ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5871/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 iunie 2011, reclamantul N.C.E. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea Ordinului nr. II/2942 din 14 iunie 2011 și a Dispoziției nr. 1880 din 29 aprilie 2011 prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară cu trecerea într-o funcție inferioară celei deținute, de șef al Poliției Orașului Cernavodă, respectiv de ofițer specialist I, cerând totodată și suspendarea executării actelor administrative contestate, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Petitul privind suspendarea executării a fost soluționat de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 246 din 28 iulie 2011, prin care s-a admis cererea și s-a dispus suspendarea executării celor două acte administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. În acest sens, instanța a constatat că există o puternică îndoială asupra legalității actelor prin care s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară, motivarea măsurii privind de fapt activitatea managerială desfășurată ce ar fi putut determina eventual revocarea din funcția de conducere și nu sancționarea disciplinară.

Referitor la paguba iminentă, instanța a reținut că este îndeplinită și această cerință, având în vedere chiar efectele dispoziției luate de autoritățile pârâte, respectiv imposibilitatea continuării activității în poliție, în lipsa unei funcții vacante de ofițer specialist I, precum și afectarea prestigiului profesional al reclamantului. Prin Încheierea din 7 septembrie 2011, aceeași instanță a admis cererea formulată de Inspectoratul General al Poliției Române și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 246 din 28 iulie 2011 în sensul menționării în calitate de pârât a acestei autorități și nu a Inspectorului General al Poliției Române, care nu are calitatea de parte în cauză.

Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, precum și P.L., inspectorul general al Poliției Române, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, în recursul formulat de conducătorul Inspectoratului General al Poliției Române s-a invocat lipsa calității sale procesuale pasive întrucât nu a fost chemat în judecată de către reclamant, instanța de fond dispunând în mod nelegal menținerea sa în cauză. Celelalte două recursuri privesc soluția dispusă, de suspendare a executării actelor administrative contestate, învederându-se că nu sunt întrunite în cauză cerințele prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Recurenții au arătat că reclamantul nu a dovedit prin probele administrate existența unor indicii care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative, care au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege. Cu privire la paguba iminentă, s-a menționat că actele atacate nu produc reclamantului un veritabil prejudiciu, ele având efecte doar asupra sporurilor și indemnizațiilor aferente funcției de șef al Poliției Orașului Cernavodă, ceea ce nu întrunește conținutul noțiunii definite de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/204. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata inadmisibilitatea recursului declarat de P.L., inspectorul general al Poliției Române, precum și netemeinicia recursurilor formulate de Ministerul Administrației și Internelor și de Inspectoratul General al Poliției Române. Astfel, recursul declarat de conducătorul uneia dintre autoritățile pârâte nu poate fi luat în discuție, P.L. neavând calitatea de pârât în cauză. De menționat că eroarea strecurată în dispozitivul Sentinței nr. 246/2011, în care s-a dispus admiterea cererii de suspendare a executării formulată de reclamant în contradictoriu cu inspectorul general al Poliției Române a fost îndreptată potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. prin Încheierea din 7 septembrie 2011, hotărâre ce nu a fost atacată cu recurs.

În consecință, Curtea va respinge recursul formulat de P.L. ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală. Referitor la celelalte două recursuri, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod justificat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, astfel cum sunt definite aceste sintagme de art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004. Această procedură a suspendării fiind sumară, de verificare numai a aparenței dreptului, de natură să asigure cadrul unui proces echitabil, permite invocarea unor argumente ce tind să demonstreze o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative.

În cauză, s-a apreciat în mod corect împrejurarea că disfuncțiile constatate în activitatea managerială a reclamantului puteau constitui abateri disciplinare de natură a atrage sancțiunea prevăzută de art. 58 lit. c 1 ) din Legea nr. 360/2002, or se putea dispune doar o măsură administrativă, respectiv revocarea din funcția de conducere. Și condiția iminenței pagubei este îndeplinită în cauză, prejudiciul viitor și previzibil constituindu-l, astfel cum a reținut instanța de fond, lipsirea reclamantului de posibilitatea de a-și exercita activitatea într-o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Administrației și Internelor și de Inspectoratul General al Poliției Române.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Inspectorul General al Poliției Române - P.L., împotriva Sentinței nr. 246/CA din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală. Respinge recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.