ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3038/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată și procedura în primă instanță. Prin acțiunea formulată reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Ministerul Administrației și Internelor, a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 a I.G.P.F.R.

prin care s-a dispus sancționarea disciplinară cu „amânarea promovării în funcții superioare, pe o perioadă de 2 ani” precum și împotriva Ordinului Ministerul Administrației și Internelor nr. II/4298 din 07 decembrie 2010 de respingere a contestației formulate la sancțiune, solicitând să se dispună: - suspendarea executării actului administrativ – dispoziția de sancționare din 08 noiembrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; - anularea dispoziției de sancționare din 08 noiembrie 2010 și a ordinului ministerului administrației și Internelor nr. II/4298 din 07 decembrie 2010 prin care s-a respins contestația la sancțiune; - obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 02 martie 2011 Curtea de apel a admis cererea formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării Dispoziției nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, pentru motivele reținute în cuprinsul încheierii. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 192 din 15 iunie 2011 Curtea de Apel Constanța - secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul - A.D., în contradictoriu cu pârâții - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Ministerul Administrației și Internelor, a anulat Dispoziția nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ordinul nr. II/4298 din 07 decembrie 2010 emis de Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 emisă de Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră s-a dispus sancționarea disciplinară a comisarului șef de poliție A.D. – adjunct șef la inspectoratul județean de Poliție de Frontieră Tulcea cu sancțiunea „amânarea promovării în funcții pe o perioadă de 2 ani”. În aplicarea acestei sancțiuni disciplinare s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea abaterii disciplinare prev. de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 și art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordin M.A.I. nr. 400/2004, constând în neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.

În concret s-a reținut în sarcina reclamantului că: - în perioada 2009-2010 în calitatea de adjunct al șefului I.J.P.F. Tulcea nu a coordonat și îndrumat, întotdeauna, polițiștii compartimentului C.I.T. din cadrul S.P.F. P. în planificarea, organizarea, executarea și finalizarea acțiunilor pe linia braconajului piscicol; - nu a analizat rezultatele obținute de polițiștii compartimentului C.I.T. din cadrul S.P.F. P. cu ocazia acțiunilor de combatere a braconajului în perioada 2009-2010 și nu a constatat modul defectuos în care s-au desfășurat, timpul alocat acestor activitățile și resursele utilizate; - a neglijat uneori atributul managerial al controlului în sensul că nu a efectuat asemenea activități la compartimentul C.I.T.

P. și la Detașamentul de Sprijin Operativ, cu toate că are atribuții în acest sens. S-a susținut astfel că prin faptele săvârșite reclamantul a încălcat prevederile din fișa postului din 01 iulie 2009 și dispoziția șefului I.J.P.F. Tulcea din 14 ianuarie 2010 pentru aprobarea planului de măsuri al I.J.P.F. Tulcea pentru prevenirea și combaterea faptelor prin care se aduc prejudicii fondului piscicol natural și acvaculturii în delta Dunării pentru anul 2010, document înregistrat la 14 ianuarie 2010. La adoptarea dispoziției din 08 noiembrie 2010 au fost avute în vedere raportul de cercetare prealabilă din 10 septembrie 2010 și încheierea Consiliului Superior de Disciplină nr. 192220 din 08 noiembrie 2010. Cercetarea prealabilă a reclamantului a avut loc urmare sesizării făcute prin raportul Direcției Generale Control și Audit intern din 29 iunie 2010. Instanța de fond a constatat că, în conformitate cu dispozițiile O.U.G.

nr. 104/2001 aprobată prin Legea nr. 81/2002, cu modificările ulterioare, în atribuțiile Poliției de Frontieră Române nu se regăsește cea privind prevenirea și combaterea actelor ilicite la regimul piscicol.

S-a mai reținut că din fișa postului reclamantului rezultă cu certitudine că acesta nu avea atribuții în ceea ce privește organizarea, planificarea și executarea supravegherii frontierei pe apă și nu avea în subordine nemijlocită birouri și compartimente care să aibă ca linie de muncă „braconajul piscicol”, astfel că nu se poate reține în sarcina sa ca abaterea disciplinară fapta de a nu fi constatat „modul defectuos de desfășurare al activităților, timpul alocat acestor activități și resursele utilizate pentru domeniul braconajului piscicol” în sectorul P. Din adresele din 3 noiembrie 2009 și 6 aprilie 2010, precum și nota telefonică din 6 septembrie 2010, prezentate de reclamant în faza de cercetare prealabilă a rezultat că acesta a efectuat periodic analize asupra evoluției comparative a constatărilor de natură infracțională și a transmis structurilor vizate sarcini și responsabilități.

Față de această situație instanța de fond a reținut că în mod greșit i se impută reclamantului lipsa de coordonare și îndrumare a compartimentului Combaterea Infracționalității Transfrontaliere din cadrul S.P.F. P. în condițiile în care această atribuție revenea ierarhic adjunctului șefului de sector. Așa cum a rezultat în cursul cercetării prealabile reclamantul a executat personal un control tematic la nivelul sectorului și un număr de patru controale inopinate, fiind întocmită nota de constatare și înregistrate mențiuni privind controlul efectuat în registrul de control al S.P.F. P. De asemenea, tot pe linia de control, în perioada 2009-2010 personalul de la sediul I.J.P.F. a efectuat un număr de două controale la S.P.F.

P. pe componenta C.I.T. fiind întocmite notele de constatare din 31 iulie 2009 și din 26 mai 2010. 3. Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Administrației și Internelor au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor a invocat dispozițiile cu caracter general ale art. 304 1 C. proc. civ. iar recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În memoriul de recurs sunt reluate apărările formulate prin întâmpinare la instanța de fond prin care pârâții-recurenți au răspuns aspectelor de nelegalitate și netemeinicie invocat de intimatul-reclamant prin acțiunea cu care a învestit instanța de contencios administrativ și reținute de prima instanță în cuprinsul sentinței recurate.

Prin criticile comune, inserate de cei doi recurenți, se arată în esență că motivele care au stat la baza admiterii acțiunii intimatului-reclamant nu sunt susținute de probele de la dosar, iar actul administrativ de sancționare este temeinic și legal deoarece intimatul – reclamant a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, respectiv nu a coordonat și îndrumat polițiștii compartimentului C.I.T. din cadrul S.P.F. P. în planificarea, organizarea, executarea și finalizarea acțiunilor pe liniile de muncă operative date în competență, în special pe linia braconajului, conform prevederilor Dispoziției șeful I.J.P.F. Tulcea din 24 martie 2010, și fișei postului șefului S.P.F.

P. Referitor la controalele efectuate la S.P.F. P., instanța de fond a reținut în mod eronat că o parte din constatările acestora se regăsesc în Registrul de Controale al S.P.F. P. din 12 ianuarie 2010 și din 25 aprilie 2010. Efectuarea controalelor s-a făcut fără a respecta prevederile O.M.A.I. nr. 318/2007 privind organizarea și executarea inspecțiilor și controalelor în M.A.I., nefiind urmărite modalitățile de aducere la îndeplinire a măsurilor stabilite prin notele de constatare sau registrele de control.

Cu privire la abaterea menționată la pct. 2 din actul administrativ de sancțiune se arată că ofițerul a prezentat numai materialul nr. 494 din 06 septembrie 2010 iar pe timpul cercetării prealabile nu au fost identificate alte inițiative pentru îmbunătățirea modalităților de planificare, organizare, executare și finalizare a acțiunilor pe liniile de muncă operative date în competență, în special pe linia braconajului (proiecte de dispoziții, materiale de analiză, procese-verbale de ședință, măsuri disciplinare, etc.) Referitor la faptul că a neglijat complet atributul managerial al controlului, în sensul că nu a efectuat asemenea activități la compartimentul C.I.T. din cadrul S.P.F. P. și la Detașamentul Sprijin Operativ se arată că intimatului-reclamant nu i s-a reținut faptul că nu a desfășurat activități de control, ci faptul că la activitățile de control s-au înregistrat o serie de deficiențe.

Cu privire la sancțiunea aplicată, susțin recurenții că „amânarea promovării în funcții superioare pe o perioadă de 2 ani” nu prezintă cel mai ridicat grad de severitate, așa cum s-a menționat în cuprinsul hotărârii recurate în sensul că reținerea din dispoziția nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 respectiv că intimatul-reclamant „a neglijat uneori atributul managerial al controlului" este evazivă și nu constituie temei al aplicării unei sancțiuni disciplinare de o asemenea gravitate. 4. Apărarea intimatului-reclamant Prin întâmpinarea formulată conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și înregistrată la data de 8 iunie 2012, intimatul-reclamant A.D. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Menționează că a îndeplinit funcția de adjunct al șefului I.J.P.F. Tulcea, cu gradul de comisar șef de poliție, până la data de 14 decembrie 2011, dată la care prin Ordinul M.A.I. nr. II/4566 din 22 decembrie 2011 i-au fost încetate raporturile de serviciu, cu drept la pensie. Ca urmare a reorganizării Poliției de Frontieră Române, I.J.P.F. Tulcea a fost transformat într-un Serviciu Teritorial aflat în componența Gărzii de Coastă Constanța, conducerea acestui serviciu revenindu-i fostului șef de inspectorat, funcțiile de adjunct fiind desființate, situație în care s-a aflat și acesta, iar din această perspectivă a optat pentru varianta pensionării și încetarea raporturilor de serviciu. Învederează faptul că susținerile făcute prin întâmpinare la fondul cauzei au fost analizate prin hotărârea recurată, nici M.A.I.

și nici I.G.P.R. nu critică hotărârea propriu zisă decât într-o foarte mică și nesemnificativă măsură, nu combat în nici un fel considerentele sentinței, ci revin la aceleași argumente avute în vedere la susținerea și motivarea măsurii sancționatorii. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursurilor declarate, a apărării din întâmpinare cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel este legală și se impune a fi menținută.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată a fost supusă controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Dispoziția de sancționare nr. 177493 din 8 noiembrie 2011, emisă de Inspectorul General al Poliției de Frontieră Române și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. II/4298 din 7 decembrie 2011 prin care s-a respins contestația la sancțiune. Din partea expozitivă a actului administrativ de sancționare aflat la fila 177 dosar fond rezultă că intimatului, comisar șef de poliție A.C.D. - adjunct șef I.J.P.F.

la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Tulcea – i s-au reținut în sarcină trei abateri disciplinare, dintre care în recurs mai sunt reiterate două, recurenții achiesând implicit asupra soluției fondului în privința lipsei oricărei vinovății a polițistului în calitate de șef al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Tulcea cu privire la prima faptă reținută prin actul de sancționare și Încheierea nr. 192220 din 8 noiembrie 2010 a Consiliului Superior de Disciplină. Mai mult, cu referire la activitatea de prevenire și combatere a braconajului piscicol rezultă că aceasta a fost o linie de muncă distinctă la structurile de Combaterea Infracționalității Transfrontaliere, structuri subordonate nemijlocit adjuncților pe linie operativă, așa cum era prevăzut în regulamentul de Organizare și Funcționare I.J.P.F.

Tulcea până la data de 04 februarie 2010, când prin Dispoziția I.G.P.P.F.R. nr. 112 din 04 februarie 2010 privind coordonarea de către Centrul național de Coordonare, Supraveghere și Control Naval a activităților componenței navale, această activitate a fost preluată de către Biroul Supraveghere și Control Naval - Compartiment Supraveghere navală la nivel teritorial, structură aflată în subordinea adjunctului de marină. Cele două abateri disciplinare imputate intimatului vizează „neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege”, faptă prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare constând în aceea că nu a analizat rezultatele obținute de polițiștii Compartimentului Combaterea Infracționalității Transfrontaliere din cadrul S.P.F.

P. cu ocazia acțiunilor desfășurate pe linia prevenirii și combaterii braconajului, în perioada 2009 - 2010 și nu a constatat modul defectuos în care s-au desfășurat, timpul alocat acestor activități și resursele utilizate, a neglijat complet atributul managerial al controlului, în sensul că nu a efectuat asemenea activități la compartimentul C.I.T. din cadrul S.P.F. P. și la D.S.O. cu toate că avea atribuții în acest sens. În acord cu soluția primei instanței, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 104/2001 aprobată prin Legea nr. 81/2001, cu modificările și completările ulterioare, în atribuțiile Poliției de Frontieră nu se regăsește cea privind prevenirea și combaterea actelor ilicite la regimul piscicol, cu excepția „Atribuțiilor pe apă” care nu se regăsesc însă în fișa postului pe care l-a ocupat intimatul-reclamant.

Așa cum se reține de recurenți, în memoriul de recurs, prin Dispoziția șefului I.J.P.F. Tulcea din 19 octombrie 2009, privind dinamizarea activităților de combatere a braconajului piscicol în zona de competență, șeful I.J.P.F. Tulcea a stabilit în responsabilitatea directă a reclamantului, sarcini pe linia monitorizării și evaluării periodice a măsurilor întreprinse la nivelul structurilor pe această linie, precum și de planificare, organizare și efectuare de controale tematice în acest sens, iar referitor la această activitate ofițerul a prezentat materialul nr. 494 din 06 septembrie 2010 conform căruia sectoarele subordonate sunt informate cu privire la rezultatele obținute pe linia combaterii braconajului piscicol ocazie cu care au fost dispuse și măsuri de prelucrare cu personalul operativ, concomitent cu intensificarea acțiunilor de combatere a braconajului piscicol în întreaga zonă de responsabilitate.

Cu privire la faptul că ar fi neglijat atributul managerial al controlului se constată inadvertențe privind exercitarea acestui control, astfel în actul de sancționare și adresa de comunicare apare mențiunea că a neglijat „uneori” atributul managerial al controlului, în motivele de recurs și întâmpinarea de la fondul cauzei și raportul de cercetare prealabilă, fapta este descrisă ca fiind o neglijare completă a acestor atribuții de control. Reținerea recurentului-pârât Inspectoratul General al Poliției Române din actul administrativ este evazivă și în contradicție cu raportul de cercetare și chiar cu susținerile din memoriul de recurs în care se arată că intimatul-reclamant a desfășurat activități de control, însă cu o serie de deficiențe care nu sunt clar definite.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte reține că în cauză nu s-a probat încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu, respectiv existența abaterii disciplinare prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 în sarcina intimatului-reclamant care a fost sancționat la data de 8 noiembrie 2010 cu „amânarea promovării în funcții superioare pe o perioadă de 2 ani”, conform art. 58 lit. c) din același act normativ și că începând cu 14 decembrie 2011, prin Ordinul M.A.I. nr. II/4566, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din O.U.G.

nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, art. 69 alin. (1) lit. a) și art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice,comisarului șef de poliție A.C.D. din Poliția de Frontieră Română - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Tulcea, i-au încetat raporturile de serviciu, cu drept la pensie.

2. Temeiul legal al soluției adoptate În consecință, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ., recursurile au fost respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 192/CA din 15 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța – secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2012.