ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4951/2011

HOTĂRÂRE
26.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4951/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 20 iunie 2011,

reclamantul N.C.E. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor

și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând suspendarea provizorie a

executării ordinului din 14 iunie 2011 și a dispoziției din 29 iunie 2011, prin

care a fost sancționat disciplinar cu „trecerea într-o funcție inferioară până la

cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut”, cel de ofițer specialist

I.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că măsura solicitată este susținută de existența cazului

bine justificat și de iminența producerii unei pagube, justificându-se suspendarea

provizorie a executării până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii întemeiate

pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea nr. 17/CA

din 24 iunie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea provizorie

a celor două acte administrative, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii

de suspendare executare Dosar nr. 681/36/2011 al aceleiași curți de apel.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că sunt întrunite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unei îndoieli serioase asupra

legalității actelor administrative ce constituie un caz bine justificat, precum

și cerința privind paguba iminentă.

Împotriva sentinței au

declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul

General al Poliției Române, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâții au invocat

nelegala îndeplinire a procedurii de citare, întrucât pentru termenul din 23 iunie

2011 fixat pentru judecarea cererii, nu au fost citate cele două autorități publice,

încălcându-se prevederile art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. și respectiv,

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, pârâții au

invocat și faptul că nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute

imperativ de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, respectiv

existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente,

astfel cum sunt definite aceste noțiuni prin art. 2 lit. ș) și t) din același act

normativ.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

din C. proc. civ. Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis

și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre

rejudecare.

Astfel, potrivit art.

14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ soluționează

cererea de suspendare a executării, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

În cauză, cererea formulată

de reclamant, înregistrată la 20 iunie 2011, s-a judecat fără citarea părților la

data de 23 iunie 2011, instanța de fond încălcând astfel prevederile legale susmenționate,

precum și cele prevăzute de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ.

Întrucât vătămarea produsă

celor două autorități publice care nu au fost înștiințate despre existența procesului

nu poate fi înlăturată altfel, Curtea va casa sentința atacată și va trimite cauza

pentru rejudecare.

În raport de soluția dată

recursului, Curtea nu va mai analiza și motivele privind temeinicia soluției pronunțate,

care nu mai prezintă interes.

Admite recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției

Române împotriva încheierii nr. 17/CA din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3557/2011
cazului bine justificat și prevenirea unei pagube. Există cazul bine justificat, întrucât împrejurările legate de starea de fapt și de drept, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative. Pe de
ÎCCJ 2011-12-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5871/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 iunie 2011, reclamantul N.C.E. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Gener
ÎCCJ 2012-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4204/2012
reține susținerea pârâtului în sensul că dispoziția de sancționare este suspendată de drept urmare a contestației prealabile formulate de către reclamant, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, situație în care operează principiu
ÎCCJ 2011-10-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4727/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea formulată la data de 25 iunie 2010 și înregistrată sub nr. 869/36/2010 la Curtea de Apel Constan
ÎCCJ 2012-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3038/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată și procedura în primă instanță. Prin acțiunea formulată reclamantul A.D., în contra
Sursă