ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5871/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 20 iunie

2011, reclamantul N.C.E. a chemat în judecată Ministerul Administrației și

Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea

Ordinului nr. II/2942 din 14 iunie 2011 și a Dispoziției nr. 1880 din 29

aprilie 2011 prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară cu trecerea

într-o funcție inferioară celei deținute, de șef al Poliției Orașului

Cernavodă, respectiv de ofițer specialist I, cerând totodată și suspendarea

executării actelor administrative contestate, potrivit art. 15 din Legea nr.

554/2004.

Petitul privind

suspendarea executării a fost soluționat de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 246 din 28 iulie 2011, prin care s-a admis cererea și s-a

dispus suspendarea executării celor două acte administrative până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență, că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și

necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

În acest sens,

instanța a constatat că există o puternică îndoială asupra legalității actelor

prin care s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară, motivarea măsurii

privind de fapt activitatea managerială desfășurată ce ar fi putut determina

eventual revocarea din funcția de conducere și nu sancționarea disciplinară.

Referitor la paguba

iminentă, instanța a reținut că este îndeplinită și această cerință, având în

vedere chiar efectele dispoziției luate de autoritățile pârâte, respectiv

imposibilitatea continuării activității în poliție, în lipsa unei funcții

vacante de ofițer specialist I, precum și afectarea prestigiului profesional al

reclamantului.

Prin Încheierea din 7

septembrie 2011, aceeași instanță a admis cererea formulată de Inspectoratul

General al Poliției Române și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate

în dispozitivul Sentinței civile nr. 246 din 28 iulie 2011 în sensul

menționării în calitate de pârât a acestei autorități și nu a Inspectorului

General al Poliției Române, care nu are calitatea de parte în cauză.

Împotriva sentinței

au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul

General al Poliției Române, precum și P.L., inspectorul general al Poliției

Române, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, în recursul

formulat de conducătorul Inspectoratului General al Poliției Române s-a invocat

lipsa calității sale procesuale pasive întrucât nu a fost chemat în judecată de

către reclamant, instanța de fond dispunând în mod nelegal menținerea sa în

cauză.

Celelalte două

recursuri privesc soluția dispusă, de suspendare a executării actelor

administrative contestate, învederându-se că nu sunt întrunite în cauză

cerințele prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei

pagube iminente.

Recurenții au arătat

că reclamantul nu a dovedit prin probele administrate existența unor indicii

care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative,

care au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de fond

prevăzute de lege.

Cu privire la paguba

iminentă, s-a menționat că actele atacate nu produc reclamantului un veritabil

prejudiciu, ele având efecte doar asupra sporurilor și indemnizațiilor aferente

funcției de șef al Poliției Orașului Cernavodă, ceea ce nu întrunește

conținutul noțiunii definite de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/204.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata inadmisibilitatea

recursului declarat de P.L., inspectorul general al Poliției Române, precum și

netemeinicia recursurilor formulate de Ministerul Administrației și Internelor

și de Inspectoratul General al Poliției Române.

Astfel, recursul

declarat de conducătorul uneia dintre autoritățile pârâte nu poate fi luat în

discuție, P.L. neavând calitatea de pârât în cauză. De menționat că eroarea

strecurată în dispozitivul Sentinței nr. 246/2011, în care s-a dispus admiterea

cererii de suspendare a executării formulată de reclamant în contradictoriu cu

inspectorul general al Poliției Române a fost îndreptată potrivit art. 281

alin. (1) C. proc. civ. prin Încheierea din 7 septembrie 2011, hotărâre ce nu a

fost atacată cu recurs.

În consecință, Curtea

va respinge recursul formulat de P.L. ca fiind declarat de o persoană fără calitate

procesuală.

Referitor la

celelalte două recursuri, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod

justificat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune

suspendarea executării, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă,

astfel cum sunt definite aceste sintagme de art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr.

554/2004.

Această procedură a

suspendării fiind sumară, de verificare numai a aparenței dreptului, de natură

să asigure cadrul unui proces echitabil, permite invocarea unor argumente ce

tind să demonstreze o îndoială serioasă asupra legalității actelor

administrative.

În cauză, s-a

apreciat în mod corect împrejurarea că disfuncțiile constatate în activitatea

managerială a reclamantului puteau constitui abateri disciplinare de natură a

atrage sancțiunea prevăzută de art. 58 lit. c

1

) din Legea nr.

360/2002, or se putea dispune doar o măsură administrativă, respectiv revocarea

din funcția de conducere.

Și condiția iminenței

pagubei este îndeplinită în cauză, prejudiciul viitor și previzibil

constituindu-l, astfel cum a reținut instanța de fond, lipsirea reclamantului

de posibilitatea de a-și exercita activitatea într-o funcție corespunzătoare

pregătirii sale profesionale.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de

Ministerul Administrației și Internelor și de Inspectoratul General al Poliției

Române.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Inspectorul General al Poliției Române - P.L., împotriva Sentinței

nr. 246/CA din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de

o persoană fără calitate procesuală.

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General

al Poliției Române împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.