarie 2006, conform art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, pentru săvârșirea unei abateri disciplinare prevăzută la art. 57 lit. b) și art. 12 lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, respectiv „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, constând în aceea că nu a stăpânit situația operativă, în calitate de șef de tură - serviciu, din zona de competență a G.N.

Mangalia în data de 28 septembrie 2005 între orele 01,30 – 03,00 și nu a îndeplinit eficient funcțiile de organizare și planificare din cadrul actului managerial, planificând personal suplimentar calificat pentru activitatea de control la trecerea frontierei din cadrul postului de control din localitatea 2 Mai în detrimentul necesarului de personal al echipei de control din P.T.F. Vama Veche, favorizând astfel producerea evenimentului din data de 28 septembrie 2005.” Prima Instanță a arătat că evenimentul de care se face vorbire în ordinul contestat se referă la faptul că în acea noapte între orele 1,30 - 3,00 au fost reținute de Poliția Mangalia, pe ruta 2 Mai – Mangalia, 5 autoturisme aparținând unor lucrători ai firmei G.F.S.

care funcționa în punctul de lucru al P.T.F. Vama Veche, având asupra lor cantități mari de băuturi alcoolice și țigări netimbrate de proveniență străină care proveneau din magazinul cu regim duty - free al SC A.T. SRL Constanța. Curtea a reținut că excepția nulității Ordinului nr. S/II/2330 din 15 februarie 2006 este nefondată pentru următoarele motive: Conform art. 59 și art. 60 din Legea nr. 360/2002, sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) și b), care se pot aplica fără consultarea acestor comisii. Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al M.A.I.

Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei. Aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin Ordin al M.A.I., după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1). Prin Dispoziția nr. 452342 din 1 octombrie 2005 a I.J.P.F. Constanța s-a constituit consiliul de disciplină care să analizeze abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului, precum și vinovăția acestuia. Potrivit procesului - verbal din ședința din 2 octombrie 2005 activitatea consiliului a fost suspendată motivat de faptul că, deși citat pentru a se prezenta în fața consiliului, reclamantul a lipsit din cauze medicale, internându-se în aceeași zi, în regim de urgență, la Spitalul Județean Constanta.

Prima Instanță a reținut faptul că, în speță, sancțiunea a fost dispusă după consultarea obligatorie a Consiliului de Disciplină constituit la nivelul I.J.P.F. Constanța în baza Dispoziției nr. 452342. Cum sancțiunea aplicată reclamantului nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 59 alin. (1) din legea mai sus indicată, nu se poate aprecia că ordinul a fost emis tardiv, întrucât termenul de 60 de zile se calculează de la finalizarea cercetării prealabile în care se include însă și perioada consultării consiliilor de disciplină. Pe de altă parte, Instanța de Fond a menționat că în art. 62 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.I.R.A. sunt prevăzute mențiunile pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu actul administrativ de sancționare; însă, în Legea nr. 360/2002, nu este prevăzută sancțiunea care intervine în lipsa unora din mențiuni.

Prima Instanță a apreciat că o persoană este în drept să invoce nulitatea atunci când actul nul i-a adus o atingere unui drept sau unui interes al său ori în cazul în care actul administrativ de sancționare nu conține mențiunea referitoare la termenul și Instanța competentă să judece conflictul. Dacă, totuși, contestatorul atacă în termen și la Instanța competentă actul, este fără putință de tăgadă că nu i s-a adus nici o atingere vreunui drept sau interes. Lipsa unor astfel de mențiuni nu atrage, așadar, nulitatea absolută a ordinului contestat în cauză, acțiunea fiind introdusă în termenul și la Instanța competentă material. De altfel, chiar și în situația în care s-ar fi menționat eronat Instanța competentă, nu intervine nulitatea absolută a actului contestat, deoarece normele de competență sunt de ordine publică, Instanța de judecată fiind obligată să-și verifice propria competență.

În plus, prima Instanță a susținut că nu se poate reține nici faptul că ordinul contestat este lovit de nulitate absolută, pentru că nu cuprinde apărările formulate de polițist, atâta vreme cât în actul administrativ a fost făcută mențiunea că acestea au fost înlăturate cu prilejul analizării în Consiliul de Disciplină. Pe fondul cauzei, Curtea a arătat că în actul administrativ atacat nu se reține în concret în ce fel reclamantul a contribuit, cu vinovăție, la producerea evenimentului din data de 28 septembrie 2005, respectiv dacă planificarea a fost întocmită tocmai pentru a favoriza scoaterea mărfii din magazinul cu regim duty - free. În opinia primei Instanțe, întocmirea unei planificări defectuoase, fără vinovăție, nu era de natură a antrena răspunderea disciplinară sub forma destituirii din poliție, ci se putea, eventual, discuta de lipsa calităților manageriale ale reclamantului ca șef de tură.

Cum sarcina probei incumbă intimatului, acesta avea obligația de a dovedi îndeplinirea condițiilor pentru antrenarea răspunderii disciplinare, respectiv: săvârșirea unei fapte care este considerată abatere disciplinară; vinovăția reclamantului; legătura de cauzalitate între planificarea polițiștilor de tură și evenimentul produs în noaptea de 28 septembrie 2005; încălcarea dispoziției din 2 august 2005 a I.G.P.F. prin care se atrage atenția asupra necesității rotirii personalului la frontiera verde și în P.T.F. Prima Instanță a concluzionat în sensul că intimatul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor anterior indicate pentru a putea fi antrenată răspunderea disciplinară a reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.I.R.A., care a solicitat casarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 1 C.proc. civ., recurentul arată că în mod greșit prima Instanță a apreciat că în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii disciplinare a intimatului. În acest sens, recurentul susține că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a probat faptul că intimatul a săvârșit fapte care îmbracă forma abaterilor disciplinare, că acesta a acționat cu vinovăție la producerea evenimentului din data de 28 septembrie 2005 și că există o legătură de cauzalitate între planificarea polițiștilor de tură și evenimentul produs la acea dată.

În plus, recurentul arată că intimatul trebuia să prevadă că întocmirea unei planificări defectuoase a personalului din subordine ar putea să favorizeze producerea unor evenimente infracționale. De asemenea, recurentul susține că la luarea măsurii disciplinare au fost respectate prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, modificată, în sensul că la stabilirea sancțiunii s-a ținut cont și de activitatea anterioară a intimatului - reclamant. Pe de altă parte, recurentul arată că prima Instanță i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât prin încheierea de ședință de la data de 22 ianuarie 2007 i-a respins cererea de audiere a unui martor și administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, cu motivarea că acestea au fost formulate tardiv.

Intimatul O.D.D. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C.proc.civ, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, în noaptea de 28 septembrie 2005, intimatul O.D.D a fost planificat în serviciu la G.N. Mangalia, în calitate de șef de tură. Între orele 1,30 - 3,00, au fost reținute de Poliția Mangalia, pe ruta 2 Mai – Mangalia, 5 autoturisme aparținând unor lucrători ai firmei G.F.S., care funcționa în P.T.F. Vama Veche, având asupra lor cantități mari de băuturi alcoolice și țigări netimbrate de proveniență străină, care au fost scoase din magazinul cu regim duty - free al SC A.T.

SRL Constanța, situat în incinta P.T.F. Vama Veche. Aceste fapte rezultă din borderoul de ieșire din data mai sus indicată, din bonurile fiscale ale magazinului respectiv și din declarația dată de agentul de poliție M.M., care, în data de 28 septembrie 2005, între orele 17,30-18,30, a asistat în calitate de reprezentant al Poliției de Frontieră împreună cu un lucrător vamal la descărcarea din autocamion, a cantității de 100 baxuri țigări. Același agent a declarat că până la data ieșirii din tură (28 septembrie 2005, orele 20,00), din magazinul duty - free nu au fost vândute țigările la a căror descărcare a asistat. În jurul orei 21,30, intimatul O.D.D. a solicitat patrulei de serviciu, conduse de agentul M.A., care se afla pe comunicația Vama Veche – Mangalia, să se prezinte la sediul G.N.

Mangalia pentru a asigura deplasarea acestuia la cazarma situată în apropierea P.T.F. Vama Veche, unde a ajuns în jurul orelor 22,00. Până la ora 1,30, intimatul O.D.D. s-a aflat în această locație, iar între orele 01,04 – 01,49 au fost vândute în mod fictiv din magazinul anterior indicat 100 baxuri de țigări unor cetățeni care figurau că au ieșit din țară, însă, în urma controlului efectuat s-a stabilit că, în fapt, aceste bunuri au fost cumpărate de lucrători ai magazinului în discuție, care le-au introdus, astfel, cu cele 5 autoturisme în țară, în mod ilegal. Cu toate că în perioada în care a avut loc vânzarea și transportul țigărilor în cele 5 autoturisme intimatul O.D.D. s-a aflat în P.T.F.

Vama Veche și în cazarma din apropierea acestuia, în calitatea sa de șef de tură de serviciu nu a stăpânit situația operativă din zona sa de competență, astfel că a fost posibilă săvârșirea faptei infracționale anterior descrise. Acest fapt confirmă vinovăția acestuia în producerea evenimentului din data de 28 septembrie 2005. Cu alte cuvinte, în condițiile în care intimatul O.D.D. s-a aflat în P.T.F., conform registrului de acces, pentru a verifica personalul aflat în tura de serviciu, era imposibil ca acesta să nu observe faptul că din magazinul duty - free au ieșit cantități mari de țigări și, pe cale de consecință, să ia măsurile care se impun într-o asemenea situație. În plus, în raportul de cercetare prealabilă, s-a reținut și faptul că intimatul O.D.D.

a realizat o planificare defectuoasă a personalului, întrucât sub motivul insuficienței numărului de lucrători, acesta a planificat pe agentul șef G.M. ca șef de tură în P.T.F. Vama Veche și ca lucrător pe sensul de ieșire din țară, iar pe agentul șef Z.N., cu experiență în munca de la P.T.F., l-a planificat în cadrul echipajului care executa filtru parțial în localitatea 2 Mai. Într-adevăr, este corectă susținerea intimatul O.D.D. că prin dispoziția Șefului I.J.P.E. Constanța din 5 august 2006, s-a stabilit ca sarcină de serviciu rotirea cadrelor, dar acesta trebuia să țină seama de calitățile și experiența profesională a personalului pe care îl avea în subordine. Este evident faptul că, dacă intimatul O.D.D.

ar fi realizat o planificare corespunzătoare a personalului la PTF nu ar mai fi fost posibilă introducerea în România, în mod ilegal, a produselor anterior descrise. De menționat și faptul că intimatul a fost sancționat disciplinar pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu”, abatere disciplinară prevăzută de art. 55 lit. b) din Legea nr. 360/2002, modificată, și de art. 12 lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, modificat, motiv pentru care nu se poate pune în discuție intenția acestuia de a favoriza comiterea unor eventuale fapte infracționale sau contravenționale. Așadar, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii disciplinare a intimatului O.D.D.

În plus, Instanța de control judiciar constată că în speță a fost respectat principiul proporționalității sancțiunilor disciplinare, prevăzut de art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, modificată. Astfel, la stabilirea sancțiunii disciplinare, recurentul a ținut seama de faptul că intimatul O.D.D. a mai fost sancționat disciplinar la data de 21 octombrie 2003 pentru întârziere la program, iar la data de 12 aprilie 2005 cu „mustrare scrisă” pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, întrucât în data de 14 februarie 2005, în calitatea sa de șef de tură nu a verificat modul în care personalul planificat în serviciu își îndeplinește atribuțiile de serviciu și nu a cunoscut situația operativă din zona de responsabilitate a structurii în care își desfășura activitatea”.

În plus, la data de 5 septembrie 2005 intimatul O.D.D. a fost atenționat asupra modului în care își îndeplinește îndatoririle de serviciu. Pe de altă parte, în anul 2003, acesta a obținut calificativul „bun”. Înalta Curte apreciază că este nefondată ultima critică a recurentului în sensul că i s-a încălcat dreptul la apărare. Astfel, în mod corect, prima Instanță, prin încheierea de ședință de la data de 22 ianuarie 2007, i-a respins cererea de audiere a unui martor și administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, cu motivarea că acestea au fost formulate tardiv, întrucât timp de aproximativ 7 luni recurentul nu a solicitat aceste probatorii. În consecință, în raport de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului O.D.D.

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 77 din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului O.D.D. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2007.