ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 154/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul M.M. a

solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor -

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, să se dispună anularea dispoziției

Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. S

13658 din 24 octombrie 2005.

În motivarea cererii,

reclamantul invocă nelegalitatea ordinului atacat, întrucât actul administrativ

este lovit de nulitate, fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 59 alin. (1)

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, respectiv neajunsurile

constatate reprezentau abateri disciplinare, astfel că măsura putea fi luată cu

cercetarea prealabilă și consultarea consiliului de disciplină.

Se susține nerespectarea

prevederilor art. 46 alin. (10) lit. a) și b) din Legea nr. 360/2002, precum și

netemeinicia dispoziției de eliberare din funcție, atât sub aspectul

verificării în fapt a neregulilor constatate cu ocazia controlului, cât și a

imputabilității raportat la obligațiile sale de serviciu.

Prin întâmpinare, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, atât sub aspectul motivelor de

nelegalitate, cât și a celor de netemeinicie a actului administrativ a cărui

anulare a solicitat-o reclamantul.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 458/CA, pronunțată la 14

iunie 2006, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 59 alin. (1) din Statutul polițistului privind

obligativitatea cercetării prealabile și consultării consiliului de disciplină,

întrucât sancțiunea eliberării din funcție, aplicată reclamantului, nu

reprezintă o sancțiune disciplinară, ci o sancțiune specifică, determinată de

neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de conducere.

Față de obiectul acțiunii și

limitele învestirii, s-a apreciat de instanță că nu se poate pronunța asupra

motivului ce viza încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. (10) lit. a) și b) din

Legea nr. 360/2002.

În raport cu probele

administrate, s-a reținut că dispoziția de eliberare din funcție este temeinică

și legală, întrucât măsura s-a luat ca urmare a neîndeplinirii în mod

corespunzător a atribuțiilor prevăzute în fișa postului respectiv, de

conducere, supraveghere și control specifice unei funcții de conducere.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal a declarat recurs, reclamantul M.M., criticând-o pentru

nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv în raport cu

dispozițiile art. 55, art. 57 alin. (1) lit. b) și art. 59 alin. (1) din Legea nr.

360/2002, s-a adăugat la lege, astfel că nu există sancțiuni specifice pentru

neîndeplinirea atribuțiilor de comandă.

Pentru polițiștii cu funcții

de comandă, exercitarea prerogativelor de comandă reprezintă atribuții de

serviciu, iar neîndeplinirea acestor atribuții reprezintă o abatere

disciplinară.

Eventualele deficiențe în

activitatea profesională trebuiau să se regăsească în rapoarte de evaluare,

respectiv în fișele de evaluare și pe baza acestora să se dispună eliberarea

din funcție, iar recurentul susține că a obținut în ultimii ani calificativele

foarte bun, respectiv bun, astfel că și sub aspect formal, procedura prin care

se putea dispune eliberarea din funcție, nu a fost respectată.

Sub aspectul obligațiilor

ce-i reveneau din fișa postului, neregulile constatate nu vizau atribuțiile

acestuia, întrucât de activitățile pe linia muncii informative răspundea șeful

de sector.

S.N.P.P.C. din Ministerul

Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție accesorie,

solicitând admiterea recursului declarat de reclamant, întrucât decizia de

eliberare din funcție a fost emisă cu încălcarea art. 75 alin. (2), art. 76 lit.

b) și c) și art. 77 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004,

sub aspectul documentelor care trebuiau să stea la baza emiterii actului, iar

recurentul a fost apreciat în fișele anuale de evaluare cu calificative de

„foarte bun” și „bun” și nu putea fi considerat necorespunzător pentru funcția

pe care a ocupat-o prin concurs.

În cauză s-a interpretat greșit

legea și recurentul a fost sancționat cu una dintre cele mai aspre sancțiuni

disciplinare prevăzute de Legea nr. 360/2002, fără cercetarea prealabilă și

analizarea în comisiile de disciplină.

Prin întâmpinare,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat și pe cale de consecință, să se constate legalitatea și

temeinicia sentinței recurate.

La data de 12 ianuarie 2007,

recurentul a depus în scris completare la motivele de recurs prin care

formulează critici de fond ale hotărârii recurate, sub aspectul neverificării

și sancționării actului administrativ atacat că nu a fost motivat în fapt,

încălcă principiul stabilității funcționarului public, nu are atașată fișa de

evaluare profesională, nu s-a comunicat, fiind încălcat dreptul de informare și

dreptul la apărare.

Examinând cauza, prin prisma

criticilor aduse de recurentul-reclamant, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., se constată că nu există motive pentru modificarea sau casarea

sentinței recurate.

Situația de fapt reținută de

instanța de fond este cea care rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Astfel, prin dispoziția

Inspectorului General al Poliției de Frontieră nr. S/137658 din 24 octombrie

2005 s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de adjunct șef sector la Sectorul Poliției de Frontieră Tulcea și punerea la dispoziția aceleiași unități pentru

numirea în funcție potrivit competenței.

Această măsură de eliberare

din funcție a polițistului s-a dispus în baza prevederilor art. 22 alin. (7)

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 45 din Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind

activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului

Administrației și Internelor, în vigoare la data emiterii actului administrativ

atacat.

Eliberarea din funcție a

recurentului a avut la bază constatările echipei de control din cadrul Corpului

de Control al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră pe baza

controlului tematic efectuat în perioada 27 septembrie 2005 - 5 octombrie 2005,

care a consemnat o serie de nereguli în activitatea conducerii Sectorului

Poliției de Frontieră Tulcea, inclusiv în activitatea recurentului ce avea

funcția de adjunct șef Sector 1, așa cum sunt consemnate în Raportul nr. S/169474

din 12 octombrie 2005.

Critica de nelegalitate a

hotărârii recurate nu poate fi reținută, întrucât eliberarea din funcție,

dispusă în baza prevederilor menționate, nu reprezintă o sancțiune disciplinară,

așa cum în mod corect a constatat prima instanță, ci o măsură administrativă

luată ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu,

atribuții legate de funcția pe care o avea recurentul.

În această situație, măsura

managerială luată la nivelul Poliției de Frontieră Tulcea este reglementată

legal, distinct de sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate polițiștilor

în cazurile expres și limitativ prevăzute de Statutul polițistului prin art. 58,

când este necesară efectuarea cercetării prealabile.

Așadar, la momentul

efectuării controlului și emiterii dispoziției contestate, eliberarea din

funcție nu era o sancțiune disciplinară care să determine efectuarea cercetării

prealabile.

Măsura eliberării din

funcție are în vedere atât funcția de conducere în care este numit polițistul,

cât și funcția de execuție.

În privința atribuțiilor de

serviciu, se constată din fișa postului că reclamantul avea obligații din cele

reținute de către echipa de control și pentru care s-a aplicat măsura

contestată.

Completarea motivelor de

recurs la data de 12 ianuarie 2006, s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut

de art. 306 C. proc. civ. și mai mult, o serie de motive sunt invocate direct

în recurs, respectiv cele legate de nemotivarea în fapt a ordinului atacat,

atașarea fișelor de evaluare și, respectiv, încălcarea dreptului la apărare.

Aspectele de nelegalitate

invocate de reclamant în termen legal au vizat interpretarea măsurii luate ca o

sancțiune disciplinară pentru care era necesară cercetarea prealabilă și

netemeinicia sub aspectul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, motive reluate

de recurent prin cererea depusă la 17 august 2006.

Instanța de recurs a

analizat hotărârea recurată, prin prisma dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. și a constatat că nu sunt motive de casare sau modificare în sensul

prevederilor art. 304 C. proc. civ.

Cererea de intervenție în

interes alăturat recurentului, nu se poate circumscrie decât acelorași motive

ca ale recurentului depuse în termen legal, conform art. 49 alin. (3) și art. 54 C. proc. civ.

Față de cele arătat și în conformitate

cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins și pe cale de

consecință, și cererea de intervenție accesorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.M. împotriva sentinței civile nr. 458/CA din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de

intervenție accesorie formulată de S.N.P.P.C.C. al Ministerului Administrației

și Internelor, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2007.