ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3038/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3038/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

de chemare în judecată și procedura în primă instanță.

Prin acțiunea

formulată reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră Române, Ministerul Administrației și Internelor, a

formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 a I.G.P.F.R.

prin care s-a dispus sancționarea disciplinară cu „amânarea promovării în

funcții superioare, pe o perioadă de 2 ani” precum și împotriva Ordinului

Ministerul Administrației și Internelor nr. II/4298 din 07 decembrie 2010 de

respingere a contestației formulate la sancțiune, solicitând să se dispună:

- suspendarea

executării actului administrativ – dispoziția de sancționare din 08 noiembrie 2010

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei;

- anularea

dispoziției de sancționare din 08 noiembrie 2010 și a ordinului ministerului

administrației și Internelor nr. II/4298 din 07 decembrie 2010 prin care s-a

respins contestația la sancțiune;

- obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de

ședință din data de 02 martie 2011 Curtea de apel a admis cererea formulată de

reclamant și a dispus suspendarea executării Dispoziției nr. 177493 din 08

noiembrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, pentru

motivele reținute în cuprinsul încheierii.

instanțe.

Prin sentința civilă nr.

192 din 15 iunie 2011 Curtea de Apel Constanța - secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de

reclamantul - A.D., în contradictoriu cu pârâții - Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră Române, Ministerul Administrației și Internelor, a anulat

Dispoziția nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 emisă de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră și Ordinul nr. II/4298 din 07 decembrie 2010 emis de

Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 177493 din 08

noiembrie 2010 emisă de Inspectorul General al Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră s-a dispus sancționarea disciplinară a comisarului șef de

poliție A.D. – adjunct șef la inspectoratul județean de Poliție de Frontieră

Tulcea cu sancțiunea „amânarea promovării în funcții pe o perioadă de 2 ani”.

În aplicarea acestei

sancțiuni disciplinare s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea abaterii

disciplinare prev. de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 și art. 12 alin.

(1) lit. b) din Ordin M.A.I. nr. 400/2004, constând în neglijență manifestată

în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la

șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.

În concret s-a

reținut în sarcina reclamantului că:

- în perioada

2009-2010 în calitatea de adjunct al șefului I.J.P.F. Tulcea nu a coordonat și

îndrumat, întotdeauna, polițiștii compartimentului C.I.T. din cadrul S.P.F. P.

în planificarea, organizarea, executarea și finalizarea acțiunilor pe linia

braconajului piscicol;

- nu a analizat

rezultatele obținute de polițiștii compartimentului C.I.T. din cadrul S.P.F. P.

cu ocazia acțiunilor de combatere a braconajului în perioada 2009-2010 și nu a

constatat modul defectuos în care s-au desfășurat, timpul alocat acestor

activitățile și resursele utilizate;

- a neglijat uneori

atributul managerial al controlului în sensul că nu a efectuat asemenea

activități la compartimentul C.I.T. P. și la Detașamentul de Sprijin Operativ,

cu toate că are atribuții în acest sens.

S-a susținut astfel

că prin faptele săvârșite reclamantul a încălcat prevederile din fișa postului

din 01 iulie 2009 și dispoziția șefului I.J.P.F. Tulcea din 14 ianuarie 2010

pentru aprobarea planului de măsuri al I.J.P.F. Tulcea pentru prevenirea și

combaterea faptelor prin care se aduc prejudicii fondului piscicol natural și

acvaculturii în delta Dunării pentru anul 2010, document înregistrat la 14

ianuarie 2010.

La adoptarea

dispoziției din 08 noiembrie 2010 au fost avute în vedere raportul de cercetare

prealabilă din 10 septembrie 2010 și încheierea Consiliului Superior de

Disciplină nr. 192220 din 08 noiembrie 2010.

Cercetarea prealabilă

a reclamantului a avut loc urmare sesizării făcute prin raportul Direcției

Generale Control și Audit intern din 29 iunie 2010.

Instanța de fond a

constatat că, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 104/2001 aprobată prin

Legea nr. 81/2002, cu modificările ulterioare, în atribuțiile Poliției de

Frontieră Române nu se regăsește cea privind prevenirea și combaterea actelor

ilicite la regimul piscicol.

S-a mai reținut că

din fișa postului reclamantului rezultă cu certitudine că acesta nu avea

atribuții în ceea ce privește organizarea, planificarea și executarea

supravegherii frontierei pe apă și nu avea în subordine nemijlocită birouri și

compartimente care să aibă ca linie de muncă „braconajul piscicol”, astfel că nu

se poate reține în sarcina sa ca abaterea disciplinară fapta de a nu fi

constatat „modul defectuos de desfășurare al activităților, timpul alocat

acestor activități și resursele utilizate pentru domeniul braconajului

piscicol” în sectorul P.

Din adresele din 3

noiembrie 2009 și 6 aprilie 2010, precum și nota telefonică din 6 septembrie 2010,

prezentate de reclamant în faza de cercetare prealabilă a rezultat că acesta a

efectuat periodic analize asupra evoluției comparative a constatărilor de

natură infracțională și a transmis structurilor vizate sarcini și

responsabilități.

Față de această

situație instanța de fond a reținut că în mod greșit i se impută reclamantului

lipsa de coordonare și îndrumare a compartimentului Combaterea

Infracționalității Transfrontaliere din cadrul S.P.F. P. în condițiile în care

această atribuție revenea ierarhic adjunctului șefului de sector.

Așa cum a rezultat în

cursul cercetării prealabile reclamantul a executat personal un control tematic

la nivelul sectorului și un număr de patru controale inopinate, fiind întocmită

nota de constatare și înregistrate mențiuni privind controlul efectuat în

registrul de control al S.P.F. P.

De asemenea, tot pe

linia de control, în perioada 2009-2010 personalul de la sediul I.J.P.F. a

efectuat un număr de două controale la S.P.F. P. pe componenta C.I.T. fiind

întocmite notele de constatare din 31 iulie 2009 și din 26 mai 2010.

exercitată în cauză.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și

Ministerul Administrației și Internelor au declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul-pârât

Ministerul Administrației și Internelor a invocat dispozițiile cu caracter general

ale art. 304

1

C. proc. civ. iar recurentul-pârât Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În memoriul de recurs

sunt reluate apărările formulate prin întâmpinare la instanța de fond prin care

pârâții-recurenți au răspuns aspectelor de nelegalitate și netemeinicie invocat

de intimatul-reclamant prin acțiunea cu care a învestit instanța de contencios

administrativ și reținute de prima instanță în cuprinsul sentinței recurate.

Prin criticile comune,

inserate de cei doi recurenți, se arată în esență că motivele care au stat la

baza admiterii acțiunii intimatului-reclamant nu sunt susținute de probele de

la dosar, iar actul administrativ de sancționare este temeinic și legal

deoarece intimatul – reclamant a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de

art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, respectiv nu a coordonat și îndrumat

polițiștii compartimentului C.I.T. din cadrul S.P.F. P. în planificarea,

organizarea, executarea și finalizarea acțiunilor pe liniile de muncă operative

date în competență, în special pe linia braconajului, conform prevederilor

Dispoziției șeful I.J.P.F. Tulcea din 24 martie 2010, și fișei postului șefului

S.P.F. P.

Referitor la controalele

efectuate la S.P.F. P., instanța de fond a reținut în mod eronat că o parte din

constatările acestora se regăsesc în Registrul de Controale al S.P.F. P. din 12

ianuarie 2010 și din 25 aprilie 2010.

Efectuarea

controalelor s-a făcut fără a respecta prevederile O.M.A.I. nr. 318/2007

privind organizarea și executarea inspecțiilor și controalelor în M.A.I.,

nefiind urmărite modalitățile de aducere la îndeplinire a măsurilor stabilite

prin notele de constatare sau registrele de control.

Cu privire la abaterea

menționată la pct. 2 din actul administrativ de sancțiune se arată că ofițerul a

prezentat numai materialul nr. 494 din 06 septembrie 2010 iar pe timpul

cercetării prealabile nu au fost identificate alte inițiative pentru

îmbunătățirea modalităților de planificare, organizare, executare și finalizare

a acțiunilor pe liniile de muncă operative date în competență, în special pe

linia braconajului (proiecte de dispoziții, materiale de analiză,

procese-verbale de ședință, măsuri disciplinare, etc.)

Referitor la faptul

că a neglijat complet atributul managerial al controlului, în sensul că nu a

efectuat asemenea activități la compartimentul C.I.T. din cadrul S.P.F. P. și

la Detașamentul Sprijin Operativ se arată că intimatului-reclamant nu i s-a

reținut faptul că nu a desfășurat activități de control, ci faptul că la

activitățile de control s-au înregistrat o serie de deficiențe.

Cu privire la

sancțiunea aplicată, susțin recurenții că „amânarea promovării în funcții superioare

pe o perioadă de 2 ani” nu prezintă cel mai ridicat grad de severitate, așa cum

s-a menționat în cuprinsul hotărârii recurate în sensul că reținerea din

dispoziția nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 respectiv că intimatul-reclamant „a

neglijat uneori atributul managerial al controlului" este evazivă și nu

constituie temei al aplicării unei sancțiuni disciplinare de o asemenea

gravitate.

Prin întâmpinarea

formulată conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și înregistrată la data de 8

iunie 2012, intimatul-reclamant A.D. a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate.

Menționează că a

îndeplinit funcția de adjunct al șefului I.J.P.F. Tulcea, cu gradul de comisar

șef de poliție, până la data de 14 decembrie 2011, dată la care prin Ordinul M.A.I.

nr. II/4566 din 22 decembrie 2011 i-au fost încetate raporturile de serviciu,

cu drept la pensie.

Ca urmare a

reorganizării Poliției de Frontieră Române, I.J.P.F. Tulcea a fost transformat

într-un Serviciu Teritorial aflat în componența Gărzii de Coastă Constanța,

conducerea acestui serviciu revenindu-i fostului șef de inspectorat, funcțiile de

adjunct fiind desființate, situație în care s-a aflat și acesta, iar din

această perspectivă a optat pentru varianta pensionării și încetarea raporturilor

de serviciu.

Învederează faptul că

susținerile făcute prin întâmpinare la fondul cauzei au fost analizate prin hotărârea

recurată, nici M.A.I. și nici I.G.P.R. nu critică hotărârea propriu zisă decât într-o

foarte mică și nesemnificativă măsură, nu combat în nici un fel considerentele sentinței,

ci revin la aceleași argumente avute în vedere la susținerea și motivarea măsurii

sancționatorii.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma recursurilor declarate, a apărării din întâmpinare cât și

sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel este legală și se impune

a fi menținută.

și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată a fost supusă controlului de legalitate exercitat de instanța

de contencios administrativ Dispoziția de sancționare nr. 177493 din 8

noiembrie 2011, emisă de Inspectorul General al Poliției de Frontieră Române și

Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. II/4298 din 7 decembrie 2011

prin care s-a respins contestația la sancțiune.

Din partea expozitivă

a actului administrativ de sancționare aflat la fila 177 dosar fond rezultă că

intimatului, comisar șef de poliție A.C.D. - adjunct șef I.J.P.F. la

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Tulcea – i s-au reținut în

sarcină trei abateri disciplinare, dintre care în recurs mai sunt reiterate două,

recurenții achiesând implicit asupra soluției fondului în privința lipsei oricărei

vinovății a polițistului în calitate de șef al Inspectoratului Județean al

Poliției de Frontieră Tulcea cu privire la prima faptă reținută prin actul de sancționare

și Încheierea nr. 192220 din 8 noiembrie 2010 a Consiliului Superior de Disciplină.

Mai mult, cu referire

la activitatea de prevenire și combatere a braconajului piscicol rezultă că

aceasta a fost o linie de muncă distinctă la structurile de Combaterea

Infracționalității Transfrontaliere, structuri subordonate nemijlocit adjuncților

pe linie operativă, așa cum era prevăzut în regulamentul de Organizare și

Funcționare I.J.P.F. Tulcea până la data de 04 februarie 2010, când prin

Dispoziția I.G.P.P.F.R. nr. 112 din 04 februarie 2010 privind coordonarea de

către Centrul național de Coordonare, Supraveghere și Control Naval a

activităților componenței navale, această activitate a fost preluată de către

Biroul Supraveghere și Control Naval - Compartiment Supraveghere navală la

nivel teritorial, structură aflată în subordinea adjunctului de marină.

Cele două abateri

disciplinare imputate intimatului vizează „neglijența manifestată în

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii

ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege”, faptă prevăzută de art.

57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu

modificările și completările ulterioare constând în aceea că nu a analizat

rezultatele obținute de polițiștii Compartimentului Combaterea

Infracționalității Transfrontaliere din cadrul S.P.F. P. cu ocazia acțiunilor

desfășurate pe linia prevenirii și combaterii braconajului, în perioada 2009 -

2010 și nu a constatat modul defectuos în care s-au desfășurat, timpul alocat

acestor activități și resursele utilizate, a neglijat complet atributul

managerial al controlului, în sensul că nu a efectuat asemenea activități la

compartimentul C.I.T. din cadrul S.P.F. P. și la D.S.O. cu toate că avea

atribuții în acest sens.

În acord cu soluția

primei instanței, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispozițiile O.U.G.

nr. 104/2001 aprobată prin Legea nr. 81/2001, cu modificările și completările

ulterioare, în atribuțiile Poliției de Frontieră nu se regăsește cea privind

prevenirea și combaterea actelor ilicite la regimul piscicol, cu excepția „Atribuțiilor

pe apă” care nu se regăsesc însă în fișa postului pe care l-a ocupat

intimatul-reclamant.

Așa cum se reține de

recurenți, în memoriul de recurs, prin Dispoziția șefului I.J.P.F. Tulcea din

19 octombrie 2009, privind dinamizarea activităților de combatere a

braconajului piscicol în zona de competență, șeful I.J.P.F. Tulcea a stabilit

în responsabilitatea directă a reclamantului, sarcini pe linia monitorizării și

evaluării periodice a măsurilor întreprinse la nivelul structurilor pe această linie,

precum și de planificare, organizare și efectuare de controale tematice în

acest sens, iar referitor la această activitate ofițerul a prezentat materialul

nr. 494 din 06 septembrie 2010 conform căruia sectoarele subordonate sunt

informate cu privire la rezultatele obținute pe linia combaterii braconajului

piscicol ocazie cu care au fost dispuse și măsuri de prelucrare cu personalul

operativ, concomitent cu intensificarea acțiunilor de combatere a braconajului

piscicol în întreaga zonă de responsabilitate.

Cu privire la faptul

că ar fi neglijat atributul managerial al controlului se constată inadvertențe privind

exercitarea acestui control, astfel în actul de sancționare și adresa de comunicare

apare mențiunea că a neglijat „uneori” atributul managerial al controlului, în

motivele de recurs și întâmpinarea de la fondul cauzei și raportul de cercetare

prealabilă, fapta este descrisă ca fiind o neglijare completă a acestor

atribuții de control.

Reținerea recurentului-pârât

Inspectoratul General al Poliției Române din actul administrativ este evazivă

și în contradicție cu raportul de cercetare și chiar cu susținerile din

memoriul de recurs în care se arată că intimatul-reclamant a desfășurat activități

de control, însă cu o serie de deficiențe care nu sunt clar definite.

În raport de considerentele

expuse, Înalta Curte reține că în cauză nu s-a probat încălcarea cu vinovăție a

îndatoririlor de serviciu, respectiv existența abaterii disciplinare prevăzută

de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 în sarcina intimatului-reclamant care

a fost sancționat la data de 8 noiembrie 2010 cu „amânarea promovării în

funcții superioare pe o perioadă de 2 ani”, conform art. 58 lit. c) din același

act normativ și că începând cu 14 decembrie 2011, prin Ordinul M.A.I. nr. II/4566,

în conformitate cu

prevederile

art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin Legea nr. 15/2008, cu

modificările și completările ulterioare, art. 69 alin. (1) lit. a) și art. 73 alin.

(2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și

completările ulterioare, Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului

plătit din fonduri publice și Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul

2011 a personalului plătit din fonduri publice,comisarului șef de poliție A.C.D.

din Poliția de Frontieră Română - Inspectoratul Județean al Poliției de

Frontieră Tulcea, i-au încetat raporturile de serviciu, cu drept la pensie.

adoptate

În consecință, în

temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ., recursurile

au fost respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul

Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 192/CA din 15 iunie

2011 a Curții de Apel Constanța – secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 iunie 2012.